Plutonierul Sever-Cătălin Gîju, din Batalionul 814 Tancuri, este ”Subofițerul Anului 2019 în Forțele Terestre”

Plutonierul Sever-Cătălin Gîju, din Batalionul 814 Tancuri, este ”Subofițerul Anului 2019 în Forțele Terestre”

"Am încercat să mă concentrez pe ceea ce aveam de făcut, fără să las presiunea să mă doboare în timpul competiției".

 

Cătălin, ai încheiat anul cu o frumoasă performanță, fiind desemnat „Subofițerul anului 2019”, un fapt inedit pentru un ... tanchist. Cum ai reușit? Care a fost secretul tău?

Într-adevăr, pentru mine aceasta este o mare realizare, de a fi desemnat „Subofițerul anului 2019”, și, cum ați spus, tanchiștii sunt destul de rari la acest concurs. Despre cum am reușit, ce pot să vă spun este că nici eu nu mă așteptam să ajung până în etapa finală, mai ales să mă clasez pe primul loc. Deși, desigur, îmi doream acest lucru, la această etapă, unde totul depinde inclusiv de detalii (cum te-ai odihnit, starea de sănătate, forma fizică), nu am sperat chiar la primul loc pe podium. Nu știu dacă am avut un secret. Cred că totul ține de ambiția cu care vrei să realizezi ceva în viață. Iar eu am încercat să mă concentrez pe ceea ce aveam de făcut, fără să las presiunea să mă doboare în timpul competiției.

 

Cum te-ai pregătit? Care etapă a competiției a fost mai grea?

Nu pot să spun că m-am pregătit în mod special pentru acest concurs, eu doar mi-am pus în aplicare cunoștințele pe care le-am acumulat de-a lungul anilor de instrucție, când am mai participat la diverse etape ale acestui concurs. Sigur că în ultimele săptămâni, cu toții am încercat să ne punem la punct în ce privește regulamentele militare, ca să avem cunoștințe proaspete, să nu pierdem timp și puncte importante în timpul probelor. În opinia mea, cea mai grea etapă a concursului a fost etapa finală, deoarece la aceasta s-au prezentat cei mai buni militari. Cu alte cuvinte, concurența a fost serioasă și cu toții știam că suntem foarte apropiați valoric, nefiind nicidecum „zarurile aruncate”, cum se spune. Lucrul acesta ne-a și motivat, pentru că nu am dat șanse mai mari unuia sau altuia, fiind conștienți că mare parte a efortului și a reușitei depinde de noi, de fiecare.

 

Ce probe ați avut de parcurs ? Care ți s-a părut cea mai dificilă?

În acest an, la această etapă, în prima zi de concurs am fost evaluați la pregătire fizică, limba engleză, pregătire militară generală și proba de prezentare în fața comisiei. În cea de-a doua zi am avut proba de executare a tragerii cu armamentul de infanterie, la precizie și contratimp, apoi proba surpriză. Proba practică a survenit în ultima zi de concurs, la aceasta având de parcurs un traseu de aproximativ 3,5 km, în cadrul căruia ne-au fost testate cunoștințele la instrucție de front, topografie militară, comunicații, geniu, instrucție CBRN și instrucție sanitară.

Probele au fost acceptabile, potrivite pentru această etapă a concursului, dar poate că proba de executare a tragerii cu armamentul de infanterie, la precizie și contratimp, a creat dificultate unora, pentru că s-a executat în condiții grele, în echipament de luptă, cu vestă, cască și masca contra gazelor pe figură, dintr-o poziție foarte solicitantă, din picioare. De asemenea, timpul foarte scurt în care trebuia să efectuăm tragerea a pus o foarte mare presiune pe noi, făcând și mai dificilă obținerea unui punctaj foarte bun.

Toate probele au fost dificile, având în vedere că participau cei mai pregătiți militari, iar pe parcursul lor a fost nevoie să dai tot ce este mai bun din tine, pentru ca la finalul competiției să realizezi cel mai bun punctaj.

 

Când ai realizat că ai șanse reale să prinzi podiumul? Cum ai evalua dificultatea acestei etape, finale, precum și prestația celorlalți colegi ai tăi?

Nu am știut cu certitudine că o să mă aflu pe podium decât după ultima probă. Toate au avut gradul lor de dificultate, după fiecare zi de concurs clasamentul se modifica, diferențele fiind foarte mici între concurenți, de aceea n-am știut pe ce loc o să mă clasez, până în ultima clipă. Toți concurenții au arătat că au un nivel ridicat de pregătire, determinare și motivație pe măsură, iar aceste lucruri s-au reflectat în clasamentul de la finalul competiției, unde departajarea s-a făcut la diferențe mici.

 

Ce ai simțit când ai aflat că ai obținut cel mai mare punctaj?

Am fost puțin emoționat, recunosc. Până nu ajungi acolo, nu ști ce consum de energie și chiar emoțional se acumulează, pentru că tensiunea te ține la un anumit nivel, care te ajută să faci față competiției. Când am aflat că am obținut cel mai bun punctaj, în prima fază nu-mi venea să cred și, totodată, mă bucuram și eram mândru de ceea ce realizasem. Apoi, mi-am spus că a meritat efortul și, sigur, m-am grăbit să îmi anunț colegii și familia. Eforturile nu au fost degeaba.

 

Dacă i-aș întreba pe colegii tăi, și am făcut-o, aceștia mi-ar spune că nu există competiție sportivă sau militară, în unitate, pe care să nu o câștigi. Când ți-ai descoperit aceste înclinații?

