Oamenii spiritului „Invictus”

O echipă "Invictus" porneşte de pe esplanada Universităţii Naţionale de Apărare în Ştafeta veteranilor de război
Colonel Ovidiu PURDEA-SOMEŞ
Publicat pe 15.03.2017

 

În cei peste 25 de ani de presă militară, rareori am fost surprins de întâmplări sau de gesturi din peisajul media. Am apreciat însă cu admiraţie interviurile bine documentate, frumuseţea scriiturii unui reportaj sau tenacitatea cu care jurnaliştii din presa civilă abordau subiecte dintre cele mai delicate din agenda publică.


Redactor-şef,
colonel Ovidiu PURDEA-SOMEŞ

În timp, am înţeles că lucrul cel mai frumos în profesia de jurnalist este spiritul. Spiritul mereu tânăr şi de învingător. Dar am înţeles că învingător nu poţi fi tot timpul. Uneori trebuie să fii înfrânt, pentru a-ţi evalua sistemul de valori, a-ţi certifica, înfruntându-l, propria valoare.

Cunosc oameni care au găsit în înfrângerile vieţii resurse interioare nebănuite. Le spun învingători. Sau oamenii spiritului „Invictus”. Sunt camarazii noştri răniţi pe câmpurile de luptă. Ei şi-au redefinit principiile şi regulile, după întâmplări dramatice, iar astăzi stau în faţa noastră ca adevăraţi eroi. Simpla lor prezenţă e un fel de evocare a destinului militarului – omul situaţiilor excepţionale, în care ţara îşi pune nădejdea.

Dacă în sufletele camarazilor îşi câştigaseră respectul şi aprecierea pentru jertfa lor, în societate o vreme au fost priviţi cu reţinere. Erau compătimiţi, dar prea puţin înţeleşi şi ajutaţi. Îmi amintesc de reacţia tăioasă a unui funcţionar dintr-o primărie la o solicitare a sergentului-major Costinel Slăniceanu, rănit în Afganistan, în iunie 2006: „Să vă rezolve armata, că ea v-a trimis acolo!...”.  Apoi lucrurile au început să intre în firesc. Lumea şi-a întors faţa spre ei, le-a înţeles suferinţa. Comunităţile locale le-au apreciat virtuţile, iar la ceremoniile militare făceau ochiul să tremure într-o fărâmă de lacrimă. Şefi de stat, miniştri şi alte înalte oficialităţi le-au acordat onoruri şi le-au răsplătit sacrificiul. Construirea unei rampe, la Gura Caliţei, pentru ca plutonierul-adjutant principal Florinel Enache să se poată deplasa cu uşurinţă într-un scaun cu rotile a fost încă un semn de respect, mai mare decât orice medalie.

Scriu aceste rânduri amintindu-mi de întâlnirile cu ei, dar şi cu gândul la „Jocurile Invictus 2017” ce vor avea loc în Canada. Dedicate lor, aceste jocuri au un dinamism şi o energie sufletească mai mare decât puterea trupului rănit de gloanţe sau mutilat de vreo explozie. Aceste jocuri sunt o victorie a spiritului. Ele îi vor ajuta pe camarazii noştri răniţi să se recupereze, să se reabiliteze şi să se redescopere. Iar nouă, celorlalţi, să ne remodeleze filosofia respectului într-o lume atât de grăbită.

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole


ZIUA VETERANILOR DIN TEATRELE DE OPERAŢII
Publicat pe: 13.11.2017
Afişări: 99

Onor Artileriei Române!
Publicat pe: 13.11.2017
Afişări: 183
Cercetaşii dobrogeni au executat modulul de pregătire „Care under Fire”
Cercetaşii dobrogeni în acţiune
Publicat pe: 10.11.2017
Afişări: 151
Militarii din Batalionul 280 Infanterie Protecţia Forţei "Brave Hearts" se antrenează pentru aplicarea procedurilor MEDEVAC
Militarii români au participat la un curs MEDEVAC
Publicat pe: 09.11.2017
Afişări: 191

Elementul Naţional de Sprijin, rotaţia a VI-a
Publicat pe: 06.11.2017
Afişări: 303

25 Octombrie în Afganistan
Publicat pe: 27.10.2017
Afişări: 245

„Ţintă prinsă !"
Publicat pe: 18.10.2017
Afişări: 314

Citeşte şi:

Invictus Team România
Publicat pe 03.10.2017
„Invictus” provine din latină și înseamnă neînfrânt, neînvins sau necucerit. În anul 1875, William Ernest Henley a compus un poem cu același nume,...
Fiecare aniversare a presei militare are ceva aparte, cel puţin din punctul meu de vedere, mai ales anul acesta, când a fost o anumită efervescenţă...
Ştafeta Veteranilor, la intrarea în municipiul Sibiu
Publicat pe 26.09.2015
Aflată deja la a doua ediţie, "Ştafeta Veteranilo" a ajuns pe 26 septembrie şi în municipiul Sibiu, fiind primită în cadrul unei ceremonii militare...

Comentarii