Se spune că cele mai frumoase şi mai trainice prietenii sunt cele care se leagă între camarazii de război. Sau pe câmpul de luptă. Sau în teatrele de operaţiuni, cum se mai zice la noi. Povestea mea de astăzi confirmă acest lucru. Şi îi aduce şi ceva în plus.

S-au hotărât să meargă împreună în Afganistan, erau din acelaşi oraş, dar la structuri diferite, ştiau ce-i aşteaptă acolo, dar şi-au făcut un legământ să se întoarcă toţi acasă. Sunt cinci: patru băieţi şi o fată … sunt prieteni în continuare, chiar dacă misiunile îi separă pe unii dintre ei. Încă din perioada pregătirii s-au integrat în familia militarilor focşăneni. Au ştiut că numai printr-un program pe pregătire integrat şi în comun pot dovedi că merită locul în familia "Inimilor Neînfricate". Povestea lor a fost şi rămâne o poveste a prieteniei, care se întâmplă şi aici, în Afganistan. Relaţia dintre ei nu mai poate fi numită prietenie. E mai mult decât atât. Orice militar îţi va spune despre fraţii lui de arme acelaşi lucru. Nu şi-au pus niciodată obiectivele personale pe primul plan, obiectivele misiunii, bine stabilite, erau cele care primau.

O parte din aceşti militari sunt încadraţi la o structură specializată care se ocupă de securitatea principalei căi de acces în cea mai mare bază militară din sudul Afganistanului, cea din Kandahar. Aici, orice acces în bază este atent monitorizat şi trecut prin multiple filtre de securitate, scanat şi controlat în detaliu. Redăm mai jos declaraţiile lor:

„Ştiu că şi datorită muncii pe care o fac cei care păzesc zona de acces, printre care mă aflu şi eu, ceilalţi aflaţi în bază pot dormi liniştiţi noaptea, sau îşi pot face munca în siguranţă, pe timpul zilei” – ne-a relatat caporal Florin Petrescu.

„În anumite momente critice acţionezi exact cum te-ai pregătit să acţionezi. În acele momente intervine un mecanism care îţi pune în funcţiune toate abilităţile dezvoltate pe durata antrenamentelor. În miimi de secundă îţi calculezi şansele… experienţa îşi spune cuvântul în acele momente” – a afirmat fruntaş Roberto Popescu.

Caporal Alina Răpiţeanu: „Ca femeie, nu mi-am permis să spun «mi-e greu», pentru că n-am putut să dau dovadă de slăbiciune în faţa unui bărbat. Asta pentru că alegându-mi profesia de militar, realmente am aceleaşi obligaţii ca un bărbat, şi cu atât mai mult într-un teatru de operaţii nu poţi să te gândeşti că eşti femeie sau să faci o diferenţă între sarcini. Aici, eşti pur şi simplu militar,  camarad, eşti colegul de lângă celălalt şi fiecare contează, se bazează pe colegul de lângă el”.

Caporalul Adrian Panait  a dorit să transmită un mesaj  pentru soţia sa, care îşi aniversează în data de 18 noiembrie ziua de naştere: „Zilele de naştere sunt pline de amintirea trecutului, fericirea prezentului  şi speranţa viitorului. Sper ca toate acestea să-ţi facă o zi minunată. La mulţi ani, draga mea soţie!”.

Aceştia sunt camarazii cu inimi neînfricate. Ei vor rămâne aceiaşi militari hotărâţi, dârzi şi curajoşi. Aflaţi în misiune, ei  vor şti tot timpul ce au de făcut şi sunt conştienţi că de modul de executare a misiunilor lor depinde reuşita misiunii batalionului. Poate seara târziu, după ce misiunea din acea zi s-a sfârşit, gândurile lor zboară rapid către casă, către cei dragi...

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole

Citeşte şi:

Sg. maj. Costea Daniela
Publicat pe 18.12.2017
Nu putem noi opri un război, nu putem să-l judecăm, dar putem să-i limităm efectele, să-l facem să se ascundă în surdina vieţii şi să ajutăm la...
Publicat pe 03.01.2018
Nu-i iadul pe pământ, dar nu-i nici liniştea de acasă! Este, însă, o experienţă unică în carieră, având conştiinţa unei datorii bine făcute în slujba...

Comentarii