Nu-i iadul pe pământ, dar nu-i nici liniştea de acasă! Este, însă, o experienţă unică în carieră, având conştiinţa unei datorii bine făcute în slujba unui popor. Oricare ar fi el! Vorbim aici de militarii români care pleacă în teatrele de operaţii, locuri deloc accesibile şi total necunoscute pentru civilii care le văd numai la televizor, sau citesc despre ele.

Acomodarea unui militar aici, în Afganistan, nu este tocmai uşoară. Furtunile de nisip, aerul extrem de uscat şi diferenţele colosale de temperatură între zi şi noapte se resimt din plin.

M-am încăpăţânat să scriu în fiecare săptămână de aici, din Afganistan, m-am încăpăţânat să le spun celor de acasă despre viaţa noastră, a militarilor cu inima neînfricată, care reuşesc de fiecare dată să dea dovada maturităţii profesionale şi nu numai, să dea, în cele din urmă, dovada atitudinii de învingător. De fiecare dată am  încercat să văd dincolo de cotidianul zilelor şi al misiunilor, care, vorba cuiva, „ne ocupă tot timpul”. Fiecare militar din compunerea acestui batalion are o poveste cu mai multe subcapitole de viaţă; o dată este povestea lui, şi a doua oară este povestea celui din jurul său, ca o completare sau, mai bine zis, ca o condiţie sine-qua-non a convieţuirii într-un teatru de operaţii. Vorbim aici şi de unitatea echipei, a plutonului, a companiei; într–un cuvânt, de realizarea uniunii generale...

M-am încăpăţânat să scriu despre poveştile şi trăirile  acestor feciorei ai Tudorei Vrâncioaia, chiar dacă unii provin din alte structuri militare aflate în ţară. Am vrut (şi nu ştiu dacă am reuşit) să vă aduc mai aproape  de emoţiile şi trăirile lor, de gândurile care-i macină, aici, departe de cei dragi. Şi asta  pentru simplul motiv că militarii, în general, sunt privilegiaţi în faţa riscului şi a morţii, respectându-şi Jurământul faţă de ţară. O mai face oare cineva?

Încercaţi un exerciţiu de imagine şi fiţi alături de noi  cam de pe la orele 20.00 până la 23.00, în Campul Bradley, locul unde, vă spuneam cu ceva timp în urmă, sunt cazaţi militarii batalionului. Nu este colţ de camp, cameră, bancă, unde să nu-l vezi pe camaradul meu, indiferent de grad, cu telefonul în faţă, cu căştile în urechi, vorbind cu cei dragi. Pentru o clipă, fiecare îşi apropie sufletul de ecranul telefonului, încercând să îmbrăţişeze ce a lăsat acasă. Răzbat vocile stridente ale copiilor, sfaturile în taină şi grijulii ale părinţilor, neputinţele rezolvării problemelor casnice... toate într-un amalgam de încurajare şi cuvinte frumoase. Este o feerie online în fiecare seară şi parcă totul este din altă poveste. Am rătăcit prin campul românesc şi, la un moment dat, m-am apropiat de doi militari pe care îi observasem la plecarea în misiunile de patrulare pe locul top coverului. Erau caporalul Romeo Lungu şi fruntaşul Dragoş Crăciun. Nu eram pregătit să fac o înregistrare la acea oră, dar, ceva îmi spunea că nu ar fi rău să pornesc reportofonul. Le-am spus de intenţia mea şi am început să discutăm. La început, mai de o misiune, mai de o situaţie din aria de responsabilitate, mai de un meniu la sala de mese, dar simţeam că parcă nu despre asta vroiau să vorbească. Vroiau să spună depre misiunea lor în cadrul plutonului, despre ceea ce fac pe timpul misiunii. Deşi sunt la structuri diferite, îi apropie atât prietenia, cât şi similitudinea misiunii ce o au de executat. Dar să încep prin a vă spune ce este un top cover.

Top coverul este militarul care supraveghează din turela vehiculului de luptă. De acolo, din turela MRAP-ului, acesta intră primul în contact direct cu mediul operaţional, este primul care vede şi aude tot ceea ce se întâmplă în jurul său, fiind şi cel care îşi informează comandantul direct despre acţiunile care se desfăşoară în zona de proximitate a patrulei. Supranumit şi „ochii şi urechile” comandantului, el are un rol important în siguranţa desfăşurării misiunii de luptă din aria de operaţii. Această funcţie este încadrată cu militari rezistenţi la efortul psihic şi fizic, la condiţii grele de mediu, capabili să cunoască psihologia umană, pentru a interpreta corect orice acţiune în teren. De calităţile acestor militari depinde, într-o mare măsură, succesul îndeplinirii fiecărei misiuni în teatrul de operaţii din Afganistan.

