Header image

BULETIN DE TEORIE MILITARĂ EDITAT DE
STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

|
|
|
|
|
|
 
 
 
 

 
 
DIVIZIA 4 INFANTERIE "GEMINA", PE COORDONATELE EVOLUŢIEI DE LA RĂZBOIUL ÎNTREGIRII NEAMULUI LA RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA TERORISMULUI
Colonel Petru PAH
Locotenent-colonel Iulian DANILIUC

 

Evocată istoric în an aniversar, "180 de ani de la înfiinţarea infanteriei române moderne", Divizia 4 Infanterie "Gemina", cu denumirile ei anterioare, atestă prin tradiţie faptul că "instituţiile militare se nasc din zbuciumul poporului, răspund nevoilor de viaţă ale poporului şi corespund unui anumit stadiu de evoluţie şi aspiraţii, pe care le caracterizează plastic, mai categoric şi mai cuprinzător decât o operă de artă"[1]. Indiferent care i-a fost numele în decursul existenţei sale  – Armata a 4-a (de Nord), Armata "Transilvania", Comandamentul Trupelor de Vest, Corpul 6 Armată, Armata a 4-a, Regiunea a 3-a Militară, Armata a 3-a, Armata a 4-a "Transilvania", Corpul 4 Armată Teritorial "Transilvania", Corpul 4 Armată Teritorial "Mareşal Constantin Prezan" şi, din 16 iunie 2008, Divizia 4 Infanterie "Gemina"–, această structură militară a fost una reprezentativă a armatei române, cu rezultate remarcabile atât în timp de pace, cât şi în timp de război.

 

Armata a 4-a (de Nord)
în războiul întregirii neamului,
1916-1918

Născută în condiţiile excepţionale ale intrării României în Primul Război Mondial, Armata a 4-a (de Nord) s-a înfiinţat în noaptea de 14/15 august 1916 prin Înaltul Decret nr. 2.784, semnat de regele Ferdinand I al României. Primul comandant a fost generalul de divizie Constantin Prezan (1861–1943) care, în 1930, a fost distins cu gradul suprem de mareşal. Armata de Nord avea în compunere Diviziile 7, 8 şi 14 Infanterie, Brigada 3 Mixtă, Brigada 4 Călăraşi, Divizia 2 Cavalerie, trupe şi servicii ale Corpului 4 Armată din Iaşi, punctul de comandă fiind stabilit la Bacău. În campania militară din Carpaţii Orientali şi din Transilvania au mai intrat în subordine, temporar, Diviziile 6 şi 15 Infanterie, ultima fiind numită şi "Divizia de Fier", comandată de generalul de brigadă Eremia Grigorescu, cel care s-a acoperit de glorie în bătălia de la Oituz, sub deviza "Pe aici nu se trece!".

Chiar din ziua înfiinţării, Armata a 4-a (de Nord) s-a angajat în operaţia strategică pentru eliberarea Transilvaniei pe întregul front, de‑a lungul Carpaţilor Orientali, având un raport de forţe favorabil – general şi pe direcţii –, în măsură să-i asigure succesul. Ea dispunea de: 70 batalioane de infanterie, 35 escadroane de cavalerie şi 61 baterii de artilerie, faţă de 17 batalioane, 3 escadroane şi 9 baterii ale armatei austro-ungare. Ofensiva, desfăşurată în trei etape, a început prin deschiderea trecătorilor de către trupele de acoperire, care au trecut la acţiune chiar în seara zilei de 14 august 1916, la orele 21.00, cu misiunea de a ocupa poziţiile inamice situate la circa 15 km dincolo de "frontiera" dintre Moldova şi Transilvania.

Prima etapă a cuprins acţiunile din 15-20 august, în care ostaşii Diviziei 14 Infanterie (comandant – general de brigadă Paraschiv Vasilescu) au pătruns prin trecători astfel:

– Grupurile "Bistriţa", "Bistricioara" şi "Bicaz" (fiecare de valoare a cinci batalioane de infanterie şi unu-trei baterii de artilerie) au atacat în lungul trecătorilor, au respins inamicul şi au ieşit pe aliniamentul: vârful Călimănel, Bilbor, vest Borsec, vest confluenţa Putnei cu Putna Puturoasă;

– Ostaşii Diviziei 7 Infanterie, încadraţi în grupurile "Ghimeş" şi "Uz", au respins inamicul şi au atins aliniamentul: gara Ghimeş, pantele estice ale munţilor Nemira;

– Brigada 15 Infanterie, ce constituia grupul "Oituz", a eliberat localitatea Breţcu, iar la 17 august a respins inamicul din Tg.Secuiesc;

– Divizia 2 Cavalerie a acţionat în lungul văii Oituz, a depăşit trupele Brigăzii 15 Infanterie şi a atins aliniamentul Bixad, Sf. Gheorghe, Moacşa, ieşind în Valea Oltului.

Etapa a doua, din 21-28 august, a început prin ofensiva Diviziei 14 Infanterie, care a eliberat Topliţa cu forţele din dreapta şi a ieşit cu flancul stâng în Depresiunea Giurgeului. Divizia 8 Infanterie (comandant – general de brigadă Ion Pătraşcu), introdusă în operaţie între Divizia 14 şi 7 Infanterie, a eliberat oraşul Gheorgheni, ieşind cu centrul dispozitivului pe Lăpuşna. La încheierea etapei, Armata a 4-a (de Nord) ieşise pe aliniamentul Topliţa, vârful Bătrâna (1.634 m), pasul Bucin,  Muntele  Cucului,  imediat  vest  Bixad,  pe  care  a  trecut  la  apărare.

