Preotul se aşează în faţa poporului şi pentru popor înaintea lui Dumnezeu

 

Dumnezeu ne-a înzestrat pe fiecare cu un har special dar, conform naturii omului, facem apel mai puternic la credinţă şi smerenie numai când suntem într-un impas sau un pericol iminent.

Apropierea militarilor, din Teatrul de Operaţii Afgansitan, faţă de Dumnezeu am simţit-o mult mai puternic decât am simţit-o pe câmpurile de instrucţie din ţară, poate şi datorită legământului făcut fiecărei familii de a se întoarce întregi şi sănătoşi acasă.

Credinţa este peste tot şi aşa cum fiecare militar a depus un jurământ de credinţă pentru patrie, tot aşa fiecare militar a jurat cu credinţă că va ajunge cu bine acasă, la familie şi asta numai cu voia Domnului. Zi de zi, la plecarea militarilor Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei din baza aeriană Kandahar, la locul unde aceştia se adună pentru pregătirea specifică, se rosteşte o rugăciune de binecuvântare pentru misiune şi fiecare militar este miruit.

Prezent în viaţa de zi cu zi a militarilor, făcând rugăciuni şi discutând pentru a-i îmbărbăta, este preotul Nicolae Nica. După ce o patrulă a plecat în misiune, părintele Nica a avut amabilitatea acordării unui scurt interviu.

 

— Cum se pregătesc spiritual militarii români în teatrul de operaţii Afganistan?
— Rămânând într-un dialog sincer şi permanent cu Dumnezeu. Şi cunoaştem că Dumnezeu nu caută la faţa omului, ci la inima lui. Aşadar, dialogul nostru să fie rugăciunea din inimă, iar acesteia îi ajută tare mult gândul cel bun, care aduce linişte şi pace sufletească. Desigur, mediul s-ar părea că nu este propice acestui lucru, aflându-ne într-un teatru de operaţii. În război, pentru a sintetiza într-un cuvânt. Însă militarii, prin definiţie, sunt nişte luptători. Aşa cum, de fapt, ar trebui înţeles şi asumat şi numele de creştin. Pregătirea, ca în orice domeniu, se recomandă să fie făcută progresiv. Să nu facem întindere de inimă şi să fim aruncaţi în latura trufiei sau altcumva. Exemplu: înainte de începutul Postului Mare, există o săptămână a brânzei. Progresiv deci. Doar că părăsirea păcatului este imediată: nu vom spune că ne vom îndrepta viaţa începând de mâine ci începând cu clipa de faţă. Inima noastră să nu fie nici drum, nici piatră unde să cadă cuvântul lui Dumnezeu, ci pământ bun. Ori, pentru a-l face pământ bun şi roditor e necesar a fi îndepărtat orice mărăcine sau altă buruiană. O pregătire? Când? Acum! Şi dacă terenul va fi pregătit aşa şi cu post după putere, şi cu spovedanie, cu rugăciune şi celelalte, atunci putem cultiva cu mare nădejde că după căldura harului şi apa vieţii vom culege rod însutit.

De aceea mai întâi este cultura o bogăţie spirituală, a inimii, şi mai apoi una materială... ca "piesa de muzeu – rece". Trebuie să înţelegem că Dumnezeu toate le-a făcut şi le-a pregătit pentru folosul şi mântuirea oamenilor. Toate sunt aşezate de El în buna rânduială, de la furnică la aşezarea plantelor, de la Naşterea Domnului din Fecioară până la cea de-a doua venire a Sa. Când omul înţelege acest lucru, atunci va încerca şi el să se pună în rânduială spiritual, potrivit învăţăturilor dumnezeieşti. Omul, inclusiv militarul român în Teatrul de Operaţii Afganistan.

 

— Cât de importantă este prezenţa preotului în mijlocul luptătorilor?
— Găsesc că cel mai potrivit ar fi fost răspunsul luptătorilor, nu al meu, personal. Dar aş zice că, dacă responsabilitatea preotului este deosebită mai ales prin aceea că este veşnică (referitor la suflete păstoriţilor), ar însemna că şi importanţa este destul de mare, nu?! Preotul nu poate închide niciodată uşa. Asta e dator. Unul poate fi descurajat, altul bolnav, în nevoie etc., el este dator să ajute cum poate, cerând la rându-i ajutor de la Dumnezeu. Cum zice?: "Preoţi cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină".

