TOŢI PENTRU UNUL, UNUL PENTRU TOŢI... Veterani ai Armatei României răniţi în teatrele de operaţii, în vizită în Afganistan

Orele 17 şi ceva, în baza aeriană din Kandahar. Soarele se pregăteşte să apună. Suntem la aeroportul militar şi aşteptăm să sosească un nou detaşament de camarazi ai batalionului din Câmpulung Muscel, militari care ne vor înlocui în cadrul misiunii Resolute Support.

 

Aşteptăm cu oarecare strângere de inimă sosirea acestui nou transport. Cu el vor sosi şi cinci oameni dragi sufletului meu, cinci veterani ai teatrelor de operaţii, răniţi în misiunile internaţionale la care au participat. Cu o parte din aceşti camarazi veterani am lucrat de-a lungul  timpului, fie în teatrele de operaţii, fie în ţară.

Plutonierul-adjutant Gabriel Hanganu, plutonierul-adjutant principal  Mihai Toma, plutonierul-major Constantin Buturugă, caporalul clasa a III-a Florin Drehluţă, caporalul clasa a III-a Cornel Berdei - la prima vedere par nişte nume de militari cu grade, înşiruite într-o ordine aleatoare. Nişte camarazi care au intrat în teatrul de operaţii din Afganistan. Chiar dacă au statut de răniţi şi nu mai pot participa efectiv la o misiune internaţională, au avut totuşi tăria de a reveni în locul unde destinul le-a schimbat, într-o secundă, sensul vieţii. Sunt cinci camarazi, care au fost răniţi aici. Sunt cinci camarazi, care au dorit să retrăiască,  pentru câteva zile, poate ceea ce au iubit ca militar, pentru că da, misiunea a însemnat pentru ei şi nu numai, recunoaşterea unui profesionalism dobândit în miile de ore de instrucţie.

Pe pistă îşi face apariţia maşina ce va însoţi avionul până la locul de  aterizare. "Follow Me" - inscripţia de pe ea - mă duce cu gândul  la destinul militarului, destin care îl îndeamnă să–şi urmeze echipa acolo unde misiunea o cere... Maşina însoţeşte avionul la punctul de debarcare, iar militarii încep să coboare, luând contact cu aerul rece de aici, din Afganistan. Într-un final, îşi fac apariţia şi cei cinci camarazi veterani, însoţiţi de către locotenent-colonel Raluca Niţă, coordonatorul de program. Acest program de recuperare a militarilor răniţi în teatrele de operaţii este organizat de Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia Calitatea vieţii personalului, cu sprijinul Statului Major al Apărării.

Emoţia revederii bazei militare se poate citi pe chipul lor. Într-o fracţiune de secundă vizualizează locul de debarcare şi aud primele remarci: " Nimic nu s-a schimbat",  …"Acolo trebuie să fie aeroportul civil", …"Zborul a fost plăcut"… Ne îmbrăţişăm, schimbăm vorbe prieteneşti. Ne vor aştepta zile de efort comun, de întâlniri cu camarazii români aflaţi în baza din Kandahar. Vor fi zile de bucurii, tristeţi, poveşti, dar şi o upgradare informală cu misiunile executate de către inimile neînfricate în cele şase luni de misiune.

I-am lăsat să se odihnească după zborul efectuat. Activităţile din prima zi a programului erau lesne de ghicit aici, în Afganistan… Briefieng-urile de securitate, NSTM şi PSI, prezentarea programului, prezentarea regulilor de conduită.... A urmat apoi o vizită a zonelor administrative ale campului românesc, a locurilor de pregătire a misiunilor, dar şi prezentarea TOC-ului de companie. Tot în cadrul programului, militarii răniţi s-au întâlnit cu personalul medical al facilităţii ROL 3 şi ROL 1, au discutat despre starea lor de sănătate, despre cum s-au recuperat şi cum au reuşit să depăşească momentele dificile în care s-au aflat atunci cănd au fost răniţi. Au mai vizitat baza aeriană din Kandahar la bordul unui autovehicul militar blindat, având asupra lor atât echipamentele de protecţie individuală, cât şi armamentul din dotare, punctul de acces în baza ECP-5, dar şi campul Elementului Naţional de Sprijin. Un loc aparte al acestei vizite l-au ocupat discuţiile libere avute cu militarii batalionului, cu colegii. Au vorbit despre misiunile executate în aria de responsabilitate, despre provocările cu care s-au întâlnit în această misiune, despre cum s-au recuperat după executarea misiunilor etc.

