De regulă, cei care trec pe aici abia au timp să observe, sunt prea preocupaţi de inamic, de pericol, de siguranţa lor, de calitatea îndeplinirii misiunilor de luptă şi de grijile lor. Pe fundamentul executării misiunilor, s-au apropiat de oameni, de viaţa din jurul lor, şi au început s-o trăiască împreună cu ei.

Acoperiţi de o stare de mefienţă,  militarii Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei „Brave Hearts” au ales să fie implicaţi în tot ceea ce există în jurul lor şi rulează zile identice atât ca număr de ore, cât şi ca ambient comunicativ. Totul se învârte în spectrul comun al unui îndemn concret: „STAY ALIVE...”.  Şi mai ştiu ceva: că suntem aici să facem bine, să aducem binele în viaţa unor oameni, pentru ca, la finalul acţiunilor, „Inimile Neînfricate” să-şi fi adus contribuţia la binele unui popor.

Aprecierea câştigată şi aici ne dă putere şi încrederea că drumul nostru este cel bun, că valoarea noastră nu este numai profesională, este şi moral - socială; şi că eternitatea, de fapt, este tot timpul lângă noi, numai că trebuie să te bucuri de recunoştinţă, să trăieşti în conştiinţa cuiva, care să-ţi ducă povestea şi faptele în lume.

Mă aflu astăzi alături de o structură a cărei misiune implică multă atenţie, mult calm, dar şi o intuiţie aproape nativă. Mă aflu într-un loc unde cea mai mică abatere de la procedurile operaţionale poate duce la acţiuni cu urmări incalculabile. Multe bariere de beton, sârmă ghimpată, semne de circulaţie, dispozitive de scanat persoane şi maşini, indicatoare de tot felul, oameni care îţi fac semne, şi lista poate continua. Am zis, la un moment dat, că mă aflu înt-o uzină cu foc continuu.

Ca să intri în baza militară de pe Aeroportul Kandahar trebuie să treci de un filtru extrem de complex, iar cei de care depinde securitatea tuturor celor de aici sunt militarii români, solicitaţi de parteneri pentru această misiune, datorită felului în care trupele noastre au asigurat şi în anii trecuţi securitatea terestră a bazei.  Practic, nimic nu trece fără să fie verificat la punctele succesive de control. Da, după cum aţi putut intui, mă aflu la principala poartă de acces din Baza Aeriană Kandahar.

Întins pe o suprafaţă considerabilă, Entry Control Point Number 5 (ECP 5) este deservit de militarii de la Compania a 4-a „Vipers”, condusă de căpitanul Gheorghe Breazu, care m-a însoţit pe tot parcursul vizitei de documentare. L-am rugat să-mi spună câteva cuvinte despre ce se întâmplă în acest loc: „Avem proceduri foarte bine stabilite în ceea ce priveşte accesul în bază. Incidente au fost foarte multe. Au fost găsite la controlul efectuat de către militarii Companiei IV persoane care deţineau droguri, cuţite, diverse obiecte, pe care le-ar fi  putut  folosi pentru a vătăma militarii din bază. Nu de puţine ori ne-a fost testată vigilenţa şi modul în care ne desfăşurăm controlul. Gândiţi-vă numai la ce s-ar putea întâmpla dacă un dispozitiv exploziv sau componente ale unui dispozitiv exploziv improvizat trec de ECP 5 către baza militară KAF. Am înţeles din ţară, încă din perioada de pregătire, ce rol are misiunea structurii pe care o comand aici, în Afganistan. Şi am mai conştientizat ceva: că de munca noastră, a militarilor români din compania mea, depinde liniştea unei întregi baze militare...”.

După ce am stat de vorbă cu comandantul de companie, aveam să-mi fac un bilanţ asupra misiunii lor. Este, probabil, una dintre cele mai complexe misiuni pe care le îndeplinesc militarii cu inimi neînfricate, misiune executată cu un profesionalism exemplar şi, credeţi-mă, nu sunt cuvinte deloc mari. Militarii cu care am stat de vorbă se treziseră la ora 4 dimineaţa şi până după-amiază aveau să-şi îndeplinească misiunea, aşa cum o fac zi de zi. Am intrat însoţit de către comandantul de companie în punctul de comandă al structurii. Încăperile au fost uşor personalizate cu peisaje româneşti, ori o pildă scrisă pe un placaj. Multe acronime, un limbaj cu totul specializat, priviri vigilente, seriozitate maximă şi, evident, concentrare. Monitoarele imense şi tot felul de dispozitive despre care nu am întrebat ce înseamnă, pentru că aş fi răpit prea mult din timpul militarilor, completează spaţiul în care cei de la Compania a 4-a ”Vipers” îşi desfăşoară activitatea. Privesc cum din mişcarea unui joy-stick militarul de serviciu mă aduce foarte aproape de punctul de acces, mă aduce foarte aproape de locul de scanare al autovehiculelor. Părăsesc acest centru de control şi mă îndrept către punctul de verificare şi acces în bază al personalului, locul unde persoanele sunt scanate şi controlate, pentru a nu introduce în bază materiale prohibite.