Etapa a treia, 29 august-13 septembrie, s-a caracterizat prin eforturile făcute de comandamentul armatei pentru consolidarea flancului drept în vederea cooperării cu armata rusă, iar cu flancul stâng să dezvolte ofensiva şi să elibereze localitatea Odorhei, în scopul scurtării frontului şi asigurării legăturii cu Armata a 2-a română. Lupte dârze, în teren greu, au desfăşurat militarii din Divizia 14, 8, 7 Infanterie, Divizia 2 Cavalerie, în urma cărora Armata a 4-a (de Nord) a atins aliniamentul: sud Vatra Dornei, est Răstoliţa, est Sovata, Praid, inclusiv Odorhei, pe care a trecut la apărare. Ea a eliberat zone importante din estul Transilvaniei (cu o suprafaţă de 12.000 km2), realizând o pătrundere în dispozitivul inamic de 100 km, într-un ritm mediu de 2-3,5 km pe zi, iar frontul iniţial de 270 km a fost redus la 150 km.

   Din cauza schimbărilor majore pe frontul de sud, la Dunăre şi Marea Neagră, şi a nevoilor pentru manevra de forţe şi mijloace pe direcţiile ameninţate, ofensiva armatelor române a fost oprită, la ordin. La 10 noiembrie 1916, la comanda Armatei a 4-a (de Nord) este numit generalul de brigadă Constantin Christescu, iar în 5 decembrie 1916, Comandamentul Armatei a 4-a şi-a încetat activitatea, marile unităţi şi unităţile din compunerea ei fiind subordonate Armatelor 1 şi 2 române şi acoperindu-se de glorie în marile bătălii ale anului 1917. În operaţia ofensivă a Armatei a 2-a române, de la Mărăşti, din 11-17 iulie 1917, s-au distins şi bravii ostaşi ai Diviziei 8 Infanterie, care au dus lupte deosebit de grele pentru cucerirea înălţimii Arşiţa, a crestei Cornu Măgurii şi a muntelui Caşin. În operaţia de apărare a Armatei 1, de la Mărăşeşti, din 24 iulie-6 august 1917, precum şi în ripostele ofensive, a luptat şi Divizia 14 Infanterie, la flancul stâng al dispozitivului Corpului 3 Armată, între pădurea Călini şi malul Sireţelului. În sfârşit, în bătălia Armatei a 2-a române, de la Oituz, din perioada 26 iulie-22 august 1917, alte două mari unităţi din fosta Armată a 4-a (de Nord), Divizia 7 şi 8 Infanterie, comandate de generalii de brigadă Nicolae Ruginschi şi Ion Pătraşcu, au fost angajate într-o puternică confruntare cu forţele germane şi austro-ungare.

 

Evoluţia Comandamentului Trupelor
din Transilvania şi Corpului 6 Armată
în perioada interbelică, 1918-1939

La 10 decembrie 1918, cu Ordinul nr. 807 al Marelui Cartier General, se constituie, la Sibiu, Comandamentul Trupelor din Transilvania, la comanda căruia a fost numit generalul Traian Moşoiu (fostul comandant al Diviziei 7 Infanterie), iar în funcţia de şef de stat major, generalul Ştefan Panaitescu (fostul comandant al Brigăzii 40 Infanterie). Punctul de comandă a fost stabilit la Sibiu, unde era şi guvernul românesc al Transilvaniei. Noua structură de armată avea în compunere patru divizii (6 şi 7 Infanterie, 1 şi 2 Vânătorii de Munte) cu circa 15.000 de combatanţi.

În lunile decembrie 1918–ianuarie 1919, trupele române au desfăşurat acţiuni între râul Mureş şi Munţii Apuseni, pentru a obliga Ungaria să respecte deciziile Puterilor Aliate. Ulterior, prin înfiinţarea, la 8 februarie 1919, a Corpului 6 Armată (cu Diviziile 16, 17 şi 20 Infanterie) şi a Corpului 7 Armată (cu Diviziile 18, 19 şi 21 Infanterie), se va desfăşura campania din Munţii Apuseni, până la graniţa de vest a României, în perioada 16 aprilie-2 mai 1919. În vara anului 1919, din 30 iulie până în 6 august, a avut loc operaţia ofensivă a armatei române din Câmpia Tisei, finalizată cu ocuparea capitalei ungare, la 3 august. Trupele române din Transilvania, comandate din 12 aprilie de generalul Gheorghe Mărdărescu, au rămas pe teritoriul Ungariei până la 22 noiembrie 1919, retrăgându-şi ultimele unităţi în garnizoanele de reşedinţă din ţară în perioada 14 februarie-28 martie 1920.

În perioada 1920-1921, unităţile române din Transilvania au fost conduse de Comandamentul Trupelor de Vest, care a continuat să existe până la 1 aprilie 1921, când a fost desfiinţat. Comandanţii Comandamentului Trupelor de Vest au fost generalii Arthur Văitoianu şi Nicolae Petală. După 1921, în Transilvania a funcţionat Inspectoratul General de Armată nr. 3, care avea în subordine Corpurile 6 şi 7 Armată.

