25 Octombrie, Ziua Armatei României

Colonel (rtr) Constantin CHIPER
Publicat pe 23.10.2017

Armata reprezintă totalitatea forţelor militare ale unui stat (oaste, oştire). În epoca medievală, Ţările Române aveau oastea permanentă a domnului (oastea cea mică, uneori fiind plătită) şi oastea cea mare (formată din cetele boiereşti).  

Bazele moderne ale armatei române s-au pus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La data de 12/24 noiembrie 1859, prin Înaltul Ordin de Zi nr.83 al domnitorului Alexandru-Ioan Cuza, s-a înfiinţat Statul Major General al Armatei Române.

Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la campania militară a armatei României, din vara anului 1917, desfăşurată în triunghiul jertfei şi eroismului la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Istoricul Florin Constantiniu, referindu-se la măsurile adoptate de Majestatea Sa Regele Ferdinand I şi guvernul I.I.C. Brătianu cu privire la perfecţionarea conducerii armatei române, arăta că numirea generalului Constantin Prezan în funcţia de şef al Marelui Cartier General, în decembrie 1916, secondat de maiorul Ion Antonescu „…braţul drept al generalului Prezan (…), un element de o deosebită valoare şi care prin influenţa, priceperea şi activitatea sa şi-a adus personal şi ţării nepreţuite servicii”, a constituit un mare câştig pentru conducerea armatei României. Generalul Constantin Prezan a fost un bun organizator astfel că, în vara anului 1917, armata română avea să dovedească aliaţilor şi adversarului că reprezintă o forţă vrednică de respect.

 Armata română, refăcută în iarna anului 1916-1917 cu eforturile poporului român şi cu ajutorul misiunii militare franceze, condusă de generalul Matias Henry Berthelot, a desfăşurat victorioasele bătălii de la Mărăşti (9/22 iulie - 19 iulie / 1 august 1917), Mărăşeşti (24 iulie / 6 august - 6/19 august 1917) şi Oituz (26 iulie / 8 august - 9/22 august 1917).

Bătălia de la Mărăşti, arăta profesorul Florin Constantiniu, „desfăşurată de Armata a 2-a Română, condusă de generalul de divizie Alexandru Averescu, în cooperare cu Armata a 4-a Rusă, a luat prin surprindere pe adversar, convins că nici soldaţii români, nici cei ruşi nu mai erau capabili de un efort ofensiv. Deşi a trebuit să fie întreruptă din cauza ordinului guvernului lui Kerenski de a suspenda acţiunile ofensive ale armatei ruse pe toate fronturile şi a situaţiei create în Bucovina, unde trupele austro-ungare au ocupat Cernăuţii, bătălia de la Mărăşti, fără să fi avut o mare însemnătate strategică (au fost cuceriţi 500 km2, cu 30 de sate, pătrunzând 21 km în adâncimea frontului, larg de 30 km), a însemnat o cotitură, întrucât, cum se arată în istoria oficială a războiului, pentru întâia oară, după 11 luni de la intrarea României în război, ei au văzut că inamicul atacat fuge din faţa lor, că le cedează terenul, că-i iau prizonieri, că-i capturează material (puşti, mitraliere, tunuri). Victoria de la Mărăşti a ridicat moralul poporului român şi a armatei sale pentru desfăşurarea bătăliilor de la  Mărăşeşti şi Oituz”.

