Festivalul Naţional de Teatru „Tanţa şi Costel” – ediţia a IV-a – A doua zi cu interpretări de mare clasă

Trupa de teatru ”Traian Grozăvescu” a Teatrului Municipal Lugoj cu piesa ”Fluturi, fluturi” de Aldo Nicola, în regia Mariei Voronca

 

După o primă seară deosebită, care s-a constituit ca o invitaţie de nerefuzat pentru spectacolele următoare, sâmbătă, 26 septembrie, a venit rândul trupelor din Lugoj, Braşov şi Iaşi să urce pe scena Cercului Militar Medgidia.

În deschiderea celei de-a doua seri, trupa de teatru "Traian Grozăvescu" a Teatrului Municipal Lugoj a jucat piesa "Fluturi, fluturi" de Aldo Nicolaj. O poveste despre "fluturi" pe care îi pierdem de-a lungul timpului şi care nu ne folosesc la nimic, care nu ne rămân devotaţi, care se perindă pe sub nasul nostru, însă niciodată nu ajung să ne aparţină. "Am încercat, cu această piesă, să fim pe gustul publicului în general şi să ne ridicăm la nivelul cerinţelor publicului din Medgidia în mod special" – ne-a mărturisit imediat după spectacol, chiar în culise, actriţa Maria Voronca, cea care a semnat şi regia.

Prezenţă constantă la acest festival, trupa din Lugoj a reuşit şi de data aceasta să ne transmită drama pe care personajul principal o trăieşte prin imposibilitatea de a ieşi din propriile iluzii.

Eda (Maria Voronca) e captiva imaginilor pe care le-a creat despre propria persoană, a lumii inventate după bunul său plac. Nu este uşor să născoceşti amintiri care nu există şi să crezi cu tărie în ele. Lupta pentru păstrarea acestor iluzii este istovitoare, iar drama pe care o atrage după sine acest efort este inevitabilă.

Trupa de teatru "Redoute" a Centrului Cultural Reduta din Braşov a surprins şi în acest an, jucând o piesă din zilele noastre. "Gunoierul" de Mimi Brănescu este comedia cu care braşovenii, sub voalul umorului, au reuşit să atragă atenţia asupra unor întrebări la care noi, cei de azi, nu prea mai avem chef să răspundem, sau, pe care le ignorăm pur şi simplu.

Un gunoier, aparent un om simplu, îţi poate întoarce viaţa cu susul în jos. Multe lucruri interesante poţi afla despre o persoană, cotrobăind pur şi simplu prin gunoiul său menajer.

Cu atât mai interesantă devine povestea dacă, după o zi istovitoare de muncă, mergând să arunci gunoiul, întâlneşti un individ care îţi face o radiografie a vieţii tale de familie, simple vorbe care se transformă treptat în realitate, realitate care se transformă în paranoia, iar finalul nu poate fi decât unul incitant.

"Am venit cu această piesă deoarece aduce în faţa publicului problemele cu care acesta se confruntă zi de zi – ne-a spus cu lejeritate  Gunoierul (Silviu Dudescu). Din acest motiv este o piesă uşor de jucat şi accesibilă pentru public. Un alt avantaj îl reprezintă numărul personajelor, maxim patru, cu care ne putem deplasa oriunde foarte uşor, şi să nu uităm de decorul minimalist de care avem nevoie. Gunoierul este… un fel de serviciu secret, deoarece el ştie exact cum trăiesc oamenii din comunitate: ce mănâncă, ce beau, când se culcă, cu cine se culcă… El este un personaj destul de sofisticat şi destul de înţelept, un om foarte nuanţat, cunoaşte principalele probleme ale oamenilor, ştie să-i manipuleze. Noi devenim vulnerabili în faţa lui chiar prin gunoaiele pe care le aruncăm."

Piesa de rezistenţă a celei de-a doua seri a Festivalului Naţional de Teatru "Tanţa şi Costel" a reprezentat-o  "Câmpul de luptă pentru oameni şi pământ" după Matei Vişniec, Aurel Brumă şi Emil Gnatenco. Cu o formulă redusă de distribuţie, trei fete talentate: Mădălina Florea, Andreea Lungu şi Sorana Eşanu, scenaristul şi regizorul Emil Gnatenco al trupei de teatru "ArtArm" a Cercului Militar Iaşi, a avut ca punct de reper piesa "Despre sexul femeii – câmp de luptă în războiul din Bosnia" a lui Matei Vişniec, la care a adăugat  "texte ale unor autori români, dar şi texte proprii, pentru a rezulta un puternic mesaj pentru pace, ca un ţipăt de disperare, ca o chemare a omenirii pentru înlăturarea răului care ne cuprinde. Sigur că ideea a pornit de la războiul din Bosnia, dar după cum se poate vedea, răul s-a întins ca o pecingine şi vedem ce se întâmplă astăzi în mai multe zone de pe glob."

Decorul, mai mult decât minimalist, a oferit posibilitatea transmiterii mesajului atât prin jocul actorilor, cât şi prin textul ales cu grijă de scenarist.

Acest mesaj, care în  finalul piesei  evidenţiază dorinţa pentru o viaţă mai bună pe Pământ, dar şi pericolul permanent al războiului,  a ajuns la inimile spectatorilor, care au răsplătit prestaţia actorilor cu ropote de aplauze.

Ultima zi a festivalului a fost rezervată gazdelor, trupele de teatru "Uşa" şi "Thetis" ale Casei de Cultură "Ioan N. Roman" şi Cercului Militar Medgidia, ce vor urca pe scenă cu piesa "Regele Lear în noaptea Revelionului".

 

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole

Ultima patrula
Ultima patrulă
Publicat pe: 25-06-2019
Afişări: 219

Ziua Eroilor
Publicat pe: 06-06-2019
Afişări: 158

24 Ianuarie 1859 - Unirea Principatelor Române
Publicat pe: 23-01-2019
Afişări: 422

25 Octombrie, Ziua Armatei României
Publicat pe: 24-10-2018
Afişări: 553

Jurnalul Atelierelor de creaţie literar-artistică, Breaza
Publicat pe: 13-03-2018
Afişări: 864

Artiştii militari s-au reunit la Breaza
Publicat pe: 09-03-2018
Afişări: 886

Alexandru Ioan Cuza, în conştiinţa românilor
Publicat pe: 23-01-2018
Afişări: 1,108

Citeşte şi:

Comentarii