Până la 1 aprilie 1921, când s-a desfiinţat Comandamentul Trupelor de Vest, la comanda Corpului 6 Armată, din care făceau parte Divizia 16 Infanterie (Dej), Divizia 17 Infanterie (Oradea) şi Divizia 20 Infanterie (Târgu-Mureş), s-au aflat generalii Constantin Prezan, Constantin Christescu, Traian Moşoiu, Gheorghe Mărdărescu, Nicolae Petala şi Arthur Văitoianu. După 1 aprilie 1921 şi până la 23 martie 1939, Corpul 6 Armată a fost comandat de generalii Nicolae Petala, Dănilă Pop, Alexandru Hanzu, Ioan Prodan, Dumitru Moţaş, Gheorghe Florescu şi Christea Vasilescu, eminenţi conducători militari, despre care Octavian Goga scria că "în perioada interbelică, în Cluj şi în Transilvania, toţi comandanţii au săvârşit o operă de mari proporţii şi de unanimă preţuire".

În condiţiile agravării rapide şi accentuate a situaţiei internaţionale, cu deosebire în vecinătatea României, la 22 septembrie 1939, Armata a 4-a, recent înfiinţată, a devenit Comandamentul Grupului de Armate nr. 1 din Transilvania.

 

Armata a 4-a română
în Al Doilea Război Mondial

Armata a 4-a a fost singura structură operativă a armatei române care s-a aflat neîntrerupt pe front, de la Prut la Volga şi de la Stalingrad în Munţii Boemiei, lângă Praga, din iunie 1941 până în mai 1945.

La 22 iunie 1941, dispusă pe linia Prutului în cadrul Grupului de Armate "General Antonescu", Armata a 4-a română, comandată de generalul de corp de armată Nicolae Ciupercă, se găsea, cu Corpurile 3, 5 şi 11 Armată, între gura Siretului şi Comarna (sud-est de Iaşi). De aici a pornit campania pentru eliberarea Basarabiei, care s-a încheiat la 26 iulie 1941. Un comunicat oficial al preşedinţiei Consiliului de Miniştri arată că, după 35 de zile de lupte neîntrerupte, pierderile armatei române în luptele din Bucovina de Nord şi Basarabia au fost de 1.268 ofiţeri, 568 subofiţeri şi 2.971 trupă (morţi, răniţi şi dispăruţi). În perioada 26.07.–07.08.1941, Armata a 4-a a dus bătălia pentru cucerirea liniei Nistrului, forţând fluviul în zona Tighina-Dubăsari. După respingerea forţelor Armatei a 9-a sovietice în toate sectoarele frontului, marile unităţi române au ieşit cu elementele înaintate la ţărmul Mării Negre, la 40-50 km nord-vest de Odessa.

Operaţia ofensivă a Armatei a 4-a la Odessa, în perioada 08.08-16.10.1941, este cunoscută în istorie ca fiind "drama celor 70 de zile". Pentru marea şi dificila încleştare, Armata a 4-a a aruncat în luptă şase corpuri de armată, 23 de mari unităţi de tip divizie/brigadă, 70 de regimente de infanterie, cavalerie, tancuri şi vânători de munte, peste 41 de regimente de artilerie, precum şi alte unităţi şi formaţiuni. Concepută şi desfăşurată sub comandament românesc, cu forţe şi mijloace româneşti, cu efective ce s-au ridicat la aproape 350.000 de combatanţi, operaţia "ODESSA" se constituie într-o dramatică şi eroică epopee a Armatei a 4-a. Marea victorie militară obţinută în această operaţie s-a făcut cu o jertfă de 17.729 de morţi, 63.345 de răniţi şi 11.451 de dispăruţi, ceea ce a determinat hotărârea Marelui Cartier General  de  a  readuce  Armata  a  4-a  la  Iaşi,  pentru  refacere  şi completare.

În toamna anului 1942, Armata a 4-a, comandată de generalul Constantin Constantinescu-Claps se afla în faţa unor adevărate drame în Stepa Calmucă. Corpul 6 Armată, cu Diviziile 1, 2, 4, 18 şi 15 Infanterie şi Corpul 7 Armată, cu Diviziile 5 şi 8 Cavalerie, au desfăşurat numeroase marşuri şi operaţii ofensive, până în fatidica zi de 20 noiembrie 1942, când s-a declanşat, în fâşia lor de acţiune, contraofensiva sovietică ce va răsturna decisiv frontul la Stalingrad (unde şi-au dat viaţa zeci de mii de militari ai Armatei a 4-a). A urmat lupta în încercuire şi pentru ieşirea din încercuire, retragerea prin luptă pe o distanţă de 500 de km, în 25 de zile şi demobilizarea Armatei a 4-a în zona Iaşului. După o perioadă de refacere şi completare, după 23 august 1944, Armatei a 4-a române îi va fi hărăzit să participe la alte campanii pe frontul de vest.

A treia campanie în Ardeal a Armatei a 4-a (după cele din anii 1916 şi 1919) a avut loc după desprinderea de pe frontul din Moldova şi intrarea în luptă, alături de forţele sovietice, în sud-estul Transilvaniei. Dislocată la nord de Carpaţii Meridionali, la începutul lunii septembrie 1944, Armata a 4-a a organizat iniţial apărarea într-o fâşie largă pe aliniamentul Sighişoara, Urmeniş, Cipău, râul Mureş, râul Arieş, închizând Defileul Oltului în zona Sibiu, al Mureşului în zona Alba-Iulia şi în Ţara Bârsei, apărând direcţia Sfântu-Gheorghe-Braşov.