Preotul se aşează în faţa poporului şi pentru popor înaintea lui Dumnezeu. Poporul adică, aici luptătorii. Deci cu crucea, nu cu sabia. Pentru că este vorba despre lupta nevăzută. Dar aşa, din darul lui Dumnezeu, crucea este armă împotriva vrăjmaşilor nevăzuţi, cât şi a celor văzuţi. Este cazul să subliniem importanţa prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul luptătorilor. Şi da, preotul ajută la acest lucru. Uite, este deosebit că aici militarii au la îndemână un lăcaş de cult, o capelă. La îndemână o fi şi la casele lor, dar aici este chiar în curtea casei lor, cum am zice. Iar Biserica este locul unde se dă Dumnezeu, în Sfânta Euharistie (Împărtăşanie), în sfintele Taine. Este importantă prezenţa preotului în mijlocul militarilor pentru că preotul este cel prin care se săvârşesc sfintele Taine şi aşa preotul ajută, vindecă, sfinteşte pe cel ce se nevoieşte. Dacă noi, cât de des, chemăm Binele, care este Dumnezeu, rezultă că nu mai lăsăm loc răului. Şi dacă nu toţi oamenii înţeleg astfel de lucruri, spre binele lor amintim cuvintele Scripturii: "Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, cine primeşte pe prooroc în nume de prooroc, plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept, răsplata dreptului va lua." (Ev. Matei 10, 40-41)

 

— Pregătirea spirituală a militarilor, şi aici mă refer la binecuvântarea pe care le-o daţi înainte de plecarea în misiune, are o importanţă deosebită pentru ei?
— Orice binecuvântare pe care o primim noi, fiecare dintre noi, are importanţă, fie că e venită de la bătrâni, de la părinţi, cu atât mai mult de la Dumnezeu. Că preotul nu zice "Vă binecuvântez!" ci zice ceva mult mai mult: "Dumnezeu să vă binecuvinteze, să vă ocrotească!". Şi nu numai că zice, ci se şi roagă pentru asta.

Pleci în misiune. Nu e uşor. E apăsător să te gândeşti că este posibil să suferi vreo nenorocire. Pe lângă privaţiunile războiului: temperaturi ridicate, spirite încrâncenate etc. Ostaşul aşteaptă un semn bun, un imbold, un sfat, o alinare. Prin acea binecuvântare, i se ia omului cumva "piatra de pe inimă". Implicarea într-un conflict militar produce probleme de conştiinţă mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul. Conştiinţa e un tribunal care judecă şi fapte voluntare dar şi involuntare, iar Biserica vine în rezolvarea problemelor cu "daruri" specifice: pocăinţă, iertare, jertfă, asumare, obiectivul fiind eliberarea conştiinţei. Orice am face, să căutăm să avem binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi orice binecuvântare care iese din inimă are chipul binecuvântării dumnezeieşti şi atunci şi inima care primeşte simte alungarea durerii şi apăsărilor, pe măsură. Şi să ne ferim de binecuvântarea "politicoasă": "Dumnezeu să-i răsplătească!" – acesta sună cumva a blestem din parte celor ce li se pare cumva că au fost nedreptăţiţi. Dumnezeu din fire ne dă binecuvântările sale cele bogate. Să nu fim "fii neascultători", căci atunci, în loc de milă vom agonisi mânie. Acum este bine că militarii, simţind nevoia, cer acest lucru – binecuvântarea lui Dumnezeu. Iar preotul, pe de o parte, mijloceşte această binecuvântare, pe de alta îndeamnă pe oameni la a-L slăvi pe Domnul. Ar fi ca atunci când ne dăm bineţe. Unul urează "Bună dimineaţa!" celălalt răspunde aşijderea. Noi Îl slăvim şi binecuvântăm pe Dumnezeu prin rugăciunile şi cântările noastre, iar El ne binecuvântează pe măsura dumnezeiască. Un copil destul de mic, dăruieşte mamei sale o floare, iar mamei aşa i se umple inima de bucurie încât îi iese prin ochi, adică se înduioşează până la lacrimi, şi clar – iartă toată greşelile copilului. Şi militarul, după puterile sale, să aducă ofrandă lui Dumnezeu. În Afganistan sau în altă parte fi-va binecuvântat.

 

— Am simţit în rândul militarilor o credinţă mai puternică. Consideraţi că depărtarea de casă sau pericolul care-i înconjoară îi fac să fie mai aproape de Dumnezeu?
— Aşa se zice, că dacă omul uită de Dumnezeu, cuprins fiind de griji, când se va afla la mare nevoie, atunci îşi aduce aminte de El şi-I va solicita ajutorul. Ca fiul risipitor care se ridică şi se întoarce la Tatăl. Dar eu nu ştiu despre credinţa lor, dacă e mai mare sau mai mică, cum să cântăreşti credinţa unui om? Din fapte? Uneori nu ştie stânga ce face dreapta, iar păcătosul vameş s-a întors mai îndreptat la casa sa decât fariseul postitor şi milostiv. În primul rând, depărtarea de casă le accentuează dorul de cei dragi, iar pericolul care-i înconjoară sporeşte atenţia şi grija faţă de sănătatea şi viaţa lor, de viitorul copiilor, familiilor lor. În ceea ce priveşte credinţa... cine dintre noi a ajuns să-şi dea viaţa pentru credinţă? Pentru Dumnezeu? Mai întâi, oamenii vin la Dumnezeu pentru ei înşişi, pentru nevoile lor. Dacă toţi am veni la Biserică doar pentru Dumnezeu... am fi... sus! Pericolul de care aminteaţi, nu este nevoie de el ca omul să vină la Biserică. Omul ar trebui să se închine, să se roage mai mult, aşa, fără ameninţarea pericolului.