Încă de când eram copil îmi plăcea să particip la tot felul de competiții sportive. Iar în anul 2007, când m-am angajat în armată, am fost selecționat în lotul sportiv al Batalionului 814 Tancuri și de atunci sunt prezent la majoritatea concursurilor aplicativ-militare.

 

Ai început ca SGV și ești în această unitate din 2007. Zece ani mai târziu, ca subofițer, ai fost numit comandant de tanc. Ce te-a atras în această armă?

Când m-am hotărât să intru în armată, nu am știut că o să ajung tanchist și nu știam mai nimic despre armată. Am ajuns însă la Biroul Informare-Recrutare, iar de acolo am fost îndrumat să optez pentru unul din locurile disponibile în armată. Evident, am ales Tancuri, neștiind nimic despre această armă, dar gândul că o să văd tancul m-a captivat. Am ajuns în Batalionul 814 Tancuri pe o funcție de ochitor-încărcător, iar doi ani mai târziu, am îndeplinit criteriile de selecție pentru subofițeri, filiera indirectă, la Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri „Basarab I” din Pitești. La absolvirea cursului, m-am întors în același batalion, ca sergent, pe funcția de mecanic-conductor tanc. Nu știu exact ce m-a determinat să aleg această armă, dar am decis să-i fac cinste.

 

În același timp, ai acordat credit zonei și oamenilor de aici. Provii din județul Gorj, dar iată că ai ales să rămâi în Ardeal...

Așa este. Datorită faptului că în zona Olteniei nu existau, la acea vreme, batalioane de tancuri, am avut de ales între Moldova și Transilvania. La început mi-a fost mai greu, dar, cu trecerea timpului, m-am obișnuit și nu regret faptul că am ales Ardealul. Oamenii sunt mai calmi, mai răbdători, mai săritori când ai o nevoie și pot spune că deja ne-am adaptat și ne-am găsit locul aici.

 

Ai militari în subordine și, mai ales, un vehicul de câteva zeci de tone. Care e atmosfera în grupul pe care-l conduci? Dar relația cu ceilalți colegi din unitate?

Atmosfera din cadrul echipajului meu eu zic că este bună, se bazează pe încredere și respect, lucru valabil și pentru ceilalți colegi din unitate. În general, tanchiștii sunt uniți, dat fiind faptul că se instruiesc mult timp în același loc și depind unii de alții în cadrul echipajului. Suntem motivați să fim așa, pentru că la orice exercițiu, rezultatul se reflectă asupra întregului grup.

Arma Tancuri are farmecul ei, pentru că tancul în sine are o putere mare de foc și un efect puternic la țintă, fiind manevrabil și sigur în luptă. E adevărat, uneori e și greu, dar cred că și de aici vine atractivitatea armei. După un efort considerabil, mai ales dacă e și încheiat cu o reușită și cu rezultate așteptate, te simți împlinit, simți că ai realizat ceva. Și acest sentiment rămâne și este trăit și de colegii din echipaj.

 

Care sunt cele mai importante decizii pe care le-ai luat în viață și carieră până la acest moment? Dar cele mai importante activități desfășurate ca tanchist?

Cred că orice decizie pe care o iei este importantă și te poate afecta într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Din punct de vedere al carierei, cea mai importantă decizie pe care cred că am luat-o a fost atunci când am ales cariera militară.

Ca tanchiști, executăm numeroase misiuni și exerciții în decursul anului de instrucție, toate sunt importante, dar pe mine m-au marcat primele trageri de luptă cu tancul. Nu pot descrie în cuvinte sentimentul acela pe care îl ai atunci când te afli pentru prima dată în tanc și te pregătești să execuți prima tragere cu tunul. „Urletul” motorului îți face „pielea de găină”, iar atunci când pleacă lovitura, sunetul și forța acesteia te înspăimântă, în primă fază. Aceste trăiri m-au făcut să rămân tanchist, iar dacă ar fi să o iau de la capăt, tot Tancuri aș alege.

 

Ai o familie reușită, o soție și doi copii frumoși. Cât de mult înțeleg ei din responsabilitățile și cerințele profesiei tale?

Așa este, sunt fericitul tată a doi copii, un băiat și o fetiță, de 6, respectiv 8 anișori. Copiii încă nu înțeleg ce implică profesia mea de militar, poate doar mă văd uneori în ținută și aud discuțiile pe care le am cu soția, care s-a obișnuit cu cerințele și responsabilitățile pe care le am ca militar. Chiar dacă nu este tot timpul bucuroasă, de exemplu, când trebuie să plec în exerciții sau misiuni mai lungi, mă înțelege și mă susține în tot ce fac.

 

Premierea, la această etapă, a avut loc la finalul lunii decembrie, la SMFT. Cum ai trăit  evenimentul?

La ceremonia desfășurată la sediul SMFT am fost însoțit de subofițerul de comandă al unității, plutonier-adjutant principal Vasile Băiceanu, și pentru mine evenimentul a fost cu adevărat deosebit, cu foarte mari emoții. Premiul mi-a fost înmânat de comandantul Componentei Operaţionale Terestre şi locţiitor al şefului Statului Major al Forţelor Terestre, general-maior Dorin Blaiu, și am fost realmente bucuros că am ocupat locul I.

 

O întrebare de final: care sunt hobby-urile tale?

Cea mai mare parte din timpul liber o petrec cu familia. Cred că aceasta este cea mai importantă investiție de care beneficiem cu toții. Ne plac tuturor ieșirile în natură și, din fericire, zona Turzii ne oferă multe oportunități. Printre hobby-urile mele se numără pescuitul, ori de câte ori am ocazia, și fotbalul. Sunt parte a unei echipe și ne întâlnim săptămânal. Astfel, mă mențin și în formă și reușesc să îmbin utilul cu plăcutul.