Din 5 septembrie, când a trecut la ofensivă pe direcţia Sfântu‑Gheorghe, Târgu-Mureş, Cluj, Satu Mare, şi până în 25 octombrie, când a fost eliberat, la Carei, întregul teritoriu naţional, Armata a 4-a a dus o campanie eroică şi plină de jertfe. În această campanie de eliberare a ţării, ostaşii Armatei a 4-a au dus lupte grele şi neîntrerupte în zona oraşului Sfântu-Gheorghe, pe Mureş şi pe Târnave, au eliberat oraşul Târgu-Mureş în 28 septembrie, în timp ce Divizia 9 şi 11 Infanterie şi Divizia 8 Cavalerie au luptat, până în 4 octombrie, la Oarba de Mureş, pentru cucerirea dealului Sângeorgiu. La începutul lunii octombrie 1944, misiunea de ansamblu a Armatei a 4-a a fost dezvoltarea ofensivei pe direcţia generală Luduş, Bonţida, Jibou, Carei, pentru a nimici forţele principale ale Armatei a 2-a ungare şi Armatei a 8-a germane şi a depăşi frontiera româno-ungară.

După eliberarea teritoriului naţional, la 25 octombrie 1944, Armata a 4-a română a continuat lupta în cadrul operaţiei "DEBREŢIN", dar şi în munţii Hegyalja şi pe valea Hernadului, până în 18 decembrie 1944. În perioada 18 decembrie 1944 – 12 mai 1945, Armata a 4-a a participat cu Corpurile 2 şi 6 Armată, din care făceau parte Diviziile 3, 6, 9, 11, 18 şi 21 Infanterie, Diviziile 1 şi 8 Cavalerie la luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei. Marile unităţi şi unităţile Armatei a 4-a s-au distins în operaţiile Roznava, Zvolen, Banska-Bystrica, Tatra Mare şi Tatra Mică, Praga, la care au luat parte aproape 77.000 de militari.

În perioada 05.09.1944-09.05.1945, Armata a 4-a română a dus acţiuni ofensive pe o "adâncime de 1.337 km, a purtat 109 lupte victorioase, în cursul cărora au fost capturaţi 52.448 prizonieri germani şi unguri şi un bogat material de război, a eliberat 35 de mari centre industriale, 61 de localităţi mari, 3.122 alte localităţi, lăsând jertfă peste 90.000 de ostaşi"[2].

 

Evoluţia Armatei a 4-a
în perioada postbelică, 1945–1990

În vara anului 1945, Armata a 4-a avea în subordine două corpuri de armată: Corpul 2 Armată, în garnizoana Bucureşti, cu Divizia de Gardă şi Divizia 1 Voluntari "TUDOR VLADIMIRESCU", Regimentul 2 Artilerie Grea, Regimentul 2 Pionieri, Regimentul 4 Călăraşi, alte unităţi de corp; Corpul 7 Armată, în garnizoana Sibiu, cu Divizia 2 Infanterie şi Divizia 2 Voluntari "HOREA, CLOŞCA şi CRIŞAN", Regimentul 1 Artilerie Grea, Regimentul 7 Pionieri, Regimentul 1 Călăraşi, alte unităţi de corp.

Din martie 1945 până în iunie 1947, la comandă s-au aflat generalii Nicolae Dăscălescu, Gheorghe Stavrescu, Mihail Lascăr, Grigore Nicolau şi C.Vasiliu Răşcanu. Comandamentul Armatei a 4-a s-a desfiinţat la 5 iunie 1947, în baza Ordinului M.St.M. nr. 40.500, iar unităţile au fost redistribuite.

Prin Înaltul Decret Regal nr. 1.346 din 28 iunie 1947, începând din 01.07.1947 a luat fiinţă Regiunea a 3-a Militară, cu sediul la Cluj, prin transformarea Comandamentului 6 Teritorial. Regiunea a 3‑a Militară avea în compunere: Divizia 1 Munte (Sinaia), Divizia 2 Munte (Dej), Divizia 18 Infanterie (Oradea), 5 regimente de artilerie, pionieri şi călăraşi, 18 cercuri teritoriale şi alte structuri de armată. Aria de responsabilitate cuprindea 18 judeţe. Primul comandant al Regiunii a 3-a Militare a fost generalul Romulus Dimitriu, avându-l pe generalul Spiridon Săulescu şef al statului major. Ulterior, până în 1960, au mai comandat această structură generalii Nicolae Cambrea, Mihail Vasiliu, Iacob Teclu, Arhip Floca, Alexandru Vasiliu şi Sterian Ţârcă.