Fruntaş Dragoş Crăciun: „A fi top cover înseamnă să ai o mare responsabilitate, pe care ţi-o asumi până la capăt, indiferent de condiţiile meteorologice, dacă este zi sau noapte. Noi suntem <ochii şi urechile> patrulei, primii care reacţionăm în cazul unui incident. Pentru aceasta, toate echipamentele trebuie să fie în perfectă stare de funcţionare, iar top coverul trebuie să posede o serie de calităţi. Pe lângă atenţia distributivă excelentă, el trebuie să fie capabil să selecteze şi să aprecieze rapid ameninţările posibile din teren, să interpreteze corect orice mişcare suspectă, pentru a o transmite rapid, în vederea desfăşurării acţiunii de întregul echipaj, în siguranţă, în conformitate cu procedurile standard de operare ale forţelor de Coaliţie. Comunicarea rapidă şi corectă este punctul forte al echipei, pentru buna desfăşurare a întregii misiuni.

Este foarte important să transmit orice informaţie către comandantul de echipaj sau de patrulă. De asemenea, comunic permanent cu şoferul MRAP-ului atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, atunci când vizibilitatea este scăzută şi îngreunează deplasarea patrulei. Un flux de comunicare există şi între noi, top coverii, mai ales când este o distanţă mai mare între vehiculele de luptă, atât în deplasare, cât şi în staţionare. Menţinem comunicarea prin semne şi semnale bine stabilite, dar intuiţia noastră este importantă, deoarece anticipează mişcările fiecăruia şi conduce către o sincronizare a acţiunilor noastre. Gândind subiectiv, top coverul este primul expus în contactul direct cu intemperiile. Acestea nu trebuie să diminueze în niciun fel capacitatea noastră de reacţie”.

Caporal Romeo  Lungu: „Top coverul este cel care dă undă verde membrilor de echipaj când se poate debarca, sau îi atenţionează pe aceştia când trebuie să se îmbarce, în cazul unui pericol iminent. Suntem cei care putem face diferenţa între o misiune de succes şi o misiune de prezenţă. O mare responsabilitate pentru o misiune reuşită ne aparţine şi nouă, deoarece trebuie să facem legătura cu mediul operaţional şi să transmitem către echipaj, în timpul cel mai scurt, conform conceptului celor 4D (distanţa, direcţia, denumirea şi descrierea) informaţii despre ţintele sau obiectivele observate. De asemenea, trebuie să înţelegem rapid şi să interpretăm corect orice acţiune sesizată de noi, şi aici mă refer la acţiunile populaţiei sau ale vehiculelor care se deplasează prin aria de operaţii. Un top cover este primul care intră în contact cu acţiunile insurgenţilor, fie că sunt cu focuri de armament uşor de infanterie sau atacuri complexe. De reacţia lui imediată depinde soarta unui echipaj sau a unei întregi patrule”.

Un exerciţiu de alarmare, prin care ni se repetă modul de acţiune în anumite variante de atac şi care s-a auzit la staţia de amplificare a bazei, ne-a scos din starea de poveste. Preţ de câteva minute, toţi ascultăm indicaţiile deja cunoscute... A uitat să spună concluzia finală: STAY ALIVE... Ne-am despărţit, fiecare gândindu-se la ale lui. Mâine dimineaţă urmau să plece în misiune în aria de responsabilitate. Unul în districtul Dand, altul în districtul Daman, dar fiecare cu aceeaşi misiune.

Cam atât din Afganistan. Ne pregătim pentru o săptămână plină de misiuni şi câte vor mai fi... însă povestea inimilor neînfricate va continua...

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole

Citeşte şi:

Publicat pe 24.11.2017
A "Guardian Angel" is an angel that is assigned to protect and guide a particular person, group, kingdom or country... (Un "Înger Păzitor" este un...
Sg. maj. Costea Daniela
Publicat pe 18.12.2017
Nu putem noi opri un război, nu putem să-l judecăm, dar putem să-i limităm efectele, să-l facem să se ascundă în surdina vieţii şi să ajutăm la...

Comentarii