Bătălia de la Mărăşeşti, evidenţiată de geograful Constantin Kiriţescu, a durat 28 de zile, dintre care 15 au fost de luptă, iar 13 de acalmie relativă. În luptele de la Mărăşeşti s-au remarcat ostaşii din Armata 1-a Română, condusă de la 24 iulie până la 1 august 1917 de către generalul de divizie Constantin Christescu, şi de la 1 august de către generalul de divizie Eremia Grigorescu. Bătălia a cuprins două operaţii militare. Prima s-a desfăşurat în perioada 24 iulie – 6 august, cuprinzând luptele din perimetrul est linia ferată Focşani – Mărăşeşti şi râul Siret, angajând Divizia a 5-a Infanterie Buzău, din care făceau parte şi unităţile militare prahovene (Regimentul 7 Infanterie Prahova, Regimentul 32 Infanterie „Mircea” Ploieşti, Regimentul 3 Vânători/Infanterie Ploieşti, Regimentul 19 Artilerie Ploieşti, Regimentul 6 Călăraşi Ploieşti, precum şi Regimentul 8 Infanterie Buzău şi Regimentul 9 Infanterie Râmnicu-Sărat), Divizia a 9-a Infanterie Constanţa, Divizia a 10-a Infanterie Tulcea şi Divizia a 2-a Cavalerie Iaşi. A doua operaţie militară, desfăşurată în perioada 6 august – 19 august 1917, s-a desfăşurat în faţa localităţii Mărăşeşti, la vest de Panciu, viile Negroponte (proprietăţile Elenei Negroponte, fiica moşierului grec Ulise Negroponte, cu proprietăţi pe Valea Trotuşului), pădurea Răzoare, Cota 100. În această zonă au participat în lupte ostaşii Diviziei a 13-a Infanterie Ploieşti, comandată de generalul Ion Constantinescu (din care făceau parte Regimentul 47 Infanterie Prahova, dublura Regimentului 7 Prahova, Regimentul 72 Infanterie Mizil, dublura Regimentului 32 Infanterie „Mircea”, Regimentul 48 Infanterie Buzău, dublura Regimentului 8 Infanterie Buzău, Regimentul 49 Infanterie Râmnicu-Sărat, dublura Regimentului 9 Infanterie Râmnicu-Sărat, Regimentul 23 Artilerie Buzău), Divizia a 9-a Infanterie Constanţa, Divizia a 10-a Infanterie Tulcea, Divizia a 14-a Infanterie Iaşi şi Divizia a 2-a Cavalerie Iaşi. Alături de Armata 1-a Română au luptat şi ostaşii din Armata a 4-a Rusă.

Pentru noi, românii, care am făurit victoria cu priceperea comandanţilor, cu vitejia şi sângele îmbelşugat vărsat de trupe, Mărăşeştii vor rămâne pagina cea mai strălucită a marelui nostru război naţional. După desfăşurarea tragică a campaniei militare din 1916, după perioada de muncă încordată, de aşteptare plină de nelinişte şi speranţe, Mărăşeştii au venit după Mărăşti ca să facă dovada că vigoarea sufletului românesc nu se alterase. Cu victoriile repurtate de bunicii noştri la Mărăşti şi Mărăşeşti, luam iarăşi loc, cu fruntea sus, în rândul prietenilor şi aliaţilor noştri.

Bătălia de la Oituz a reprezentat o izbândă a puterii de rezistenţă a soldatului român. Cele mai dramatice momente ale bătăliei au fost atacul Cireşoaei (30 iulie/12 august), care a rezolvat criza în favoarea armatei române şi lupta de la Coşna (7/20 şi 9/22 august), în care Armata a 2-a Română a încheiat, victorioasă, bătălia de la Oituz. Împreună cu victoria de la Mărăşeşti, această victorie a reuşit să dejoace planul strategic al inamicului privind frontul românesc.

Anul acesta se împlinesc şi 73 de ani de la eliberarea de către armata română, în cooperare cu armata sovietică, a părţii de nord-vest a Transilvaniei – ocupată în mod samavolnic de către Ungaria horthystă (sprijinită de dictatorii Hitler, Musolini şi Stalin), prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940 – desăvârşindu-se astfel acţiunile militare de alungare din ţară a cotropitorilor fascisto-horthyşti. În ziua de 25 octombrie 1944 au fost puse la locul lor bornele de hotar pe graniţa de nord-vest a ţării. În semn de recunoştinţă faţă de bărbaţii şi femeile în uniformă militară care şi-au consacrat eforturile pentru apărarea hotarelor ţării şi a libertăţii poporului român, prin Decretul nr.381 din 1 octombrie 1959, guvernul României a stabilit data de 25 Octombrie ca zi de sărbătoare pentru Armata României.

Conform hotărârii guvernului Republicii Populare Române, în perioada 1948-1959 Ziua Armatei României s-a sărbătorit la data de 2 octombrie, în semn de respect pentru ostaşii români, foşti prizonieri de război în lagărele sovietice, care la data de 2 octombrie 1943 au semnat, pe teritoriul sovietic, actul de înfiinţare a Diviziei de Voluntari „Tudor Vladimirescu”, căreia, după eliberarea localităţii Debrecen de pe teritoriul Ungariei, la data de 20 octombrie 1944, i s-a adăugat în titulatură şi denumirea acestei localităţi, prin hotărârea adoptată de Comandamentul Militar Sovietic, la propunerea comandantului Frontului 2 Ucrainian, mareşalul Rodion Malinovski.