Până în 1954, în subordinea Regiunii a 3-a Militare au mai intrat Divizia 5 Infanterie (Lugoj), Brigada 5 Artilerie Antiaeriană (Someşeni), iar Divizia 1 Munte şi-a mutat comandamentul la Tg. Mureş. Întreaga perioadă însă, a fost marcată de patru etape de restructurări, resubordonări, înfiinţări, desfiinţări şi dislocări de unităţi, concomitent cu înlăturarea cadrelor vechi, valoroase şi cu experienţă, din Armata Română. Unii generali şi ofiţeri superiori vor intra în puşcăriile comuniste. În noiembrie 1954, o dată cu desfiinţarea Divizia 59 Cavalerie Oradea, a dispărut şi arma cavaleriei. Modificări în compunerea de luptă au continuat să se producă şi în perioada 1954-1960. La 30 aprilie 1960, Regiunea a 3-a Militară îşi schimbă denumirea în Armata a 3-a şi se restructurează. În timpul celor aproape 20 de ani de existenţă a Comandamentului Armatei a 3-a, funcţia de comandant a fost ocupată, succesiv, de următorii generali: Sterian Ţârcă, Ion Coman, Nicolae Militaru, Vasile Milea, Ion Hortopan, Stelian Popescu şi Iulian Topliceanu. Locţiitori au fost generalii Marin Dragnea, Constantin Didulescu, Ion Dândăreanu şi Teodor Paraschiv.

Este perioada în care pregătirea cadrelor şi a trupei s-a făcut în noua concepţie de apărare a ţării şi a doctrinei militare naţionale. Mii de militari au participat, an de an, la construcţia Transfăgărăşanului, a metroului, a canalului Dunăre–Marea Neagră, la vastul program de îndiguiri, desecări şi irigaţii, la strângerea recoltei agricole etc. În aceşti ani, în unităţi au fost realizate complexele de poligoane şi "platformele de instrucţie în flux continuu". Mii de militari au fost solicitaţi să participe la înlăturarea efectelor inundaţiilor catastrofale din anii 1970 şi 1975 şi ale cutremurului din 1977.

Intervenţia unor state ale Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia (cu excepţia României) şi ocuparea acestei ţări în august 1968 au determinat schimbări profunde în structura Armatei a 3‑a, care, cu toate componentele ei, a intrat în stare operativă. Atunci au fost înfiinţate Divizia 81 Mecanizată (la Dej) şi multe alte unităţi mecanizate şi de tancuri, au fost completate şi întărite Divizia 11 şi 18 Mecanizată, Divizia 6 Tancuri şi altele. În epocă s-a apreciat că în toamna anului 1968, capacitatea de luptă a sporit din punctul de vedere al efectivelor cu peste 75%, iar al dotării cu tehnică militară cu circa 55%. Raţiuni de ordin doctrinar, dar şi situaţia politico-militară încordată din anii ’80, au avut drept urmare organizarea trupelor terestre pe patru comandamente de armată. Începând cu 5 aprilie 1980, Armata a 3-a îşi schimbă denumirea în Armata a 4-a, sediul Comandamentului fiind la Cluj-Napoca. Celelalte comandamente de armată erau la Buzău (2), Craiova (3) şi Bucureşti (1). Cu această ocazie, au ieşit din subordinea Armatei a 4-a Divizia 18 Mecanizată (Timişoara), Brigada 2 Vânători de Munte (Braşov) şi alte unităţi, fiind resubordonate celorlalte trei armate. În această perioadă, comandant al Armatei a 4-a a fost generalul Iulian Topliceanu.

 

Evoluţia Armatei a 4-a "Transilvania"
din 1990 până în prezent

După Revoluţia din Decembrie 1989, la fel ca întreaga societate românească, armata a intrat într-un lung proces de reformă şi restructurare, cu schimbări fără precedent în toate componentele instituţiei militare. Din 17 octombrie 1990, Armata a 4-a a primit şi denumirea onorifică de "TRANSILVANIA", pe care a avut-o şi în anii 1918–1919, după realizarea Marii Uniri, în campaniile din Munţii Apuseni şi din Câmpia Tisei. Comandanţi în această perioadă au fost: generalul Paul Cheler (1990-1995); generalul-maior Dorin Gheorghiu (1995-2001).

 Au fost ani de mari transformări în întreaga armată, de la cadrul legislativ la cel organizatoric şi de structură, cu o reformă care a avut adaptări şi corectări, an de an. După 1992 s-au înfiinţat batalioane de infanterie în garnizoanele Satu Mare, Carei, Salonta, Marghita, Chişinău-Criş, iar în anii 1993-1995 au luat fiinţă Comandamentele Corpurilor 5, 6 şi 7 Armată, la Timişoara, Tg. Mureş şi Dej. În mai 1994, trupele teritoriale au intrat în subordinea Trupelor de Uscat. La 1 august 1995, Armata a 4-a "TRANSILVANIA" avea trei corpuri de armată, 23 de mari unităţi, formaţiuni şi structuri direct subordonate.

În primăvara anului 1994, România a fost prima ţară care a aderat la programul "Parteneriat pentru Pace", participând în următorii ani la zeci de exerciţii multinaţionale, în ţară sau în străinătate, în cadrul programelor "PfP", "Mil-to-Mil" şi "Inspectorul". Din toamna anului 1995, o preocupare constantă a constituit-o realizarea interoperabilităţii cu structurile similare din ţările membre NATO. Pentru început, au fost stabilite 20 de obiective de interoperabilitate, o brigadă de artilerie şi un batalion de infanterie fiind nominalizate pentru a le îndeplini. Ulterior, alte unităţi şi mari unităţi au fost incluse în acest program, cum a fost Brigada 81 Mecanizată din Corpul 7 Armată, parte componentă a Forţei de Reacţie Rapidă, creată la începutul lunii martie 1997 şi devenită operaţională la 1 septembrie în acelaşi an. În toamna anului 1997 s-au pus bazele creării Batalionului Mixt Româno‑Ungar, acţiune inedită şi complexă, incluzând numeroase eforturi organizatorice şi diplomatice, care s-au finalizat în anul 1999, unitatea nominalizată fiind Batalionul 191 Infanterie din Brigada 19 Mecanizată din Arad. După anul 1998, reforma structurală s-a derulat concomitent cu numeroase disponibilizări şi redistribuiri la nivelul personalului, sute de cadre părăsind sistemul militar. Totodată, în toţi aceşti ani, activitatea de pregătire operaţională şi de instruire pentru luptă nu a încetat, în toate unităţile desfăşurându-se activităţile prevăzute în plan – aplicaţii, exerciţii tactice, tabere, antrenamente de stat major, convocări de specialitate, activităţi curente de control şi îndrumare, examene de brevetare a specialiştilor, călătorii de studii, testări periodice, şedinţe de conducere a tehnicii de luptă şi de tragere etc., cu rezultate meritorii.

