Despre post

Preot militar Sorin BOICIUC
Publicat pe 14.03.2016

Biserica militară din Kandahar

Într-o lume a tehnologiilor de vârf, tot mai secularizată şi mai grăbită pe zi ce trece, postul poate părea un ritual anacronic.

Prin post înţelegem reţinerea voluntară, pe un anumit interval de timp, de la unele mâncăruri şi plăceri. "Este una din pârghiile spirituale ale creştinului care, alături de rugăciune, ajută nu numai a înfrâna poftele şi pornirile trupeşti şi sufleteşti, dar şi alungă demonii"( Matei 17,21). Scopul postului este dublu: trupesc şi sufletesc, ca mijloc de desăvârşire religios-morală.

Legea Vechiului Testament îl recomandă şi îl impune (Ieşire 34,28; Deuteronom 9,10,18; Isaia 58). "Nu fi nesăţios în nicio desfătare, şi nu te-apleca la mâncăruri multe, că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţ mulţi au murit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa"(Sirah 37, 32).

 În legea Noului Testament, Mântuitorul Iisus Hristos, înainte de începerea activităţii Sale, a postit 40 de zile şi 40 de nopţi ( Matei 4,2; Marcu 1,19; Luca 4,2), arătându-ne prin aceasta că ispititorul nu poate fi înfrânt decât prin post şi rugăciune. Tot El a recomandat postul ucenicilor Săi şi tuturor celor care vor crede în Evanghelia Sa (Matei 17,14-21). Prin urmare, postul este recomandat de Mântuitorul ca un mijloc de luptă împotriva patimilor şi de înlăturare a acestora când ele pun stăpânire pe noi.

Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii.

Ţinând seama de efectele pozitive asupra vieţii trupeşti şi sufleteşti a credinciosului, Sfânta Biserică a orânduit ca zile de post: miercurile şi vinerile de peste an, afară de cele însemnate cu harţi; cele patru posturi de peste an ca pregătiri pentru marile sărbători ce le urmează (Sfintele Paşti, Naşterea Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel ), precum şi Ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie ), Ajunul Bobotezei ( 5 ianuarie ) şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul ( 29 august ).

Postul înseamnă în primul rând înfrânare, el fiind prin excelenţă un exerciţiu de asceză, o nevoinţă. Dacă privim la chipul în care Hristos a postit aflăm că postind…a flămânzit ( Matei 4,2). În această perioadă, creştinul trebuie să-şi sporească eforturile în vederea desăvârşirii. Dacă diferenţa dintre produsele din carne sau brânzeturi şi echivalentele lor din soia e doar una de etichetă, înseamnă că, postind astfel, creştinul nostru înlătură nevoinţa trupească şi,  implicit, pe cea sufletească, suprimă lupta cu "nebunia stomacului’,  cum numeau Sfinţii Părinţi lăcomia pântecelui. Consumând în exces produse de post care imită carnea şi brânzeturile, imităm de fapt hrana perioadei de dulce. Cum să te bucuri atunci de roadele postului, dacă nu tai împrejur "dulceaţa gâtlejului"?.

 Atât de veche este porunca postului, încât Sfântul Vasile cel Mare spune: "Cucereşte-te, smereşte-te, omule, în faţa bătrâneţii postului, că de o vechime cu lumea este el !".

 Sfinţii Părinţi, pe lângă faptul că au postit toată viaţa, ne-au dat şi învăţături luminate despre post. Şi ei au considerat postul ca cel mai puternic mijloc de curăţire şi izbăvire de păcat, de dobândire a desăvârşirii morale şi spirituale,  de purificare, de eliminare a tuturor relelor din suflet şi de realizare  a unirii cu Dumnezeu.

Astfel, Sfântul Vasile cel Mare zice despre post: "Postul este cel mai bun paznic al sufletului şi cel mai puternic apărător al trupului. Postul este armă nebiruită pentru cei ce luptă împotriva păcatului. El este scutul creştinilor. Postul alungă duhurile rele, îndeamnă la evlavie, te învaţă să iubeşti pacea, dă aripi rugăciunii tale zilnice, ca să te poţi înălţa cu gândul până la cer".

 Sfântul Ioan Scărarul zice: "Postul este luminarea sufletului, paza minţii, sănătatea trupului, iertarea păcatelor şi poarta ce duce spre desfătarea raiului".