Efectivele armatei române care au participat la dezarmarea trupelor germane, în perioada 23 - 31 august 1944, şi, concomitent, la acoperirea graniţelor ţării, de la Întorsura Buzăului şi până la Orşova, şi apoi la eliberarea ţării, au fost formate din 11 comandamente de corp de armată şi 27 de divizii, plus forţele Aeronauticii, însumând peste 540.000 de luptători, din care au căzut în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, Banatului şi Maramureşului peste 59.000 de soldaţi, gradaţi, subofiţeri şi ofiţeri (morţi, răniţi şi dispăruţi).

O coincidenţă tulburătoare a făcut ca la eliberarea oraşelor Carei şi Satu Mare, unde au existat ultimele rezistenţe ale inamicului pe teritoriul naţional, să participe divizii constituite din ostaşi aparţinând tuturor provinciilor româneşti, ceea ce reprezintă un strălucit simbol al unităţii naţionale: Divizia 9 Infanterie (dobrogeni), Divizia 18 Infanterie (transilvăneni), Divizia 3 Infanterie (munteni), Divizia 11 Infanterie (olteni), Divizia 21 Infanterie (moldoveni) şi Divizia 1 Cavalerie (bănăţeni). 

În conformitate cu prevederile Convenţiei de Armistiţiu, încheiată cu reprezentantul Naţiunilor Unite, Uniunea Sovietică, armata română a participat apoi la eliberarea Ungariei, cu două comandamente de armată (Armata 1-a şi Armata a 4-a), cinci comandamente de corp de armată, 17 divizii (dintre care 11 de infanterie, patru de cavalerie şi două de munte), un corp aerian (15 escadrile de aviaţie, cu 174 de avioane de vânătoare, bombardament şi observaţie), două brigăzi de artilerie antiaeriană (organizate, de la 1 ianuarie 1945, în Divizia 1-a Artilerie Antiaeriană), un regiment de care de luptă, un regiment de pontonieri, patru batalioane de drumuri, grupul operativ al brigăzii de căi ferate şi alte unităţi provenind de la diferite arme. Efectivele totale angajate în lupte au fost de 210.000 militari, dintre care au căzut în luptele purtate în diferite zone ale Ungariei peste 43.000 de ostaşi români.

Pe teritoriul Cehoslovaciei au fost angajate în luptă două comandamente de armată (Armata 1-a şi Armata a 4-a), patru comandamente de corp de armată, 16 divizii (din care 11 de infanterie, trei de cavalerie şi două de munte), un corp aerian de aviaţie (20 de escadrile, cu 239 avioane de luptă), o divizie de artilerie antiaeriană, un regiment de care de luptă, două regimente de pontonieri (un regiment a fost pus la dispoziţia Frontului 3 Ucrainean), şase batalioane de drumuri şi alte unităţi provenind de la diferite arme. Efectivele totale angajate în lupte au fost de 248.430 militari, dintre care au căzut în crâncenele lupte purtate în masivele muntoase Tatra, Fatra Mică, Fatra Mare şi Javorina, precum şi în alte zone ale Cehoslovaciei, peste 67.000 de ostaşi români.

Pe teritoriul Austriei, la nord-est de Viena, au acţionat, între 9 aprilie şi 8 mai 1945, Regimentul 2 Care de Luptă (13 autoblindate şi 66 tancuri şi autotunuri) şi, între 23 aprilie şi 20 iunie 1945, câteva subunităţi de căi ferate.

În cele 260 de zile de luptă, efectivele militare angajate de România s-au ridicat la peste 540.000 de combatanţi. Armata Română a străbătut în marşul ei peste 1.700 km (de la Marea Neagră până la Brno), a traversat 17 masive muntoase şi a forţat 12 cursuri mari de apă, eliberând 3.831 de localităţi, dintre care 53 de oraşe. Ostaşii români au provocat inamicului pierderi care s-au cifrat la 117.798 de prizonieri şi 18.731 de morţi, găsiţi pe teren. Armata Română a pierdut 170.000 de ostaşi (morţi, răniţi şi dispăruţi).

Faptele de arme ale ostaşilor români au fost citate de Comandamentul Militar Român şi Comandamentul Suprem Sovietic prin şapte ordine şi 21 de comunicate de război. Peste 300.000 de soldaţi, gradaţi, subofiţeri şi ofiţeri români au fost decoraţi cu ordine şi medalii de război româneşti, sovietice, ungureşti, cehoslovace şi austriece.