În baza art.13, alin.1, din O.G. nr.41 /1999 privind organizarea şi funcţionarea M.Ap.N. şi a Planului-cadru privind desfăşurarea procesului de restructurare şi modernizare a Armatei României în anul 2000, aprobat de CSAT, şi a Ordinului nr. MS 33 /30.03.2000, Armata a 4‑a "TRANSILVANIA" s-a transformat în Corpul 4 Armată Teritorial "TRANSILVANIA", la comanda noii structuri aflându-se generalul‑maior Dorin Gheorghiu.

Prin Decretul prezidenţial nr. 645/10 august 2001, o dată cu primirea noului Drapel de luptă, s-a schimbat vechea denumire onorifică a Corpului 4 Armată Teritorial în "Mareşal Constantin Prezan", după primul comandant, din 1916. Comandanţii acestei structuri au fost: generalul-locotenent Ion Cioară (1 septembrie 2001‑24 aprilie 2003); generalul-maior Neculai Băhnăreanu (1 mai 2003-1 decembrie 2004); generalul-maior dr. Ioan Ciupei (1 decembrie 2004-12 decembrie 2007); generalul-maior Mircea Savu, începând cu 12 decembrie 2007.

În perioada 2000-2006, Comandamentul Corpului 4 Armată Teritorială a gestionat un amplu şi complex proces de transformare a marilor unităţi şi unităţilor din subordine – desfiinţări, înfiinţări, resubordonări, reorganizări, redislocări, modernizări şi operaţionalizări ale structurilor din subordine. Astfel, în 2000 s-au desfiinţat comandamentele Corpurilor 5 şi 6 Armată (din Timişoara şi Târgu-Mureş), iar Corpul 7 Armată "General Nicolae Şova" (din Dej) s-a transformat, începând cu 1 aprilie 2000, în Comandamentul 7 Operaţional, care, la rândul său, s-a desfiinţat în 2002.   

În 2001, Brigada 4 Mecanizată "VOIEVODUL GELU" din Zalău se transformă în Baza 3 Instrucţie a Infanteriei, iar Brigada 24 Artilerie Antitanc "EFTIMIE MURGU", din Lugoj, devine Baza 10 Instrucţie Artilerie şi Rachete, ambele ieşind din subordinea Comandamentului Corpului 4 Artilerie Terestră. Până la sfârşitul anului 2004, alte mari unităţi se desfiinţează sau se transformă, intrând în subordinea altor structuri: Brigada 7 Artilerie "General VASILE DANACU" (devenită Regimentul 7 Artilerie din Brigada 69 Artilerie), Brigada 230 Infanterie Moto "PINTEA VITEAZUL", Brigada 612 Artilerie Antitanc (devenită Regimentul 612 Artilerie Antitanc din Brigada  69  Artilerie),  Brigada  18  Mecanizată    Teritorială     "DECEBAL", Brigada 1 Vânători de Munte "General GRIGORE BĂLAN", Brigada 2 Tancuri "MUREŞ", Brigada 19 Mecanizată "ZIRIDAVA",      Brigada 5    Artilerie    Antiaeriană    "General   BURILEANU".

În 2003, intră în subordinea Comandamentului Corpul 4 Armată Terestră marile unităţi şi unităţile din cele şase judeţe din Moldova: Brigada 33 Mecanizată Terestră "ALEXANDRU CEL BUN", Brigada 63 Tancuri "BOGDAN VODĂ", Brigada 61 Vânători de Munte Teritorială "General VIRGIL BĂDULESCU" şi Brigada 15 Mecanizată Teritorială "PODU ÎNALT".

În 2005 au fost desfiinţate peste 30 de unităţi şi structuri diferite, printre care Brigada 11 Infanterie Moto Teritorială "CAREI", Brigada 33 Mecanizată Teritorială "ALEXANDRU CEL BUN" şi Brigada 63 Tancuri "BOGDAN VODĂ", iar în prima parte a anului 2006 au fost desfiinţate Brigada 6 Tancuri "HOREA, CLOŞCA şi CRIŞAN", Brigada 5 Vânători de Munte "AVRAM IANCU", Batalioanele 27 şi 304 Vânători de Munte. Totodată, în această perioadă au fost înfiinţate, restructurate, redislocate şi resubordonate un număr semnificativ de unităţi din subordine.

În baza Dispoziţiei Statului Major General nr. G.2 /S.729 din 29.04.2008, începând cu 15.06.2008 a intrat în vigoare statul de organizare al Comandamentului Diviziei 4 Infanterie care a primit denumirea onorifică "GEMINA" (aprobarea nr.H-2.566 din 24.05.2008), al cărui comandant este generalul-maior dr. Mircea Savu.

