Oameni dincolo de uniforme

O activitate de angajare a liderilor poliţiei locale dintr-o localitate aflată în aria de responsabilitate a "Dragonilor Transilvani"

Într-una din misiunile executate pe parcursul lunii trecute în aria de responsabilitate a Batalionului 811 Infanterie Protecţia Forţei "Dragonii Transilvani", i-am însoţit pe militarii din Compania "WOLF".

Misiunea la care aceştia participă acum în teatrul de operaţii Afganistan se numeşte "Resolute Support" şi, aşa după cum fiecare dintre ei ştiu, aceasta constă în patrule îmbarcate şi debarcate pe căile de comunicaţii din aria de operaţii pentru asigurarea libertăţii de mişcare a forţelor aliate şi a civililor, securizarea căilor şi punctelor de acces din baza de dislocare şi, nu în ultimul rând, asigurarea reacţiei imediate cu trupe la incidente şi ameninţări din afara sau interiorul bazei.

Sergent-major Cosmin Mureşan:

Astăzi participăm la o activitate de angajare a liderilor poliţiei afgane. Executăm un cordon de securitate pentru a menţine siguranţa în imediata apropiere a locului în care se desfăşoară întâlnirea dintre ofiţerii noştri şi lideri ai poliţiei din zonă.

Eu sunt de loc din Târgu Lăpuş, judeţul Maramureş, dar m-am stabilit la Dej din 2008, de când sunt încadrat la Batalionul 811 Infanterie. Sunt aici deoarece batalionul meu participă la această misiune şi niciun minut nu s-a pus problema să nu particip şi eu, nici pentru mine personal, şi nici pentru familie. Am fost foarte hotărât să vin, am discutat cu familia şi nu a fost nicio problemă.

Caporal Ionuţ Lehănceanu:

Sunt în acest batalion de la înfiinţarea lui, acum 11 ani.

Sunt la a treia misiune, a doua în Afganistan, după încă una aici şi una în Irak. În anul 2010 am fost în provincia Zabul, iar Afganistanul mi se pare neschimbat. Ca misiune, se poate spune că este ceva diferit, deoarece atunci acţionam pentru securizarea autostrăzii, acum facem protecţia forţei. Programul după care ieşim în aria de responsabilitate este şi acum zilnic, dar nu este fix. Durata misiunilor diferă, la fel şi momentul zilei, poate fi dimineaţa, la prânz, seara sau chiar noaptea, în funcţie de tipul de misiune.

Reuşim să păstrăm ritmul deoarece condiţiile de cazare, de masă, de petrecere a timpului liber sunt foarte bune. Ţin legătura cu familia permanent, prin intermediul reţelelor sociale, asta pentru că legăturile la internet există şi sunt foarte bune, se vede progresul tehnologiei. Sunt căsătorit şi am o fetiţă care merge la grădiniţă. În felul acesta pot vorbi cu ea zilnic, mă vede şi o văd. Îmi spune că îi este dor de mine, mă întreabă când merg acasă şi se uită pe cer după avionul cu care ştie că o să merg. Nu le este uşor, dar toată familia mă susţine în ceea ce fac.

Regulile de angajare ale militarilor români s-au schimbat faţă de celelalte tipuri de misiuni la care majoritatea dintre ei au mai participat, dar baza, operaţiunile pe care militarul le execută la ieşirea în patrulă, ameninţările şi responsabilitatea nu sunt radical diferite, doar adaptate. De la o misiune la alta, fiecare a mai acumulat cunoştinţe, experienţă, astfel că adaptarea vine acum mult mai uşor.

Plutonier-major Ovidiu Weber:

Fac parte din Batalionul 812 Infanterie din Bistriţa, dar pentru această misiune m-am alăturat "Dragonilor Transilvani" din Dej. Sunt pentru a patra oară în misiune, o dată pe tărâm irakian şi a treia oară în Afganistan. În toate misiunile am fost ajutor comandant grupă şi mecanic conductor-şofer. Am avut pe mână mai multe tipuri de tehnică, în ordine cronologică: TAB B33 ”Zimbrul”, TAB 77, HUMVEE, MRAP şi MATV. Privind în urmă, pot spune că tehnica a evoluat odată cu trecerea timpului, iar noi ne-am adaptat, aşa că acum avem în uz cele mai sigure mijloace dintre cele enumerate: MRAP şi MATV, pe care am început să le folosim încă din 2010. S-a îmbunătăţit în primul rând protecţia, dar şi confortul nostru, al celor ce le manevrăm. Cu toate acestea, mie personal toate mi s-au părut la fel de uşor de manevrat şi nu am avut probleme să mă adaptez la niciuna din aceste categorii de tehnică.