Aşa cum apreciau corespondenţii ziarului „Sunday Times”, din 7 ianuarie 1945, şi ai postului de radio Londra, într-una din emisiunile sale din ianuarie 1945, România se situa „în al patrulea rând în ceea ce priveşte numărul de soldaţi cu care participă la bătălia pentru distrugerea nazismului”, iar cunoscutul post de radio Paris aprecia, în ziua de 13 ianuarie 1945, că România „a adus prin contribuţia ei o scurtare a războiului cu cel puţin şase luni de zile şi a salvat viaţa a mii de soldaţi români şi aliaţi”. La încheierea războiului antihitlerist, armata română s-a întors de pe front cu steagurile de luptă acoperite de glorie, făcându-şi pe deplin datoria faţă de ţară şi de poporul român.

Prahovenii şi-au adus o mare contribuţie la eliberarea ţării şi la înfrângerea armatelor hitleristo-horthyste, pe fronturile de luptă din Transilvania, Ungaria, Cehoslovacia şi Austria, fiind încorporaţi în următoarele mari unităţi şi unităţi militare: Corpul 5 Teritorial Ploieşti, Divizia a 13-a Infanterie Ploieşti, Divizia 1-a Vânători de Munte Sinaia, Regimentele de Infanterie din Ploieşti, 32 „Mircea” şi 7 Prahova, Regimentele de Cavalerie 10 Roşiori Ploieşti, 4 Roşiori Ploieşti şi 3 Călăraşi Ploieşti, Regimentul 19 Artilerie Ploieşti, Regimentele 7 şi 9 Artilerie Antiaeriană Ploieşti, Flotila a 2-a de Aviaţie de Vânătoare Târguşorul Nou, Grupurile de Aviaţie pentru Observaţii şi Informaţii Mizil, Şcoala de Ofiţeri în Rezervă nr.1 Infanterie din Ploieşti şi alte formaţiuni militare.

Armata română continuă, în prezent, transformările structurale şi organizatorice, pentru a fi în măsură să-şi îndeplinească misiunile de apărare a ţării şi de cooperare cu celelalte armate în diferite misiuni de luptă din Afganistan şi să vegheze alături de partenerii NATO la menţinerea păcii în lume şi în estul Europei.

În aceste momente premergătoare zilei de 25 Octombrie, administraţiile centrale şi locale, Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, din MApN şi MAI, Oficiul Naţional „Cultul Eroilor”, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” şi cadrele  militare active, în rezervă sau retragere din MApN, MAI şi SRI, precum şi cadrele didactice din şcoli și muzeografii din muzeele de istorie desfăşoară numeroase activităţi educative la cimitirele şi monumentele eroilor, omagiind memoria bunicilor şi părinţilor noştri care au luptat cu înalt spirit de sacrificiu pentru eliberarea pământului ţării, în Primul Război Mondial şi al Doilea Război Mondial.

În ziua de 25 Octombrie se vor desfăşura numeroase evocări istorice, ceremonii militare şi religioase şi se vor depune jerbe şi coroane de flori la monumentele eroilor din România, căzuţi în luptele din Primul şi al Doilea Război Mondial, precum şi în Ungaria, Cehia şi Slovacia, ale căror teritorii au fost eliberate prin jertfele ostaşilor români în anii 1944-1945.

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole


25 Octombrie, Ziua Armatei României
Publicat pe: 23-10-2017
Afişări: 268

„Polemos - 2017"
Publicat pe: 20-10-2017
Afişări: 197
Atelier opincarit
Elevii militari câmpulungeni - promotori ai portului popular
Publicat pe: 29-09-2017
Afişări: 198
Sfinţirea Crucii Comemorative – locul considerat a fi fost cea mai intensă bătălie care s-a dus în arealul pădurii Răzoare pentru cota 100
Activităţi dedicate Centenarului Primului Război Mondial
Publicat pe: 07-08-2017
Afişări: 559
Bătălia de la Plevna
Tripla semnificaţie a zilei de 9 Mai
Publicat pe: 09-05-2017
Afişări: 658
Ziua veteranilor de război,  în garnizoana Buzău
Ziua veteranilor de război, în garnizoana Buzău
Publicat pe: 02-05-2017
Afişări: 545

Ziua veteranilor de război, la Galaţi
Publicat pe: 02-05-2017
Afişări: 534

Citeşte şi:

Ziua Armatei, la Timişoara
Publicat pe 26.10.2016
În cadrul unei suite de manifestări care au debutat cu câteva zile mai înainte, marţi, 25 Octombrie, Ziua Armatei a fost sărbătorită şi la Timişoara...

Comentarii