Portret de militar

Locotenent-colonel Daniel BURLACU
Publicat pe 02.08.2017

Plt. Ciprian Găină alături de un poliţist afgan

O unitate militară devine puternică prin militarii care o compun, indiferent de grad. De la comandant la ultimul soldat din statul de organizare, implicarea şi responsabilitatea este esenţială.

Dacă mai adăugăm şi îndeplinirea cu succes a misiunilor internaţionale, atunci putem spune despre acea structură militară că este cu adevărat de succes.

Batalionul 151 Infanterie se numără printre aceste unităţi ale armatei române. Acum se află dislocat în Afganistan. Fiecare militar este conştient de misiunea ce o are de îndeplinit. Şi aceasta nu este una uşoară.

Plutonierul Ciprian Găină are 35 de ani şi este un adevărat "Lup Negru" din anul 2013. De când a făcut stagiul militar, în anul 2002,  la Baza Militară Aeriană de la Bobocu, judeţul Buzău, şi-a dorit să rămână în armată, lucru care s-a înfăptuit 11 ani mai târziu, la Batalionul 151 Infanterie ”Lupii Negri” din Iaşi, unde, după cum spune el, ”aici am început cu adevărat cariera militară”. Astfel a devenit militar. Este la cea de a doua misiune în teatrul de operaţii din Afganistan.

„M-am acomodat foarte repede cu statutul de militar pentru că atunci când faci un lucru din plăcere, lucrurile merg de la sine -  a declarat Ciprian. Cu toate că cerinţele sunt din ce în ce mai mari, nu m-am gândit niciodată să renunţ şi cred că voi face faţă cu brio până voi preda ştafeta celor mai tineri”.

Timpul a trecut. A fost în poligoanele ţării, dar şi în străinătate. Este cotat ca cel mai bun instructor, un model pentru colegii mai tineri. Nu crede că este mai presus de ceilalţi colegi; caracterul şi calităţile profesionale ale unui militar se văd cu adevărat într-un teatru de operaţii.”Consider că nu sunt cel mai bun instructor; le mulţumesc colegilor pentru aprecieri, dar sunt colegi cu o experienţă mult mai bogată, experienţă din care învăţ şi eu”.

Colegilor mai tineri le dă câteva sfaturi: să execute ordinele cu maximă responsabilitate şi să încerce să-şi depăşească limitele, iar atunci vor vedea că şi rezultatele sunt pe măsură. A îndeplinit o misiune în Afganistan. Consideră că participarea la o astfel de misiune necesită cunoştinţe bogate de cultură, mai ales că Afganistanul a fost măcinat ani la rând de războaie.

S-a intrat în ultima lună de misiune. „Ceea ce îmi lipseşte cel mai mult este soţia, apoi prietenii, dar, cu ajutorul reţelelor de socializare am posibilitatea să discut cu ei şi să-i văd aproape zilnic; şi, bineînţeles, Iaşiul lui Creangă şi al lui Eminescu. Toate aceste lucruri îmi creează senzaţia că îi am lângă mine, ceea ce îmi dă putere să mearg mai departe. Familia mi-a fost întotdeauna alături, m-a înţeles şi m-a sprijinit. Fără suportul moral al celor de acasă nu aş fi putut merge mai departe”.

Plutonierul Ciprian Găină a executat şi execută  în continuare misiuni de patrulare în aria de operaţii, cu riscurile care le implică aceste misiuni. „Cea mai mare temere a mea aici, în teatrul de operaţii, este rutina. Acest lucru mă face pe mine, pe subordonaţii mei şi colegii din cadrul plutonului să facem o analiză a misiunii pe care am desfăşurat-o, să ne antrenăm zilnic, astfel încât să nu intrăm în zona rutinei”.

Dar nu se sperie. Ştie ce meserie şi-a ales, este conştient de pericol. De aceea este foarte atent în misiuni, atât la el, cât şi la subordonaţi. Pentru asta s-a antrenat ani de zile. Este la ora unui examen. Greutăţile cu care se confruntă sunt la tot pasul, dar nu s-a gândit nciodată să renunţe. ”Pentru ca unui militar să-i ceri, trebuie în primul rând să-i dai, acesta este moto-ul militarilor americani, la care subscriu şi eu” - a afirmat Ciprian. „Nu m-am gândit niciodată să renunţ, iar familia s-a obişnuit cu acest mod de a trăi şi a munci. Este într-adevăr mai greu pe timpul aplicaţiilor şi exerciţiilor, atunci când eşti plecat mai mult de acasă”.

Discuţia se duce către motivaţia militarului, ce este esenţială pentru executarea cu succes a unei misiuni: „Mă refer strict la persoana mea. Prima dată când am participat la o misiune, se întâmpla în anul 2010 în Zabul, Afganistan, în cadrul misiunii <Enduring Freedom>. Acum sunt la a doua misiune, pe care o execut în teatrul de operaţii din Afganistan. În prima misiune a fost pur şi simplu curiozitatea de a-mi verifica capacitatea de a face faţă provocărilor. Am vrut să văd, să cunosc locuri, oameni, modul lor de viaţă. Avantajul financiar este un alt motiv important pentru care particip la misiuni” -  a încheiat  militarul.

Dacă ar fi să o ia de la capăt, tot armata ar alege fără nicio ezitare, ar urma acelaşi traseu în viaţă, cu bune şi cu rele. În armată a petrecut cei mai frumoşi ani şi nu va regreta niciodată decizia de a deveni militar.

Împarte cu prietenii tăi:

Ultimele articole


Cu dragoste, din Afganistan, pentru copiii noştri
Publicat pe: 23.10.2017
Afişări: 278

1 Octombrie - Ziua Internaţională a Medicului
Publicat pe: 01.10.2017
Afişări: 263
Start la Alpiniada Vânătorilor de Munte - etapa de vară
Start la Alpiniada Vânătorilor de Munte - etapa de vară
Publicat pe: 20.09.2017
Afişări: 696
Plt. Ciprian Găină alături de un poliţist afgan
Portret de militar
Publicat pe: 02.08.2017
Afişări: 694
Interviu acordat de specialist Gizela Lupescu Sergentului Austin Majors din cadrul Centrului de operații media SG-17
"Getica Saber-17" - Oaspete la tine acasă
Publicat pe: 10.07.2017
Afişări: 576

Oamenii de lângă noi
Publicat pe: 03.07.2017
Afişări: 702
Cursuri în ... familie
Cursuri în ... familie
Publicat pe: 20.06.2017
Afişări: 3,177

Citeşte şi:

Militarii Batalionului 151 Infanterie Protecţia Forţei ”Lupii Negri” continuă cea de a patra misiune în teatrul de operaţii Afganistan. S-au scurs...
Locotenent Roland Pralea şi sg Gheorghe Cîmpeanu la SHURA
Publicat pe 06.07.2017
Echipele specializate în operaţii psihologice (PSYOPS) s-au impus ca un sprijin pentru luptători. Aici, în Afganistan, lucrează alături de militarii...

Comentarii