 Sfântul Ioan Gură de Aur, dorind să ne arate adevăratul post, zice: "Posteşti? Arată-mi-o prin fapte. Cum? De vezi un sărac, ai milă de el; cu duşmanii împacă-te, un prieten preţuit de oameni nu-l invidia. Nu numai gura şi stomacul să postească, ci şi ochii, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile noastre, rămânând curate şi nepătate de furt, de lăcomie. Picioarele să nu alerge spre privelişti păcătoase, ochii să nu privească cu gânduri necurate la frumuseţi străine, gura să se înfrâneze de la înjurături, de la clevetire, de la minciuni".

 "Când postim, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte. Există primejdia că ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem niciun folos.  Din ce cauză?  Pentru că ne ţinem departe de mâncăruri, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm de vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului. De aceea, postul de mâncare trebuie însoţit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune şi de lupta duhovnicească. Numai astfel vom aduce jertfă bineplăcută Domnului şi vom avea folos".

Sfântul Vasile cel Mare îndeamnă pe toţi la post, zicând: "Săracilor, primiţi postul, tovarăşul vostru de casă şi masă! Slugilor, primiţi postul, odihna necontenitelor voastre osteneli! Bogaţilor, primiţi postul, doctorul care vă vindecă bolile ce vă vin din pricina prea multelor mâncăruri, postul care, prin schimbarea mâncărurilor, vă face mai plăcute bucatele de care vă săturaserăţi din obişnuinţa cu ele! Bolnavilor, primiţi postul, mama sănătăţii voastre! Sănătoşilor, primiţi postul, păzitorul sănătăţii voastre!".

Postul, ne spune avva Dorotei, este ocrotitorul virtuţilor: "Patimile cu nimic nu se sting atât de mult, cât se sting cu cumpătarea. Dacă cineva se luptă şi motivul lui este prefăcătoria sau credinţa că lucrează virtutea, el nu se luptă cu înţelepciune. Dar cel care este cumpătat nu gândeşte că lucrează virtutea, nici  nu vrea să fie lăudat ca ascet, ci ştie că prin cumpătare  vine înţelepciunea şi cu ajutorul ei vine smerenia".

Sfântul Isac Sirul spune:" Postul ocroteşte orice virtute. Este începutul luptei spirituale, cununa celor cumpătaţi, frumuseţea fecioriei şi sfinţeniei, strălucirea cuminţeniei, începutul vieţii creştine, mama rugăciunii, izvorul cuminţeniei. El învaţă liniştea şi este înaintemergătorul tuturor celorlalte fapte".

Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur celor care nu pot posti: "Dacă îţi este trupul neputincios şi nu poţi posti neîncetat, nu îţi este neputincios ca să te rogi, nici fără putere ca să dispreţuieşti poftele pântecelui. Chiar dacă nu poţi să posteşti, totuşi poţi să nu te îmbuibezi. Nu-i puţin lucru şi acesta, nici departe de post, ci în stare să pună capăt furiei diavolului. Că nimic nu este atât de plăcut diavolului, ca desfătarea şi beţia, pentru că ele sunt izvorul şi mama tuturor păcatelor".

 

 "Dacă lumea ar posti, nu s-ar mai face arme, n-ar mai fi războaie, tribunale şi închisori. Postul i-ar ajuta pe toţi să se înfrâneze, nu numai de la mâncare, ci să izgonească iubirea de arginţi, lăcomia şi orice vicleşug. Postul ne face asemenea cu îngerii" (Sf. Vasile cel Mare).

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole

Ultima patrula
Ultima patrulă
Publicat pe: 25-06-2019
Afişări: 219

Ziua Eroilor
Publicat pe: 06-06-2019
Afişări: 158

24 Ianuarie 1859 - Unirea Principatelor Române
Publicat pe: 23-01-2019
Afişări: 421

25 Octombrie, Ziua Armatei României
Publicat pe: 24-10-2018
Afişări: 553

Jurnalul Atelierelor de creaţie literar-artistică, Breaza
Publicat pe: 13-03-2018
Afişări: 864

Artiştii militari s-au reunit la Breaza
Publicat pe: 09-03-2018
Afişări: 886

Alexandru Ioan Cuza, în conştiinţa românilor
Publicat pe: 23-01-2018
Afişări: 1,108

Citeşte şi:

Comentarii