O privire subiectivă asupra presei militare

Faţa nevăzută a jurnalismului
Colonel Dragoş ANGHELACHE
Publicat pe 15.11.2016

Fiecare aniversare a presei militare are ceva aparte, cel puţin din punctul meu de vedere, mai ales anul acesta, când a fost o anumită efervescenţă în breaslă. Nu intenţionez să fac „analiza stării” pentru că, oricum, n-ar interesa pe nimeni, iar noi, ziariştii militari, suntem cu temele la zi.


Redactor-şef,
colonel Dragoş ANGHELACHE

Aşa cum scriam în interviul realizat cu colonelul Florin Şperlea – „Presa militară, de la dorinţă la realitate” (http://bit.ly/2aAuLGw) –, această entitate a armatei este „luată în serios de unii, tratată cu condescendenţă de alţii, deranjantă pentru unii, apreciată de alţii, dar citită (uneori şi savurată) de un public larg atât ca ecart al vârstei, cât şi al ocupaţiilor”. Cu ani în urmă (prin 2007 sau 2008), tot la o zi de 23 iulie, scriam intr-un scurt text solicitat de colegii din redacţia „Observatorul militar” că presa militară poate fi asemănată cu hărţile la scări diferite, deoarece hărţile se completează, nu se concurează. La vremea aceea era mai mult un deziderat, o dorinţă a subsemnatului, decât o realitate în teren. De-a lungul timpului, relaţiile dintre noi au evoluat de la sine în direcţia pe care o descriam atunci. Dacă la începutul carierei mele de jurnalist militar (martie 1999), redacţiile erau ca un arhipelag rarefiat, fără prea multe contacte intre ele, legăturile dintre noi au început să se strângă mai ales din 2006, după o convocare, când căpitanul Florin Feraru de la Radio Timişoara (dovadă că Timişoara este locul de unde încep schimbările) mi-a propus o colaborare interesantă: găzduirea emisiunii în website-ul RFT (http://bit.ly/23Ez3CG), idee agreată şi de alţi redactori-şefi. După perioada de blackout pe care revista a traversat-o în anii 2007-2008, începând cu 2009 colaborarea a fost reluată, s-a extins cu celelalte redacţii din forţele terestre, este funcţională şi astăzi, merge foarte bine nu numai între vechile redacţii, ci şi cu redacţia „Ora armatei” şi postul online „Vocea armatei”. Dovada că între noi informaţia circulă liber au fost situaţiile (nu puţine) în care colegii de la radio sau de la ziare ne-au ajutat cu texte şi fotografii, aşa cum şi noi am realizat (după priceperea noastră) ştiri pentru emisiunile radio militare sau am trimis texte şi fotografii colegilor de la publicaţiile militare.

Deocamdată nu putem vorbi despre o colaborare cu publicaţiile militare centrale, deoarece în această direcţie încă mai funcţionează „dreptul fratelui mai mare”. Dar emergenţa publicaţiilor teritoriale în online va duce, cu siguranţă, şi la normalizarea acestor relaţii. Graţie internetului, audienţa nu mai este limitată de tirajul publicaţiei (stabilit în funcţie de priorităţile ordonatorului de credite), ci de valoarea şi promptitudinea informaţiei transmise către public. Totodată, având în vedere relaţiile interumane care s-au construit deja între redactori, sunt convins că după eliberarea scenei de către generaţia mea, relaţiile din presa militară se vor constitui, într-adevăr, după principiul hărţilor: completare (cooperare), nu concurenţă (doar competiţie).

De dorit ar fi ca Trustul de Presă al MApN să ia în serios prevederile art.125 din M.76/2016 şi să organizeze convocări cu jurnaliştii din redacţiile militare. Cu această ocazie, în afara unui schimb de idei şi de experienţă ce se va realiza între participanţi, am putea să iniţiem demersurile pentru o instrucţiune a presei militare de care, am constatat, este neapărat nevoie. De la „codicele” RP-1 şi până la M-76, presa militară este „rezolvată” extrem de generalist, în 10-15 articole. Spre exemplu, am avut o discuţie anul trecut cu colonelul Dragoş Iacob, în care am fost întrebat care sunt atribuţiile noastre la criză şi război. Nu ştiu să existe astfel de reglementări sau, dacă or fi, probabil n-am căutat în "sertarul" care trebuie. Instrucţiunea ar putea rezolva şi modul de încadrare a redacţiilor cu personal pentru că, în momentul de faţă, comisia de selecţie analizează o fişă fără relevanţă în ceea ce priveşte competenţele unei persoane de a practica meseria de jurnalist, competenţe care pot fi stabilite numai în urma unui stagiu de presă. Şi probleme mai sunt, iar breasla le cunoaşte. Dar, pentru toate acestea trebuie să fie un început: să ne adunăm, să punem ideile pe hârtie, apoi să mergem mai departe.

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole


ZIUA VETERANILOR DIN TEATRELE DE OPERAŢII
Publicat pe: 13.11.2017
Afişări: 98

Onor Artileriei Române!
Publicat pe: 13.11.2017
Afişări: 182
Cercetaşii dobrogeni au executat modulul de pregătire „Care under Fire”
Cercetaşii dobrogeni în acţiune
Publicat pe: 10.11.2017
Afişări: 150
Militarii din Batalionul 280 Infanterie Protecţia Forţei "Brave Hearts" se antrenează pentru aplicarea procedurilor MEDEVAC
Militarii români au participat la un curs MEDEVAC
Publicat pe: 09.11.2017
Afişări: 190

Elementul Naţional de Sprijin, rotaţia a VI-a
Publicat pe: 06.11.2017
Afişări: 302

25 Octombrie în Afganistan
Publicat pe: 27.10.2017
Afişări: 244

„Ţintă prinsă !"
Publicat pe: 18.10.2017
Afişări: 313

Citeşte şi:

Adevărul Holding, Divizia web/ Sursa: http://bit.ly/2beHKOu
Publicat pe 15.04.2015
Că ne place sau nu, internetul face parte din "cotidianul personal" al fiecăruia şi a devenit o unealtă de care ne folosim zilnic, în diferite...
Interviu cu redactorul-şef al săptămânalului "Observatorul militar", colonel Florin Şperlea Presa militară, luată în serios de unii, tratată cu...

Comentarii