Ai puterea să te pui în pericol pentru Dumnezeu? Aşa ca Sfântul Constantin Brâncoveanu, care şi-a văzut băieţii decapitaţi? Nu!!! Atunci, unde sporirea credinţei? A, da, omul la necaz îşi aduce aminte de Domnul. Se închină, se roagă să-i ajute Dumnezeu. E bine. După aceea, rămâne în credinţă sporită sau nu? Face căinţă adevărată sau nu? De aia zic, să nu fie amăgire, falsă impresie. Bine, depinde de la om la om. Noi suntem aici peste 400. Dacă la 10% credinţa a sporit, suntem... am câştigat ceva. Nu ştim! Domnul ştie!

 

— Cum este să întâmpinaţi învierea Domnului  la 4000 de kilometri depărtare de ţară?
— Cum să fie? Dacă e Învierea Domnului, e cu bucurie! Pentru mine e premieră: sărbătoarea Sfintelor Paşti în Afganistan. Nu are cum să fie decât frumos.

Anul acesta nu vom face cumpărături cu ocazia Paştelui. E un lucru bun, ne va lăsa timp mai mult pentru suflet, să-l îmbogăţim şi să-l hrănim. Sărbătorim o victorie – zdrobirea răului, sfărâmarea temniţei iadului unde înşine am fost închişi prin greşelile noastre. Noi vom aduce şi vom veni la mormântul gol exact aşa cum şi cu ce ne-am pregătit. Cine are cozonac, vine cu cozonac. Cine are suflet curat, cu suflet curat. De lumina Învierii oricum se vor împărtăşi toţi. Numai că focul acesta dumnezeiesc arde păcatul şi trebuie să ne străduim să nu aibă careva dintre noi de suferit. Dacă avem puţină nădejde şi credinţă, atunci avem şi puţină bucurie. E adevărat, departe de mulţi care ne sunt dragi. Aici e o altfel de familie, un altfel de neamuri. De fapt, reprezentanţi ai unui neam. Şi cine poate să spună cum se vede de-acolo, de sus, diferenţa de câteva luni până când ne vom întâlni faţă-n faţă cu cei din familie şi cea de... 40-60 de ani când ne vom întâni faţă-n faţă cu cei din neam: moşii strămoşilor. Să trăim acum cum se cuvine, pentru a fi bucuroşi şi demni atunci. Aşa şi cu Învierea: să trăim acum cum se cuvine şi întâmpinăm Paştele cu bucurie. Lipsesc flori, pomi înfloriţi, aer parfumat de primvară, verdeaţă, sunetele tuturor cloplotelor, multe – atmosfera. Într-un fel le avem şi pe-acestea, căci omul le poartă cu el în suflet şi încearcă să le retrăiască. E ca în "Nostalgia Paradisului" (Nichifor Crainic).

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole


Cu dragoste, din Afganistan, pentru copiii noştri
Publicat pe: 23.10.2017
Afişări: 139

1 Octombrie - Ziua Internațională a Medicului
Publicat pe: 01.10.2017
Afişări: 139
Start la Alpiniada Vânătorilor de Munte - etapa de vară
Start la Alpiniada Vânătorilor de Munte - etapa de vară
Publicat pe: 20.09.2017
Afişări: 550
Plt. Ciprian Găină alături de un poliţist afgan
Portret de militar
Publicat pe: 02.08.2017
Afişări: 608
Interviu acordat de specialist Gizela Lupescu Sergentului Austin Majors din cadrul Centrului de operații media SG-17
"Getica Saber-17" - Oaspete la tine acasă
Publicat pe: 10.07.2017
Afişări: 502

Oamenii de lângă noi
Publicat pe: 03.07.2017
Afişări: 627
Cursuri în ... familie
Cursuri în ... familie
Publicat pe: 20.06.2017
Afişări: 3,092

Citeşte şi:

Caporal Cecila Muşa, în pregătirea patrulei
Publicat pe 14.07.2016
Batalionul 2 Infanterie "Călugăreni", Batalionul 3 Geniu "General Constantin Poenaru" din Buzău, Batalionul 495 Infanterie "Căpitan Ştefan Soverth",...
O misiune mai aparte pentru militarii Batalionului 2 Infanterie Protecţia Forţei. O misiune cu specific CIMIC în care militarii români doresc să...
Ceremonia de transfer a autorităţii între Batalionul 811 Infanterie "Dej" şi Batalionul 2 Infanterie "Călugăreni"
Publicat pe 29.02.2016
În aceste zile, militarii Batalionului 811 Infanterie Protecţia Forţei "Dragonii Transilvani" din Dej şi-au încheiat activitatea desfăşurată timp de...

Comentarii