Interviu cu colonel Ion Mogoş, comandantul Centrului de Pregătire pentru Artilerie Antiaeriană "General Gheorghe Popescu"

Maior drd.ing. Valentin GLOD
     cOLONEL (r) Victor NEGHINĂ

"Aviaţia îşi va menţine încă multă vreme rolul ofensiv în lovirea obiectivelor, trupelor şi a polulaţiei şi, ca urmare, apărarea contra acţiunilor acesteia nu constituie o modă, ci o necesitate".
General de brigadă Ion Bungescu

La 15 august toţi militarii din Armata României care servesc Patria sub scutul de oţel al Artileriei Antiaeriene îşi sărbătoresc "ziua de naştere".

Cu un an în urmă, mai precis, la 1 august 2005 în arealul militar din Sibiu a luat fiinţă o nouă structură: Centrul de Pregătire pentru Artilerie Antiaeriană "General Gheorghe Popescu". Prin valorile sale intelectuale şi ştiinţifice de care dispune, noua instituţie, considerată elita artileriei antiaeriene române, a devenit o parte integrantă a vieţii sociale politice, ştiinţifice şi culturale, a oraşului de pe Cibin, Sibiul fiind o veritabilă capitală a învăţământului militar românesc.

Am considerat o oportunitate pentru opinia publică, ca să vorbim despre această zi din viaţa ostaşilor ce poartă semnul armei artilerie şi rachete antiaeriene şi să oferim cititorilor cât mai multe date despre viaţa, munca, pregătirea şi contribuţia Centrului de Pregătire pentru Artilerie Antiaeriană în sistemul siguranţei naţionale. Implicarea acestei instituţii în viaţa comunităţii, având în vedere tradiţiile de veacuri ale învăţământului universitar sibian, este un alt reper pe care dorim să îl prezentăm.

— Luând în considerare aceste argumente, vă propunem, domnule colonel, ca în calitate de prim comandant al acestui Centru de Pregătire pentru Artilerie Antiaeriană să prezentaţi cititorilor noştri biografia dumneavoastră ostăşească.

— Sunt născut într-o zi predestinată armatei – 25 octombrie 1961, pe plaiuri olteneşti, în comuna Osica de Sus, judeţul Olt. Peste câteva zile se împlinesc 30 de ani de când am îmbrăcat, pentru prima dată,  uniforma militară. În anul 1976 am urmat cursurile liceului militar "Dimitrie Cantemir" din Breaza, finalizând pregătirea liceală în prima promoţie de absolvenţi ai liceului militar "Tudor Vladimirescu" din Craiova. Alegerea specialităţii militare pentru artilerie şi rachete antiaeriene a fost prima opţiune. De ce artilerie şi rachete antiaeriene? Pentru că este o armă tehnică, o armă în care misiunea se execută, de regulă, la nivel de echipă. Mi-a plăcut foarte mult matematica şi fizica, cerinţe obligatorii în formarea unui bun artilerist şi rachetist antiaerian şi, în afară de acest aspect, plăcerea de a lucra în echipă este deosebită. În anul 1983 am început una dintre cele mai frumoase cariere – carierea de militar – cu cel mai frumos grad, gradul de locotenent, îndeplinind funcţia de comandant de pluton la o unitate cu tradiţie în artileria antiaeriană din Craiova. De aici, munca depusă cu seriozitate în calitate de ofiţer dar şi pregătirea continuă pe linie de specialitate, mi-au adus mari satisfacţii. Cu bune şi rele, cu "munci organizate pe şantierele naţionale" şi tragerile de luptă în poligoane, mi-am dezvoltat spiritul organizatoric şi simţurile nebănuite faţă de responsabilităţile reale ale funcţiilor de comandă. În viaţă, pentru a te apropia cât mai mult de idealurile propuse, trebuie să faci mari sacrificii. Eforturile mari şi munca intensă aduc necontenit cele mai mari satisfacţii! Cariera militară te cucereşte chiar de la început. Îţi doreşti cu fiecare zi mai mult. Şi cerinţele sunt din ce în ce mai severe. Pregătirea în specialitate dar şi pregătirea universitară sunt fundamentale pentru a accede la cele mai inalte niveluri ale ierarhiei militare. Asta mi-am propus şi am reuşit, astfel între anii 1992-1994 am urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, fiind şi promovat în funcţie imediat după absolvire. Cu accent pe munca de concepţie şi responsabilităţile de conducere pe linia armei artilerie şi rachete antiaeriene mi-am îndeplint cu profesionalism îndatoririle, reuşind toate aceastea numai cu sprijinul familiei, a soţiei şi fiicei mele care m-au înţeles întotdeauna, care au putut accepta restricţiile şi nu de multe ori, sacrificiile serviciului militar. Pe drept cuvând, în ultimii aproape 20 de ani, am fost pentru familie "tăticul şi soţul de vineri până duminică". Cea mai "încercată zi" din viaţa mea de familie a fost ziua în care nu am putut să-mi conduc fetiţa, cu ghiozdănelul ei mic şi cu un bucheţelul de trandafiri în mânuţe, spre pragul primei clase, a primei zi de şcoală.

