Data publicarii: 
01.03.2015
Autorul: 
Asociaţia Naţională Cultul Eroilor "Regina Maria"

Cuprinsul

 • Cuvânt către cititori.
 • Istoricul "Cultului Eroilor".
 • Mihai Viteazul - simbol al eroismului românesc.
 • Mihai Vodă şi Ploieştii.
 • Datorie şi eroism la prahovenii de la 1877-1878.
 • Batalionul II Vânători şi cucerirea Redutei Griviţa.
 • Monumentul Vânătorilor.
 • Eroi prahoveni din Războiul de Independenţă.
 • Drapelul cercului "Cultul Eroilor".
 • Cercul "Cultul Eroilor" din Colegiul Naţional "Mihai Viteazul" Ploieşti.
 • Pagina de numismatică.
 • Monumente renovate: Monumentul Eroilor din Ploieşti.
 • Eroi prahoveni de la 1877-1878.
 • Ne vorbesc veteranii.
 • Cercurile "Cultul Eroilor" în imagini.


 

În Antichitate eroul era un personaj mitologic, un semizeu, fiind născut dintr-un muritor şi o divinitate. El era înzestrat cu puteri supraomeneşti. Despre el se povesteau fapte măreţe. Eroul avea un curaj deosebit, era favorizat de zei şi iubit de către pământeni. Eroul antic era în fapt aspiraţia către nemurire a pământeanului (*).

Eroul nostru nu a fost un semizeu, nu s-a născut dintr-o divinitate ci, uneori, doar din nişte simpli ţărani, dar a avut cel puţin acelaşi curaj şi a înfăptuit de multe ori lucruri la fel de măreţe, ajungând să fie numit şi considerat în întreaga Europă "Steaua Răsăritului", "Sabia creştinătăţii" sau "Atletul lui Hristos". El nu a fost însă adorat după moarte, ca eroii mitologici, uneori neprimind nici măcar simpla recunoştinţă. De multe ori nu a fost cunoscut sau recunoscut, vremurile tulburi, neputinţa sau dezinteresul semenilor săi privându-l chiar şi de o cruce la căpătâi, spre veşnică aducere aminte. Au existat şi situaţii mai dramatice, ca în cazul ofiţerilor români care au luptat în Al Doilea Război Mondial până la 23 august 1944 şi care au suferit enorm pentru "vina" de a-şi fi făcut cu onoare datoria faţă de ţară. Ei au fost eliminaţi din armată, persecutaţi, închişi în temniţele comuniste sau trimişi în lagărele din Uniunea Sovietică. Puţinii dintre ei care au "îndrăznit" să se întoarcă au fost trataţi cu indiferenţă, dispreţ şi chiar batjocoriţi.

Eroul nostru nu a fost nemuritor, dar despre el a spus poetul că are "şapte vieţi în pieptu-i de aramă". Eroii mitologici luptau pentru ei, pentru gloria lor, pentru a deveni nemuritori, nu doar fizic ci şi prin amintirea pe care sperau să o lase în urma lor. Eroul nostru nu a luptat pentru slava deşartă, pentru gloria şi nemurirea sa, ci doar pentru "nemurirea" alor săi, pentru gloria şi eternitatea neamului său, căruia voia să-i lase moştenire nu amintirea sa, ci libertatea şi demnitatea.

Eroul adevărat nu există în sine şi pentru sine. Niciun erou adevărat nu a acţionat pentru el sau doar pentru el, ci pentru familia sa, pentru poporul din care făcea parte. De regulă, el nu a înfăptuit faptele de vitejie singur, ca eroii mitologici, ci alături de alţi semeni, de oameni la fel ca el. Cum spunea Grigore Ion din Dumbrăveştii Prahovei, cel care a capturat marele drapel musulman al redutei Griviţa, "dacă nu eram io p-acolo, se găsea altul!". Şi s-au găsit întotdeauna alţii, şi alţii… care însă nu se considerau eroi, ci doar nişte oameni normali, care au avut "privilegiul" de a fi atunci, acolo. Oamenii nu-şi doresc să devină eroi. Ei devin eroi pentru că factorul politic transformă fapta şi jertfa pentru un ideal măreţ într-un interes politic.

"Gnōthi seauton" era scris pe frontonul templului din Delphi. "Cunoaşte-te pe tine însuţi!" spunea Socrate. "Nosce te ipsum!" a repetat şi Cicero. "Cu greu aş fi putut avea cunoştinţă despre alte lucruri, dacă nu m-aş fi cunoscut mai întâi pe mine însumi" îi spune Eutidem lui Socrate în "Dialogurile" de mijloc ale lui Platon. Dar dacă vrei să te cunoşti pe tine însuţi trebuie să-ţi cunoşti obârşia: părinţii, înaintaşii, poporul din care te-ai născut, eroii neamului. Această obligaţie a fost păstrată vie de români în miturile şi poveştile noastre, în cronici, în biserici şi mănăstiri şi, uneori, poate prea rar, pe crucile de pe mormintele eroilor, pe monumente sau în mausolee.

A te cunoaşte pe tine însuţi este cea dintâi cerinţă a cunoaşterii pe care ne-o porunceşte raţiunea. Dar cunoaşterea strămoşilor, a istoriei neamului este însăşi temelia înţelepciunii.

Prin revista noastră nu ne propunem doar să-i identificăm şi să-i cunoaştem pe eroii noştri, ci să cunoaştem şi să înţelegem faptele lor, urmările acestora şi importanţa lor pentru urmaşi şi, mai ales, să aflăm ce putem şi ce trebuie să facem noi pentru ca faptele şi sacrificiile lor să nu fie inutile. Şi, de ce nu, pentru a le continua visurile! Dorim ca această revistă să fie o expresie a recunoştinţei prahovenilor faţă de cei care au contribuit la ridicarea neamului românesc, neam pe care-l dorim renăscut şi cu întinse aspiraţii către viitor.

 


*Cuvânt către cititori, semnat de conf. univ. dr. Gavriil Preda.

Citeşte şi:

Publicat pe 06.06.2019
„Neamul este etern prin c ultul e roilor” . ( Nicolae Iorga ) După încheierea R ăzboiului pentru Î ntregire statală şi eliberare naţională (1916-1919...