Comandamentul Diviziei 4 Infanterie "GEMINA" este situat în capitala istorică şi culturală a Transilvaniei, municipiul Cluj-Napoca. El este organizat şi funcţionează în sistem modular, constituind organul operativ de conducere a structurilor subordonate marii unităţi, fiind subordonat nemijlocit Statului Major al Forţelor Terestre. Zona sa de dislocare cuprinde 20 de judeţe, întinzându-se în jumătatea de nord a ţării, pe o suprafaţă de aproximativ 117.000 km2, reprezentând aproape jumătate din suprafaţa totală a României. Această zonă este mărginită de frontiera de stat la sud-vest, vest, nord şi est, de la Orşova până la Bârlad, pe o distanţă de aproximativ 1.600 km. Comandamentele de mari unităţi sunt dislocate în localităţile mari, de regulă reşedinţe de judeţ. În îndeplinirea misiunilor specifice, ele beneficiază de sprijin permanent şi consistent din partea autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a celorlalte structuri componente ale Sistemului Naţional de Apărare.

 

Participarea la operaţii
multinaţionale
şi iniţiative regionale

Participarea forţelor armate române la misiuni în afara teritoriului naţional este o componentă importantă a configurării profilului strategic al României ca membru responsabil al comunităţii internaţionale. În "Strategia de transformare a Armatei României", referitor la participarea cu trupe la misiuni internaţionale se arată că: "Armata României va participa în cadrul Alianţei şi Uniunii Europene la răspunsurile pe care acestea va trebui să le dea provocărilor împotriva intereselor de securitate, în interiorul sau în afara zonei euroatlantice, precum şi la soluţionarea unor conflicte care impun executarea de operaţii de mică sau mare intensitate. Aceasta va opera într-un mediu multinaţional, împreună cu forţele celorlalte ţări membre ale Alianţei şi Uniunii Europene sau coaliţii ad-hoc, în strânsă cooperare cu organizaţii naţionale, internaţionale, guvernamentale şi non-guvernamentale" [3].

După anul 1994, când România a fost prima ţară care a aderat la programul "Parteneriat pentru Pace", militarii din Divizia 4 Infanterie "GEMINA" au avut o prezenţă activă la desfăşurarea unor exerciţii multinaţionale, în ţară şi în străinătate, au îndeplinit misiuni în teatrele de operaţii şi au participat la iniţiativele regionale, dintre care se reliefează:

• misiunile de menţinere a păcii şi de reconstrucţie, cu detaşamente şi observatori militari în: Albania  – un pluton de infanterie din Batalionul 151 Infanterie în perioada mai-iulie 1997, comandat de locotenentul Silviu Negură, acţionând în cadrul Batalionului 2 Infanterie; Angola  – companie de infanterie din cadrul Batalionului 151 Infanterie al Brigăzii 15 Mecanizată, comandată de căpitanul Gheorghe Cozma, componentă a Batalionului 26 Infanterie în perioada aprilie-octombrie 1996; detaşamentul Batalionului 812 Infanterie constituit din 715 militari, comandat de maiorul Alexandru Rus, în perioada octombrie 1996 -aprilie 1997, două structuri de tip companie din Batalionul 151 Infanterie în subordinea Batalionului 812 Infanterie comandate de căpitanul Aurel Atasiei; compania de infanterie din cadrul Batalionului 151 Infanterie, constituită ca forţă de reacţie rapidă, comandată de locotenent-colonelul Gheorghe Dorofte, perioada iunie 1997-februarie 1998, primele trei luni acţionând independent în cadrul misiunii, ulterior intrând în organica detaşamentului Batalionului 812 Infanterie; Bosnia-Herţegovina – un pluton de infanterie din Batalionul 151 Infanterie în perioada martie 1996-aprilie 1997, comandat de căpitanul Dan Ilie Simion, în subordinea Batalionului 96 Geniu în cadrul misiunii IFOR; trei detaşamente de poliţie militară ale Batalionului 400 Stat Major şi Deservire compuse din 23 militari în perioada aprilie 2006-aprilie 2009, în cadrul misiunilor EUFOR ALTHEEA IV, V şi IX, comandate de căpitanul Daniel Vătămanu, locotenentul Ovidiu Iliţoiu şi locotenentul Drăghici Marcel; Burundi; Congo; Etiopia; Kosovodetaşamentele Batalionului 812 Infanterie, constituite din 86 de militari în cadrul misiunii BELUROKOS 8 sub comanda căpitanului Dorin Ghejeu, BELUROKOS 9 şi 10, sub comanda locotenentului Bogdan Udriş, respectiv a locotenentului Cornel Todea Bălan, Batalionului 811 Infanterie,  constituit  din  96  de  militari  în  cadrul  misiunii 
BELUKROKO 11 sub comanda locotenentului Mihai Pop, Batalionului 191 Infanterie, în cadrul misiunii BELUKROKO 12 sub comanda maiorului Nicolae Niţă, RO FND VI, VII, XIV şi XV comandate de locotenentul Adrian Teodorescu, maiorii Ştefan-Marcel Miculuc, Mircea Ştefan şi Daniel Pop, Batalionului 498 Paraşutişti, în cadrul misiunii RO FND XIX, cu efectiv de 86 militari în perioada august 2009-martie 2010 (misiune în curs de desfăşurare) sub comanda maiorului Cristinel Calinciuc; Kuweit  Compania 383 Apărare NBC, 71 militari sub comanda căpitanului Tiberiu Negură etc.;