— Vă rugăm să evocaţi, pe firul istoriei armei, campaniile purtate de Armata Română de la 1916 la 1945 pentru eliberarea teritoriilor naţionale, unul din cele mai importante momente.

— Anul naşterii armei artilerie şi rachete antiaeriene îl considerăm ca fiind anul 1916, odată cu apariţia primei structuri de apărare antiaeriană, înscrisă în ordinul de mobilizare. În acest ordin din 15 august 1916, prin care România se obligă să decreteze mobilizarea şi să lupte alături de Antanta, găsim înscris şi "Corpul Apărării Antiaeriene". Acest ordin reprezintă "certificatul de naştere" al armei artilerie şi rachete antiaeriene. Momentul de debut al eficacităţii mijloacelor antiaeriene române rămâne ziua de 13/14 septembrie, zi în care un dirijabil german de tip Zeppelin a fost avariat de către o echipă de tunari antiaerieni comandată de generalul în rezervă Scipione Şerbănescu.

— Odată cu înfiinţarea Centrului de Pregătire pentru Artilerie Antiaeriană, conducerea instituţiei a făcut demersurile necesare pentru acordarea denumirii onorifice "General Gheorghe Popescu". Vă rog să rememoraţi pe scurt personalitatea acestui general al Armatei Române.

— Generalul de divizie Gheorghe Popescu a fost o personalitate marcantă a perioadei de început a artileriei şi rachetelor antiaeriene. Cunoscut ca primul teoretician şi practician în domeniul apărării antiaeriene prin elaborarea, în anul 1921, a unui studiu intitulat "Concepţia de apărare antiaeriană a teritoriului şi a trupelor de uscat", locotenent-colonelul Gheorghe Poepescu a reuşit, prin realismul şi pertinenţa ideilor sale, să-şi impună prevederile avansate în această lucrare, acestea fiind aplicate cu rigurozitate în întreaga perioadă interbelică. În anul 1922, prin lucrarea sugestiv intitulată "Apărarea Antiaeriană", locotenent-colonelul Gheorghe Popescu pune bazele teoriei tragerilor antiaeriene. Gheorghe Popescu a îndeplinit diferite funcţii în primul război mondial, fiind un ofiţer ataşat domeniului apărării antiaeriene, conştient de importanţa problematicii pentru apărarea naţională. Acumulând suficientă experienţă în primul război mondial şi datorită lucrărilor sale deja consacrate, la 1 octombrie 1928, este avansat la gradul de colonel şi numit comandatul Regimentului 1 Artilerie Antiaeriană. La 27 iulie 1933, i s-a încredinţat conducerea Comandamentului Apărării Antiaeriene. Gradul de general de brigadă l-a primit la 1 aprilie 1935 iar pe cel de general de divizie la 28 iunie 1940. Graţie calităţilor şi personalităţii sale puternice, el a reuşit să desăvârşească opera de consolidare a locului şi rolului artileriei antiaeriene între armele de bază ale Armatei României.

— Centrul de Pregătire pentru Artilerie Antiaeriană este investit cu o misiune, nu exagerăm dacă o apreciem de onoare. Care este misiunea instituţiei în contextul armei?

— Centrul de Pregătire pentru Artilerie Antiaeriană "General Gheorghe Popescu" îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi calificat drept "prima instituţie militară interoperabilă" pe linia învăţământului militar în arma artilerie şi rachete antiaeriene. Specificul centrului invocă câteva misiuni fundamentale: formarea, specializarea şi perfecţionarea cadrelor militare active şi în rezervă, a militarilor soldaţi şi gradaţi voluntari pentru ceea ce trebuie să ştie să fie şi să facă militarul în timpul îndeplinirii tuturor misiunilor specifice NATO. Ei trebuie să aibă capacităţile necesare de a face faţă cu succes noilor forme de luptă, condiţiilor dificile şi imprevizibile ale războiului modern, înfăptuirea politicilor de dezvoltare şi reglementare în armă, precum şi conservarea valorilor autentice şi continuarea tradiţiilor în armă.

— Domnule colonel, dacă ar fi posibil să luaţi viaţa de la început, tot spre această armă v-aţi indrepta visul şi paşii?

— După o experienţă de 30 de ani în domeniul militar, în care împlinirile, neajunsurile, sacrificiile, plăcerile şi devotamentul s-au îmbinat în permanenţă, cred că tot spre aceeaşi specialitate mi-aş îndrepta paşii. Artileria şi rachetele antiaeriene, este o armă de sprijin cu un rol defensiv, de apărare. Comenzile specifice armei "Gata de tragere", "Ţintă prinsă", "Ţinta a fost distrusă" nu fac decât să-ţi producă acele sentimente de împlinire şi de sacriviciu pentru o cauză nobilă: angajamentul tău liber consimţit pentru apărarea ţării şi a neamului românesc.

Descărcare text