Un STX ratat

Invazia ştirilor false
Dragoş ANGHELACHE
Publicat pe 26.10.2017

 

Ceea ce trebuia să se întâmple... s-a întâmplat. Armata a fost luată din nou în cătare, a fost pusă la colţ pe coji de nucă şi arătată cu degetul ca fiind vinovatul (de serviciu) pentru relele din ţară.


Dragoş ANGHELACHE

 „Fenomenul” mi-a atras atenţia datorită modului în care s-a desfăşurat această campanie respectându-se, în opinia mea, „manualul” de creare şi propagare a ştirilor false. Fără pretenţia de a face un studiu (pentru că nu este locul şi nici nu am calificarea necesară), m-am oprit doar asupra a două entităţi mass-media (TV şi online) cu o audienţă relevantă şi care, măcar la nivel declarativ, sunt considerate a fi independente.

 Pe postul TV, la o emisiune din 1 august, realizatorul prezenta cazul unui general din MAI, trecut în rezervă la vârsta de 41 de ani cu o pensie de 13.000 de lei. Dezvoltând acest fapt real, realizatorul translata situaţia către armată. Însă lansarea „de manual” a unei ştiri false s-a produs în partea a doua a emisiunii, de către o invitată care vorbea despre generalii armatei române spunând: „Doi la mână [...] Îţi spun eu: 1.700 de generali are armata română”. În mediul online, pe platforma unde am urmărit fenomenul, lucrurile stau la fel. Într-un articol, autorul lansează o ştire falsă, fără echivoc: „Veniturile pentru diferite categorii de clase de muncă ieşite la pensie s-au dus în sus, sunt enorm de multe fraude făcute de persoane care s-au pensionat anticipat inventând motive, s-a ajuns la aberaţii ca un angajat MAI sau MApN să poată ieşi la pensie la 45 de ani, cu 13.000-14.000 de lei lunar”. Fără a lansa ştiri false „în litera definiţiei”, un alt autor inducea ideea parazitării societăţii de către militari: „Statul-anacondă a eclozat omul nou cu nevoi speciale: intim legat de stat și de partid, recompensat pentru faptele lui de eroism și de vitejie pe timp de pace, luptându-se ca la Mărășești la cazanul cu fasole, la împărțitul izmenelor, al hectarelor de teren intravilan, al decorațiilor și al funcțiilor”.

 În ceea ce priveşte comentariile, ele se pot împărţi în două: cele scrise de persoane care, din diferite motive, au o percepţie negativă despre armată, şi cele scrise „la comandă”, de tip „copy-paste”, fiind uşor de recunoscut. Ştirile false lansate de acestea din urmă se referă în principal la: prea mulţi generali în armată; nu este nevoie de armată pe timp de pace; războaiele precum şi construcţiile din perioada comunistă le-au făcut soldaţii, în timp ce ofiţerii au stat la chefuri; soldaţii de astăzi sunt mercenari.

Cât despre contracararea acestor ştiri false, în afară de „haiduceala” unui militar precum Mihnea Rudoiu, al cărui articol a fost „fagocitat” de comentariile negative, câteva editoriale apărute în „Observatorul militar”, precum şi iniţiative personale sporadice (lăudabile, dar fără efectul scontat), nu am văzut vreo acţiune care să combată cu adevărat ştirile false lansate. Or, aşa cum recomandă specialiştii în comunicare, combaterea ştirilor false se face prezentând faptele reale în acelaşi loc, cu aceeaşi intensitate şi cu aceeaşi frecvenţă cu care sunt postate falsurile. Pentru că acolo este publicul care trebuie convins că în faţă are „un măr, nu o banană” (https://is.gd/d745Iu). Nu sunt catastrofist şi nu caut să dau fenomenului o amploare mai mare decât a avut-o. Dar sunt de părere că această campanie a reprezentat o oportunitate pentru comunicatorii noştri, ca şi pentru ziariştii militari, de a pune în aplicare planurile (dacă există aşa ceva) pentru combaterea ştirilor false. Ar fi fost ca un fel de STX pe care, din păcate, cei la care am făcut referire l-au ratat.

Nu dau lecţii şi nici nu mă îndoiesc de competenţa foştilor colegi din zona relaţiilor publice sau a presei militare. Probabil că au considerat fenomenul nerelevant ori s-au gândit că acest tip de ştiri se combat de alte structuri ale armatei. Însă când acestea sunt răspândite de entităţi româneşti (evit să le spun naţionale), atunci cred că, în conformitate cu prevederile M.76/2016 art.1(2), art.2 şi art.7(2), ar fi responsabilitatea celor menţionaţi în respectivul act normativ să combată ştirile false. Mass-media românească (nu numai cea străină) poate lansa astfel de ştiri nu numai la pace, ci şi pe timp de criză, chiar şi pe timp de război. Presa n-a fost niciodată „câinele de pază al democraţiei”, ci mai degrabă „potaia care latră în curtea celui care o hrăneşte”. Un exemplu elocvent este campania de linşaj mediatic a lui Ion I.C. Brătianu, condusă de Constantin Mille, prin publicaţia „Adevărul”, în spatele acesteia aflându-se Take Ionescu. Pentru atingerea scopurilor, Mille n-a ezitat să răspândească ştiri false şi despre armată şi conducerea ei, chiar pe timpul luptelor din Primul Război Mondial. Ceea ce se întâmplă şi acum. Deocamdată la pace.

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole

Citeşte şi:

Adevărul Holding, Divizia web/ Sursa: http://bit.ly/2beHKOu
Publicat pe 15.04.2015
Că ne place sau nu, internetul face parte din "cotidianul personal" al fiecăruia şi a devenit o unealtă de care ne folosim zilnic, în diferite...
Fiecare aniversare a presei militare are ceva aparte, cel puţin din punctul meu de vedere, mai ales anul acesta, când a fost o anumită efervescenţă...

Comentarii