• misiunile finalizate de militarii încadraţi în diferite comandamente multinaţionale în Afganistan, Bosnia-Herţegovina, Irak, Kosovo, SUA (peste 150 de militari);

• iniţiativele regionale, cu Batalionul Mixt Româno-Ungar şi Batalionul Multinaţional de Geniu "TISA", cu Brigada Multinaţională de Forţe în Aşteptare "SHIRBRIG" (peste 1.000 de militari rulaţi în mai mult de 25 de misiuni);

• participările la etapele din cadrul programului "Mil-to-Mil" în ţară şi peste hotare (o medie de 10 misiuni pe an);

• activităţile de control pe linia armamentelor, în ţară şi în străinătate  – peste 20 de misiuni;

• cursurile de perfecţionare avansate de comandă şi stat-major, seminarile profesionale şi cursurile de specializare lingvistică (peste 150 de participanţi).

Vârful de lance privind participarea personalului din structurile subordonate Diviziei 4 Infanterie la operaţii multinaţionale a fost atins după atentatele de la 11 septembrie 2001, un impact considerabil nu doar în SUA, ci asupra întregului context de securitate pe plan internaţional de securitate, percepţia riscurilor şi metodelor de prevenire şi combatere a acestora modificându-se fundamental. În acest context, structuri subordonate comandamentului Diviziei 4 Infanterie au participat în cele mai fierbinţi teatre de operaţii, Irak şi Afganistan, astfel:

• în teatrul de operaţii din Afganistan, în cadrul misiunii "ENDURING FREEDOM", Batalionul 812 Infanterie în perioada decembrie 2002-iulie 2003, sub comanda maiorului Dorin Blaiu, Batalionul 151 Infanterie în perioadele august 2003-decembrie 2004, sub comanda locotenent-colonelului Dumitru Scarlat, iulie 2005-ianuarie 2006, sub comanda locotenent-colonelului Vasile Roman, în cadrul misiunii "ISAF III" Batalionul 812 Infanterie, în perioada decembrie 2006-iulie 2007, sub comanda maiorului Ovidiu Uifăleanu, detaşamente de Poliţie Militară ale Batalionului 400 Stat Major şi Deservire în cadrul misiunilor "ISAF IV,V,VI,VII,VIII" constituite din 25 militari în perioada iulie 2003-aprilie 2006 comandate de: căpitanul Viorel Orza, locotenenţii Ioan Mânea şi Alexandru Pintilie, căpitanii Costică Chiţoiu şi Petru Prunduş, Compania de Infanterie din cadrul Batalionului 151 Infanterie în perioada iulie 2009-ianuarie 2010 comandată de căpitan Cristi Mihoci  – misiune în curs de desfăşurare "FINGAL", în cadrul programului "ANA TRAINING";

• în teatrul de operaţii din Irak, în cadrul operaţiunii "ANTICA BABILONIA" a deschis misiunea în iulie 2003 detaşamentul Batalionului 811 Infanterie constituit din 405 militari, comandat de maiorul Petru Pah, ulterior au mai participat: în perioada iulie 2004‑februarie 2005 Batalionul 812 Infanterie comandat de locotenent-colonelul Dorin Blaiu, în cadrul operaţiunii "IRAQI FREEDOM"; Batalionul 151 Infanterie în perioada februarie-august 2008, sub comanda locotenent-colonelului Dan Cîşlariu.

Bilanţul participării la misiuni internaţionale a structurilor subordonate Diviziei 4 Infanterie "Gemina" este de peste 6.200 militari.

Concomitent cu pregătirea structurilor destinate să participe la misiuni în teatrele de operaţii conform deciziilor factorului politic, OBIECTIVUL FUNDAMENTAL AL DIVIZIEI 4 INFANTERIE în anul 2010 îl constituie derularea operativă şi eficientă a procesului de transformare şi modernizare a forţelor din subordine în scopul realizării de capabilităţi cu grad înalt de susţinere şi interoperabilitate, flexibile, mobile, dislocabile în teatre, capabile să participe la întreaga gamă de misiuni NATO, UE şi la misiuni de tip "Coaliţie", optimizarea sistemului de planificare, prognozare, bugetare, evaluare şi management al achiziţiilor în vederea înzestrării structurilor cu echipamente compatibile, moderne şi performante, precum şi implementarea noului sistem de management al resurselor umane potrivit planurilor elaborate de SMFT.

 

BIBLIOGRAFIE:

Colectiv, Armata a IV-a Transilvania la 80 de ani, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1996, p.11.

Colectiv, Armata a 4-a "Transilvania" în cruciada eliberării Europei, vol.III, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998, p.16.

*** Strategia de transformare a Armatei României, Bucureşti, 2007, p.23.
    





 

 

Transformarea forţelor terestre în raport cu provocările actualului mediu de securitate

 

Divizia 4 Infanterie "Gemina", pe coordonatele evoluţiei de la războiul întregirii neamului la războiul împotriva terorismului

 

Privind în trecut cu mândrie

 

Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de conducere ale liderului militar

 

Procesul de transformare a forţelor NATO pentru operaţii speciale – actualitate şi perspective

 


 

  Webdesign LTC Dragos Anghelache