Familia îmi este aproape. Sunt căsătorit, am o fetiţă şi doi băieţi, cu care am povestit chiar azi de dimineaţă, înainte de a-i duce soţia la grădiniţă. Bineînţeles că sunt nerăbdători să mă întorc acasă, dar vorbim cu ei şi timpul trece mai uşor. Cei mici au doar patru ani şi pentru ei este mai greu, fiindcă este prima dată când sunt plecat. Pentru băiatul cel mare este mai uşor, el a mai trecut prin asta şi s-a obişnuit.

Pentru fiecare dintre noi timpul trece diferit, în funcţie de ritmul activităţilor la care participă, de solicitarea la care este supus, dar şi în funcţie de ritmul cu care reuşeşte să ia legătura cu familia, cu cei dragi de acasă. Sprijinul acestora este indispensabil pe toată perioada, astfel că accesul facil la mijloacele de comunicare este important. Tehnologia a evoluat, lucruri pe care zece sau chiar cinci ani în urmă le consideram un lux, acum sunt la îndemână. Internetul poate deja să ne transporte acasă în foarte scurt timp, la un preţ rezonabil chiar şi aici, cu ajutorul terminalelor de toate dimensiunile (de la ceasuri inteligente, telefoane inteligente, tablete sau laptopuri). Putem să-i vedem pe cei dragi când se trezesc şi să le spunem: "Bună dimineaţa!", sau să le urăm în direct: ”Noapte bună!”.

Cu limitările programului de aici, şi cu două ore jumătate diferenţă de fus orar, putem face parte din viaţa lor. Iar acest lucru ne ajută să fim, cu toată energia şi concentrarea, implicaţi în ceea ce avem de făcut în teatru.

Caporal Marius Ilieş:

Pentru mine aceasta este a patra misiune, deoarece am fost o dată în Irak şi încă de două ori în Afganistan. Am mai fost o dată aici, în Kandahar, iar a doua oară în provincia Zabul. Familia este aproape de mine şi mă susţine, după trei misiuni au fost nevoiţi să se obişnuiască cu gândul că sunt mult plecat. Nu e uşor să fii în misiune, dar nici nu pot spune că e foarte greu. Am deja o experienţă, aşa că mă adaptez mai uşor acum. E greu cu adaptarea la climă, misiunile ca atare în arie, dorul de casă, dar trecem peste toate. Ne ajută şi condiţiile de aici, pentru că sunt foarte bune, nu avem de ce ne plânge. Aş vrea să le transmit celor de acasă multe salutări şi să ne vedem sănătoşi la finalul misiunii!

 

"Dragonii Transilvani" se apropie de jumătatea misiunii şi, să recunoaştem, timpul parcă zboară, misiunile se succed cu repeziciune, zilele trec parcă neobservate, dar cel mai important este că suntem toţi bine. Misiunea continuă!

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole


Shura celor care zboară la înălţimi
Publicat pe: 20.08.2018
Afişări: 56

“Îngerii Păzitori” din Afganistan
Publicat pe: 13.08.2018
Afişări: 181
Transmisioniştii
“Transmisioniştii deşertului”
Publicat pe: 16.07.2018
Afişări: 571

Sub Jurământul lui Hipocrate
Publicat pe: 28.06.2018
Afişări: 196

Tabără de cercetare la apă
Publicat pe: 28.06.2018
Afişări: 144

„Tigrii” de strajă la punctul de control
Publicat pe: 20.06.2018
Afişări: 494

„Vulturii Carpaţilor”, pe urmele lui Alexandru Macedon
Publicat pe: 13.06.2018
Afişări: 269

Parteneriat - cuvânt de ordine în Afganistan
Publicat pe: 30.05.2018
Afişări: 238

Citeşte şi:

Într-adevăr, o uzină. Întinsă pe o suprafaţă considerabilă, cea mai mare poartă de acces în Baza Aeriană Kandahar, Entry Control Point Number 5 (ECP...
În cadrul unui tur în teatrul de operaţii Afganistan, Generalul de armată Frank J. Grass şi generalul-locotenent Stephen Lanza s-au aflat joi, 26...
"Oficializarea" revenirii în ţară a "Dragonilor Transilvani" s-a realizat vineri, 11 martie, prin ceremonia militară şi religioasă organizată în...

Comentarii