De ce sunt militarii cu inimi neînfricate oameni diferiţi? Pentru că, indiferent de dificultăţi sau de problemele întâmpinate, aceştia îşi îndeplinesc misiunea.

Cu alte cuvinte, reuşita misiunii condiţionează această tărie de caracter a militarului. Unde intervin şi ce rol au emoţiile în această strategie? Emoţiile sigur că sunt o parte integrantă a fiecărui militar, a fiecărui om. Nu le putem controla. Toţi avem emoţii când mergem în misiune, când desfăşurăm anumite activităţi, însă emoţiile te pot ajuta, la un moment dat, să îţi îndeplineşti ceea ce ai de făcut şi mai bine. Aici şi nu numai, militarii folosesc cuvinte mari, cum ar fi: patriotism, datorie, drapel, onoare.

Când sunt rostite de ei nu sună rău, dar printre cei de acasă, unde există o inflaţie de mesaje, de postări pe reţele sociale, de imagini, unde oamenii sunt într-o continuă căutare după ceva nou cu orice preţ, e greu ca astfel de cuvinte să nu pară demodate sau exaltate într-o conversaţie cotidiană. Pentru militarii români, participarea la misiunile din Afganistan, dar şi în cadrul celorlalte misiuni internaţionale, este un bun prilej pentru a demonstra buna credinţă, în calitate de membrii ai NATO şi aliaţi ai SUA, două relaţii care îi determină să creadă că rolul lor este bine ancorat în angajamentele asumate de către Armata Română.

Aici, în Afganistan, militarii din cadrul Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei „Brave Hearts” au intrat în a şasea lună de misiune. Timpul,  această relativă ireversibilă, a dus la realizarea unei echipe puternice, capabilă să execute întreaga gamă de misiuni încredinţate. Voi încerca prin acest material să prezint o secvenţă de misiune din cadrul unei subunităţi permanent pregătită, care are menirea de a interveni în cel mai scurt timp şi cu eficacitate în sprijinul subunităţilor aflate în misiune. Pe scurt, QRF – Quick Reaction Force (Forţa de Reacţie Rapidă).

Am hotărât că cel mai bun mod de a relata despre activitatea unei subunităţi care execută această misiune este de a fi alături de ei. Aşa că, dis-de-dimineaţă, am luat contact cu militarii plutonului DOG 4  din Compania 2 „Wild Dog”, pe care i-am însoţit la prima activitate, pregătirea pentru misiune, condusă de sublocotenent Claudiu Mechno. Deşi este foarte tânăr, vocea lui transmite siguranţă. Rar şi clar, prezintă caracteristicile zonei unde e posibil să acţioneze pe timpul următoarelor 24 de ore. Împarte toate sarcinile pe oameni, apoi verifică dacă a înţeles fiecare ce are de făcut. La final, e mulţumit. Militarii au înţeles misiunea.

„Azi, cu plutonul pe care îl comand executăm QRF primar, iar acest lucru presupune sprijinul într-un timp foarte scurt, la nevoie, a tuturor subunităţilor care acţionează în aria noastră de responsabilitate. Am pregătit plutonul de dimineaţă cu ultimele date necesare pentru executarea misiunii, organizarea, misiunea generală pe care o are plutonul, concepţia operaţiei, sarcinile pe subunităţi, sprijinul logistic, precum şi comanda şi comunicaţiile. Suntem pregătiţi pentru misiunea de azi, aşa cum suntem pregătiţi pentru fiecare misiune ce trebuie să o executăm” - mi-a relatat sublocotenentul Mechno. Îmi spune că nu poate sta mai mult de vorbă cu mine, pentru că misiunea deja a început. Aşa că, pe tot parcursul acestei zile, va alerga între locul de odihnă şi de veghe al militarilor, şi comanda companiei aflată în TOC (Centrul de Operaţii Tactice), locul unde se primesc ultimele date şi unde, la nevoie, primeşte misiunea de a ieşi în afara bazei.

După rezolvarea mai multor sarcini specifice în zona administrativă în care se află, militarii plutonului se retrag la dormitorul rezervat pentru odihnă. În ziua precedentă au ieşit în arie ca patrulă, aşa că sunt destul de obosiţi. Iar ziua care abia a început nu se ştie ce le va aduce … Aşteaptă. Toţi sunt conştienţi că, în momentul în care sunt alertaţi, asemeni unei formaţiuni de pompieri când se porneşte incendiul, vor lăsa totul şi se vor repezi la maşini.