Plutonier-major Constantin Buturugă: „Afganistanul a rămas neschimbat. Poate mai puţină lume, mai puţină forfotă. Muntele e tot acolo, în zare. Îl păstrezi mereu în memorie, dacă l-ai zărit, măcar o dată, ieşind din praf. Când îl revezi, ştii cu siguranţă că ai ajuns ... acasă!  Una peste alta, m-a bucurat revederea colegilor alături de care am luptat. Sunt la fel, sunt neschimbaţi... poate doar mai înţelepţi, de ani şi misiuni. Cei la prima misiune, cu aerul războinic şi provocator, cei trecuţi de mai multe ori prin teatrul de operaţii, aşezaţi şi înţelepţi. De multe ori, constat că împrumută ceva din locul acesta: înţelepciunea şi veşnicia”.

Plutonier-adjutant principal  Mihai Toma: „Recunosc, mi-a fost dor de Afganistan  - chiar dacă nu mulţi înţeleg cum îţi poate fi dor de ţara asta – şi mi-au lipsit apusurile văzute din Kandahar. Mă bucur că am putut fi alături de militarii „Inimi Neînfricate” şi i-am putut revedea în munca lor de zi cu zi; această vizită nu a făcut altceva decât să îmi readucă aminte cât de diferită poate fi noţiunea de normalitate. Pentru mine, dar şi pentru militarii de aici, normalitatea înseamnă armele de care nu se despart niciodată şi vigilenţa care nu slăbeşte nicio clipă... Sentimentele pe care le-am trăit când am reajuns în Kandahar sunt de nedescris. Nu le pot exprima în cuvinte. Aerul, mirosul, agitaţia militarilor din bază îmi trezesc amintiri din misiunile anterioare la care am participat. Am un sentiment de mândrie că am avut şi eu rolul meu, mic, în operaţiile ce se desfăşoară aici, în Afganistan, în încercarea de a opri acest flagel, numit terorism. Mulţumesc celor care au făcut posibilă această reîntoarcere în trecutul meu tumultos”.

În ultima  zi a vizitei lor în Afganistan am putut înţelege ce se află în sufletul lor, am simţit regretul lor că nu mai pot continua misiunea, regretul că nu mai pot participa la o patrulă sau o misiune în arie. Au predat cu tristeţe în suflet armamentul şi echipamentele de protecţie. "Nu mai putem rămâne o zi?" - m-a întrebat unul dintre ei. Am zâmbit şi l-am îmbrăţişat. Drum bun şi Dumnezeu să vă ocrotească, dragii mei camarazi veterani. Sunt sigur că şi povestea voastră va continua, aşa cum şi povestea "Inimilor Neînfricate" va continua, întru cinstea Armatei României.

* **

Aflat la a doua ediţie, programul "Recuperarea Memoriei"  este organizat de Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia Calitatea vieţii personalului, cu sprijinul Statului Major al Apărării. În cadrul primei ediţii, desfăşurată în octombrie 2016, au făcut deplasarea în teatrul de operaţii nouă militari răniţi. Militarii participă la program pe bază de voluntariat, cu avizul structurilor de asistenţă psihologică. În prezent, Armata României are 920 de militari în misiuni internaţionale, peste 600 dintre aceştia fiind la datorie în Afganistan. În ultimii 20 de ani, 29 de militari români au căzut la datorie în teatrele de operaţii, aproape 180 fiind răniţi în aceste misiuni.

Împarte cu prietenii tăi:

Citeşte şi:

Publicat pe 14.03.2018
Poate fi greu de imaginat cum o ţară fără resurse, la prima vedere, cu un teren deşertic extrem de fărâmiţat, cu nesfârşite conflicte armate şi lupte...
Transmisioniştii
Publicat pe 16.07.2018
Creşterea exponenţială a necesităţii de informaţie şi a nevoii de intensificare a vitezei de circulaţie a acesteia a dus la evoluţia în mare viteză a...
Publicat pe 14.02.2018
În data de 14 februarie, la sediul Elementului Naţional de Sprijin din baza aeriană din Kandahar a avut loc ceremonia militară prilejuită de...

Comentarii