Nu ne facem simţită prezenţa şi rămân să privesc la ceea ce se întâmplă, urmăresc, ca într-un film, tot ceea ce militarul desfăşoară într-o ordine calculată. Este un adevărat algoritm, multe automatisme pe care le foloseşte pentru ca nimic să nu-i scape neverificat. Actele sunt verificate, câteva priviri cu dus-întors între cartea de identitate şi individ, două întrebări scurte şi, gata, se poate intra. Pare un job simplu, dar vă pot spune că doar pare…. Aproape acelaşi lucru se întâmplă şi la poarta de acces a maşinilor. Aici autovehiculele vin, se opresc, cei din interior coboară, sunt verificaţi, acte, discuţii, control, repet: control, bariera coboară de această dată (aşa e modelul) şi au intrat…

„Sunt aici din august… am experienţa misiunii anterioare, parcă sunt aici de ani de zile. Este o misiune foarte importantă, deoarece pe aici trec toate maşinile civile şi militare pe care trebuie să le verificăm înainte să intre, să nu conţină ceva suspect, care să pună în pericol ceilalţi colegi şi forţele Coaliţiei. Este foc continuu aproape în fiecare zi, deoarece este o intrare şi o ieşire aproape neîntreruptă de vehicule militare şi civile, pe care trebuie să le identificăm, să le verificăm, să le scanăm” – ne-a relatat caporal Marian Cotîrleţ.

Ce mi-a mai atras atenţia în acest spaţiu al focului continuu din baza KAF? Doi căţei simpatici, în cuşti bine îngrijite, cu urechile ciulite şi ochii aţintiţi spre noi. Sunt câinii dresaţi de la „Military Working Dogs”. Doi civili africani, însoţitorii lor, mi-au explicat despre aptitudinile câinilor din dotare în depistarea substanţelor interzise şi a explozibililor, pe timpul controlului persoanelor şi maşinilor.

După ce am văzut şi acest punct de acces, am rămas la discuţii cu comandantul companiei, căpitanul Breazu. La un flux de aproximativ 150 de persoane, 40-60 de maşini în fiecare zi, să le iei pe fiecare „la mână” nu este uşor într-o tură, avea să-mi spună comandantul companiei şi, sincer, după o zi petrecută alături de ei,  îi dădeam dreptate. Şi ce am mai aflat? Că militarii s-au obişnuit cu ritmul de lucru în ture, întrucât fac acest lucru de aproximativ cinci luni şi ceva, s-au obişnuit şi cu servitul mesei „pe poziţii”, masă care este adusă de către administratorul subunităţii şi colegii de la logistică. Că, după executarea misiunii, îşi reiau programul în cadrul subunităţii, sau se bucură de timpul liber în facilităţile din bază. Militarii Companiei a 4-a şi-au început misiunea din Afganistan în luna august 2017, iar timpul se scurge repede. Suntem aproape de finalul misiunii şi toţi ne gândim la un singur lucru – să ajungem cu bine acasă. La ECP 5 este o echipă în adevăratul sens al cuvântului, profesionistă şi vigilentă. Suntem câteva mii de suflete în Baza Aeriană Kandahar, care dormim, facem sport şi lucrăm liniştiţi, pentru că şi ei ne veghează.

Cam asta a fost despre militarii din Compania a 4-a „Vipers”… dar povestea „Inimilor Neînfricate” continuă….

P.S. În baza militară KAF a sosit şi primul detaşament militar al camarazilor de la Batalionul de Protecţia Forţei „Vulturii Carpaţilor” din Câmpulung Muscel, camarazi care ne vor înlocui  în cadrul misiunii NATO Resolute Support, începând cu jumătatea lunii februarie.

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole


Cercetaşii dobrogeni s-au instruit la Soveja
Publicat pe: 20.02.2018
Afişări: 46

Transfer de autoritate
Publicat pe: 14.02.2018
Afişări: 123

Exerciţiul multinaţional PLATINUM EAGLE - 18.1
Publicat pe: 13.02.2018
Afişări: 119

Gata oricând...
Publicat pe: 13.02.2018
Afişări: 133

„The Gate” – Poarta
Publicat pe: 06.02.2018
Afişări: 187

Colibiţa, tabăra de munte a cercetaşilor artilerişti
Publicat pe: 26.01.2018
Afişări: 213

Misiunea poate începe, avem legătura radio…
Publicat pe: 22.01.2018
Afişări: 196
Se intonează imnurile naţionale ale României şi Poloniei
Începură oltenii instrucţia
Publicat pe: 12.01.2018
Afişări: 185

Top Cover
Publicat pe: 03.01.2018
Afişări: 385

Citeşte şi:

Publicat pe 13.02.2018
De ce sunt militarii cu inimi neînfricate oameni diferiţi? Pentru că, indiferent de dificultăţi sau de problemele întâmpinate, aceştia îşi...
Publicat pe 14.02.2018
În data de 14 februarie, la sediul Elementului Naţional de Sprijin din baza aeriană din Kandahar a avut loc ceremonia militară prilejuită de...

Comentarii