Între timp, am intrat în TOC şi privesc la acel furnicar militar şi la multitudinea de monitoare. O viaţă ca într-un stup de albine. Încep discuţia cu comandantul companiei 2, cel a cărei subunitate QRF este astăzi de serviciu. Vorbim de situaţia din zonă şi-mi arată imagini din misiunea aflată în derulare, în aria de responsabilitate. Patrula tocmai trecuse de un obiectiv de verificat şi urma să se întoarcă. Observ pe monitor că patrula s-a oprit, iar comandantul de companie se îndreaptă către staţia radio: „Alertă QRF!”. Afară, atmosfera destinsă se schimbă brusc. Fiecare pune mâna pe ce ştie că are nevoie pentru a se echipa. Distanţa până la maşini, de câţiva zeci de metri, este parcursă cu rapiditate şi în linişte, toţi îşi ajustează vesta de protecţie, casca kevlar, ochelarii, mănuşile, cotierele şi genunchierele. Îşi ocupă locurile destinate şi îşi pun armamentul la îndemână. Se fac ultimele verificări. Maşinile pornesc la prima cheie. QRF-ul trece pe la partenerul american şi formează echipa cu grupa EOD, destinată şi ea intervenţiei la misiunea solicitată. Într-un timp foarte scurt, au ajuns la locul indicat. Îi urmăresc pe militari cum îşi îndeplinesc misiunea, pe monitoare, împreună cu comandantul de companie. Au ajuns în zona unde patrula românească a indentificat elemente de muniţie şi au securizat zona. Au debarcat. Cu degetul arătător în prelungirea gărzii trăgaciului de la puşca automată, cu ochii foarte atenţi, cu paşi mărunţi şi bine cântăriţi, cercetează zona destinată.

Activitatea se termină fără incidente. Elementele de muniţie au fost ridicate. Comandantul de companie comunică ordinul de întoarcere la bază.  Au ajuns cu bine în bază, iar băieţii din plutonul DOG 4, Compania a 2-a  şi-au parcat maşinile şi se îndreaptă spre locul de odihnă şi de veghe, unde îi aşteaptă masa de seară. Dar militarii noştri cu inimi neînfricate sunt abia la jumătatea QRF-ului şi, până a doua zi, când vor fi schimbaţi de alt pluton, cine ştie ce mai au de înfruntat…

Comandantul de pluton intră la raport la comandantul companiei. Analizează misiunea QRF-ului, apoi pleacă la oamenii săi. Este fascinant! Aici, în Afganistan, totul se întâmplă mult mai repede decât suntem obişnuiţi acasă, în România. Când am ieşit din TOC, eram deja învăluiţi de seara cea rece...

                                                                                                                    ***

P.S. În baza militară KAF continuă să sosească detaşamente ale camarazilor de la Batalionul de Protecţia Forţei „Vulturii Carpaţilor”  din Câmpulung Muscel, camarazi care ne vor înlocui în cadrul misiunii NATO Resolute Support începând cu ultima decadă a  lunii februarie.

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole


”Şoimii Carpaţilor”, în mijlocul afganilor
Publicat pe: 10.10.2018
Afişări: 89

Transfer de autoritate în Kandahar
Publicat pe: 26.09.2018
Afişări: 175

ŞASE ŢĂRI, UN EXERCIŢIU - „PLATINUM EAGLE - 18.2"
Publicat pe: 20.09.2018
Afişări: 154

”Şoimii Carpaţilor”, mereu la datorie
Publicat pe: 20.09.2018
Afişări: 183
"Şoimii Carpaţilor", alături de copiii afgani
"Şoimii Carpaţilor", alături de copiii afgani
Publicat pe: 19.09.2018
Afişări: 129

START "PLATINUM EAGLE - 18.2"
Publicat pe: 29.08.2018
Afişări: 272

Transfer de autoritate în Kandahar
Publicat pe: 27.08.2018
Afişări: 246

Shura celor care zboară la înălţimi
Publicat pe: 20.08.2018
Afişări: 227

Citeşte şi:

Publicat pe 06.02.2018
De regulă, cei care trec pe aici abia au timp să observe, sunt prea preocupaţi de inamic, de pericol, de siguranţa lor, de calitatea îndeplinirii...
Publicat pe 14.03.2018
Poate fi greu de imaginat cum o ţară fără resurse, la prima vedere, cu un teren deşertic extrem de fărâmiţat, cu nesfârşite conflicte armate şi lupte...
Transmisioniştii
Publicat pe 16.07.2018
Creşterea exponenţială a necesităţii de informaţie şi a nevoii de intensificare a vitezei de circulaţie a acesteia a dus la evoluţia în mare viteză a...
Publicat pe 27.08.2018
Sâmbătă, 25 august, în Baza Militară Aeriană din Kandahar a avut loc ceremonia militară prilejuită de transferul de autoritate între Batalionul de...

Comentarii