Puntea invizibilă a dorului de casă

Căpitan Ionel Croitoru - Afganistan
Locotenent-colonel Daniel BURLACU
Publicat pe 02.08.2017

 

Legătura militarilor aflaţi în misiune cu cei dragi de acasă este foarte importantă pentru moralul tuturor. Fie prin intermediul internetului, fie prin telefon, mesajele ajung la timp şi creează o punte invizibilă, care alină dorul.

Dorul de casă, de cei dragi, ocupă un loc special în sufletul fiecărui militar aflat la datorie, indiferent de meridianele lumii unde se află. Departe de ţară, în locuri în care nu credea vreodată că va ajunge, militarul îşi execută misiunea primită.

În Angola, prima misiune internaţională a ”Lupilor Negri”, erau de bază veşnicile scrisori şi scumpele telefoane. Erau începuturi şi pentru militari. Acum, aici, în Afganistan, este mult mai uşor. Există  legătura socială prin telefon şi internetul cu reţelele de socializare. Cei de acasă îi pot vedea şi auzi în acelaşi timp pe militarii aflaţi la mii de kilometri depărtare. Însă, nimic nu poate substitui persoana.

Seara târziu sau când programul îi permite, militarul vine în faţa ecranului de calculator. Oricât ar dori să afle veşti din ţară, primul imbold îl duce să pornească Skype-ul sau FaceTime–ul şi Whatsapp-ul pentru cei cu smartphone. Poate acolo, departe, în România, cineva îl aşteaptă... Uneori are noroc, alteori nu.

Nerăbdarea creşte, ochii sunt fixaţi pe monitoarele calculatoarelor sau pe ecranele telefoanelor şi bucuria este mare atunci când buzz-ul primeşte răspuns. "Uraaaa, mă aşteaptă!" - şi-a spus el. Însă, semnalul dispare subit. Toată bucuria devine instantaneu tristeţe şi nervi. "Offff, net-ul...".

Minutele trec şi semnalul apare din nou. Acum este ok, merge. Legătura se face rapid. Vrea -nu vrea, ochii îi joacă puţin în lacrimi. Se uită în stânga sau dreapta, să nu îl vadă vreun coleg. Deh, orgoliu masculin!! Cei de acasă se bat în faţa calculatorului. "Tati, tati,salut! Hai, mami, repede, că a intrat tati pe net" - aude el în căşti. Toţi cei de acasă vor să-l vadă. Întrebările curg, aproape nu poate să le răspundă aşa repede. Aşa că, pe rând! Copilul are prioritate. Poate cineva să îi uzurpe acest drept?  Nimeni. Curios, se uită la tot ce îl înconjoară pe tatăl său. A zărit pistolul şi puşca automată. Le văzuse la unitate la tati, dar acum sunt pline cu cartuşe. Ştie el, a văzut la televizor. Întrebările par pentru unii puerile, dar când sunt puse de copil au alt efect. Şi trebuie să-i răspunzi de fiecare dată, dar trebuie să ai grijă să nu îl sperii. El ştie că tati e plecat departe, la război şi se mândreşte cu asta afară, între băieţi, când se joacă. Însă seara, când tati nu e lângă el să-l adoarmă, plânge câteva momente. "E greu fără tine, tati! - i-a spus cel mic. Dar să ştii că acum sunt puternic şi nu mai plâng de dorul tău. Întreabă pe cine vrei. Vreau ca timpul să zboare mai repede, să vii acasă!".

Urmează soţia. Cea pe umerii căreia au căzut toate. Are puterea să zâmbească, să spună ultimele bancuri apărute. Apoi întreabă cu substrat ce mai este prin Afganistan. Asta e partea proastă a internetului. Se află totul repede. Mult mai repede decât şi-ar dori militarii.

Distanţa desparte oameni, dar uneşte mai tare sufletele. Se privesc în ochi. Imaginile se mai estompează. Se pot privi preţ de câteva secunde. Cuvintele sunt scurte, dar privirile sunt lungi." Îţi este bine? - întreabă ea. Ai tot ce îţi trebuie? Ai fost in misiuni? Am citit că sunt probleme în zonă. Tu cum eşti?". Când militarul vrea să răspundă, se aude un zgomot puternic de elicopter. Ea s-a speriat, el a rămas calm. E doar un elicopter. Întrebări şi răspunsuri simple, care ascund însă o dragoste mare. Nu este uşor să fii departe, la peste 3.600 de kilometri. "Program încărcat, de toate" - spune el.  Răspunsul  ei vine însă cutremurător: "Nu este meseria ta? Eşti militar şi ştiu de cine m-am îndrăgostit. Dar sincer, nu credeam că o fie aşa lungă perioada şi să îţi simt lipsa aşa de mult. Mi-e dor să ne mai şi ciondănim" -  a spus ea zâmbind. El îi trimite săruturi. Ştie pe cine iubeşte şi are încredere în ea.

Timpul trece şi somnul atacă puternic. "Salutări la ai noştri, vă iubesc, mi-e dor de voi şi spune-i mamei să se roage în continuare pentru noi, ăştia aflaţi departe" -  încheie el. "Pa, te iubim şi te aşteptăm acasă!" - au încheiat şi cei dragi.

"Gata pentru azi, s-a terminat" - gândeşte el. A închis calculatorul şi s-a aşezat în pat. Liniştea aduce un somn binemeritat. "Aaaaahhhhh, şi mai trebuia să le spun ceva" - şi-a adus aminte el. Acasă, e altă lume..., iar o lacrimă s-a scurs uşor pe pernă.

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole


Despre "Îngerii Păzitori”
Publicat pe: 24.11.2017
Afişări: 146
Caporal Florin Petrescu
Despre prietenie ...
Publicat pe: 22.11.2017
Afişări: 110

Ziua veteranilor din teatrele de operaţii
Publicat pe: 13.11.2017
Afişări: 145

Onor Artileriei Române!
Publicat pe: 13.11.2017
Afişări: 231
Cercetaşii dobrogeni au executat modulul de pregătire „Care under Fire”
Cercetaşii dobrogeni în acţiune
Publicat pe: 10.11.2017
Afişări: 193
Militarii din Batalionul 280 Infanterie Protecţia Forţei "Brave Hearts" se antrenează pentru aplicarea procedurilor MEDEVAC
Militarii români au participat la un curs MEDEVAC
Publicat pe: 09.11.2017
Afişări: 234

Elementul Naţional de Sprijin, rotaţia a VI-a
Publicat pe: 06.11.2017
Afişări: 364

25 Octombrie în Afganistan
Publicat pe: 27.10.2017
Afişări: 282

Citeşte şi:

Militarii Batalionului 151 Infanterie Protecţia Forţei ”Lupii Negri” continuă cea de a patra misiune în teatrul de operaţii Afganistan. S-au scurs...
Locotenent Roland Pralea şi sg Gheorghe Cîmpeanu la SHURA
Publicat pe 06.07.2017
Echipele specializate în operaţii psihologice (PSYOPS) s-au impus ca un sprijin pentru luptători. Aici, în Afganistan, lucrează alături de militarii...

Comentarii