Bărbăţia soldaţilor creştini Teodor Tiron şi Teodor Stratilat

Preot militar Tudose Alexandru
Publicat pe 08.02.2016

În calendarul creştin-ortodox sunt consemnate, alături de persoanele istoriei sfinte, nume de oameni din lumea întreagă, care, pe parcursul vieţii lor pământeşti, au sporit în virtuţi, dobândind, pe această cale, asemănarea cu Dumnezeu; oameni care, prin efortul lor personal, s-au împărtăşit progresiv de sfinţenia Sfintei Treimi şi au devenit ei înşişi sfinţi.

La loc de cinste în lista virtuţilor mântuitoare se află bărbăţia sau mărinimia. Ca termen propriu-zis, ea nu se găseşte în vocabularul Sfintei Scripturi fiindcă face referinţă la o virtute care aparţine mediului militar. În Antichitate, bărbăţia (andria) desemna fermitatea pe care anumiţi oameni o arătau în raport cu duşmanii, iar ulterior în faţa morţii. În Noul Testament este amintită virtutea geamănă a tăriei, care se manifestă ca fermitate în mărturisirea dreptei-credinţe.

În Biserica primară, până târziu în secolul al IV-lea, creştinii se confruntau zilnic cu persecuţiile şi moartea, în faţa cărora îşi afirmau eroismul, comportându-se ca soldaţi curajoşi în oastea lui Hristos, cu bărbăţie. De aceea, în virtutea rezistenţei sufleteşti de care au dat dovadă creştinii în faţa primejdiilor venite din partea lumii şi a duhurilor rele, andria a fost numărată între virtuţile creştine. În această virtute au excelat sfinţii martiri, între care regăsim inclusiv militari, precum Teodor Tiron şi Teodor Stratilat, prăznuiţi de Biserica lui Hristos la 17 februarie şi respectiv 8 februarie. Despre cel dintâi se cunoaşte că a pătimit în vremea împăratului Maximian (anul 289), în vreme ce al doilea a fost martirizat în 312, la ordinul tiranului Liciniu – cumnatul împăratului Constantin cel Mare.

Atât Teodor Tiron, cât şi Teodor Stratilat au suferit moarte martirică, fiindcă au refuzat să se conformeze ordinului stăpânitorului lumesc, pentru a împlini porunca Împăratului Veşnic – Mântuitorul Iisus Hristos: „Cine va voi să-şi scape sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa” (Marcu 8, 35). Fiindcă au declinat oferta superiorilor lor tereştri, şi anume de a-şi dovedi loialitatea aducând jertfe idolilor, cei doi tineri militari au pierdut tot ce avea lumea mai bun de oferit: ranguri, bunul nume, faimă, avere. Şi-au dispreţuit inclusiv tinereţea, dar au câştigat infinit mai mult. S-au împotrivit compromisului şi apostaziei până la sânge, pentru ca, trecând din viaţa aceasta, să primească „cununa vieţii” în Împărăţia lui Dumnezeu (Apocalipsa 2, 10).

În chip semnificativ, de numele Sfântului Teodor Tiron se leagă o binecunoscută minune petrecută în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Este vorba de “minunea colivelor”, a cărei naraţiune e atribuită Patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sfârşitul secolului IV). Împăratul Iulian Apostatul, care a încercat să reînvie păgânismul în Imperiul Roman, poruncise să fie stropite cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute în piaţa cetăţii imperiale, pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creştinilor. Mucenicul Teodor s-a arătat în vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul lui Iulian şi sfătuindu-l să fiarbă boabe de grâu (în greacă „kolva“, de unde şi românescul „colivă“) şi să le împartă locuitorilor Constantinopolului pentru ca aceştia să nu fie nevoiţi să cumpere alimente de la piaţă. Arhiepiscopul a stabilit ca în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, să se serbeze un praznic în memoria acestei minuni şi a Sfântului Teodor Tiron. Din acest motiv, în tradiţia Bisericii, această sâmbătă a mai fost numită Sâmbăta Sfântului Teodor sau Sâmbăta colivelor. Minunea a rămas în istorie ca o mărturie concretă a puterii sfinţilor lui Dumnezeu, care şi-au vărsat sângele spre slava Bisericii lui Hristos.

Cei doi sfinţi mucenici, Teodor Tiron şi Teodor Stratilat, ne sunt modele de conştiinţă mărturisitoare, de purtare exemplară a Crucii şi de jertfă neînfricată. Sfinţii lui Dumnezeu au plătit preţul suprem pentru că au refuzat orice formă de “colaboraţionism” sau formă de adeziune la ideologia “corectitudinii politice” a vremii lor. În chip eroic, ei au “dezbrăcat” păcatul de haina atotputernică a idolatriei, “l-au făcut de ocară” în văzul tuturor (Coloseni 2, 15) şi şi-au încredinţat sufletele Viului Dumnezeu; perdanţi în jocul de interese al lumii, dar biruitori la masa Adevărului veşnic: “Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte, ei sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire… Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire… Mare răsplătire vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Judeca-vor neamurile (…) şi Domnul va împărăţi întru ei, în veci.” (Proverbele lui Solomon 3, 1-8).

“Sângele martirilor este sămânţa Bisericii” - spunea, în mod sugestiv, scriitorul bisericesc Tertulian. Cu sângele lor, Sfinţii Mucenici Teodor Tiron şi Teodor Stratilat au făcut să încolţească seminţele Duhului Sfânt în pământul european, care îşi reneagă, astăzi, originile martirice. Martiriul lor plin de curaj ne arată, însă, că societatea nu poate exista fără oameni fermi. Bărbăţia este cheia oricărei reuşite, garanţia oricărei biruinţe. Sfinţii lui Dumnezeu şi-au jertfit viaţa pentru întărirea Bisericii şi a creştinilor din toate timpurile, până în ziua de astăzi. De aceea, avem datoria morală de a ne asuma propriul martiriu, de moarte lăuntrică faţă de duhul agresiv şi nestatornic al lumii, pentru a renaşte integri în viaţa cea nouă, “ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3, 3). Să rugăm pe Sfinţii Mucenici Teodor Tiron şi Teodor Stratilat să ne dăruiască puterea cu care ei înşişi au înfrânt uneltirile diavolului şi să ne învrednicească a fi soldaţi plini de bărbăţie ai lui Hristos Dumnezeu în toate zilele vieţii noastre.

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole


25 0ctombrie - Ziua Armatei Române
Publicat pe: 24-10-2019
Afişări: 103
Ultima patrula
Ultima patrulă
Publicat pe: 25-06-2019
Afişări: 456

Ziua Eroilor
Publicat pe: 06-06-2019
Afişări: 386

24 Ianuarie 1859 - Unirea Principatelor Române
Publicat pe: 23-01-2019
Afişări: 641

25 Octombrie, Ziua Armatei României
Publicat pe: 24-10-2018
Afişări: 767

Citeşte şi:

Comentarii