Testamentul sentimental al unui bibliotecar "militar"

Maior Florentin DUMAN
Publicat pe 03.06.2015

Domnul Virgil Mareş, în biblioteca Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN, "Panait Donici" din Râmnicu Vâlcea

Vineri, 29 mai 2015, respectabilul domn Virgil Mareş şi-a luat rămas bun de la biblioteca pe care a slujit-o "o viaţă".

Testamentul sentimental pe care domnul Mareş ni l-a transmis ne-a lăsat fără cuvinte pe toţi cei care am fost de faţă la festivitatea ce a avut loc cu ocazia pensionării domniei sale.

"M-am născut la un veac după Mihai Eminescu, la mijlocul sec. XX.

Am absolvit liceul teoretic în 1969 şi, după ratarea examenului la I.A.T.C., am lucrat 8 luni ca pedagog la Grupul Şcolar de Chimie Râmnicu Vâlcea, după care am fost încorporat la U.M. 01273 Dej.

La finalizarea stagiului militar, în 1971 (aprilie-iunie), am absolvit cursul de subofiţeri în rezervă, arma Intendenţă, pe locul I.

În baza diplomei obţinute, am fost încadrat ca angajat civil la U.M. 01077 începând cu luna iulie 1971. Aici, în vechiul local al Centrului, am pus bazele primei biblioteci încadrate de un salariat civil în garnizoana Râmnicu Vâlcea. Am pornit de la un fond de carte de 1.200 volume şi am organizat şi condus o bibliotecă de peste 21.000 de volume până în 2001, dată la care biblioteca a fost preluată de Baza de Instruire pentru Geniu, iar din 2005 a fost transferată în actualul centru, reorganizând actuala bibliotecă enciclopedică pe baze biblioteconomice conform CZU.

Privind cu ochii minţii spre această lungă perioadă a celor 44 de ani de activitate biblioteconomică neîntreruptă în această "Casă a cărţii", mă copleşeşte o avalanşă de amintiri, fapte, realizări şi greutăţi, toate făcând parte din zona firescului.

Am fost hărăzit să fiu înconjurat mai tot timpul, cu puţine excepţii, de oameni admirabili, cu care m-am aflat în relaţii cordiale, cei mai mulţi stăpâniţi de sincera dorinţă de a-şi etala personalitatea şi capacitatea lor în slujba cărţii, a bibliotecii şi a împlinirii lor spirituale.

În jurul acestui lăcaş de cultură, întrebările despre sensurile şi rosturile cărţii pot primi, cu aceeaşi îndreptăţire, răspunsuri care împacă şi încântă,  răspunsuri ce tulbură şi stârnesc. Puterea cărţii se împlineşte prin calitatea actului lecturii. Nu există inapţi pentru lectură, există doar trepte şi condiţii ale procesului şi o filozofie a participării din care absenţa cărţii echivalează cu superficialitatea şi neîmplinirea.

Acum, la ceasul despărţirii, ca urmare a pensionării, dacă aş fi solicitat să-mi exprim unele gânduri şi speranţe privitoare la felul în care ar putea să evolueze, în timp, acest "Templu al cărţii", cred că mi-aş dori s-o revăd cu rezultate de genul următoarelor:

Colecţiile de documente ale bibliotecii enciclopedice să-şi sporească calitatea şi diversitatea prin acumularea unui număr mare de publicaţii în limbi străine, achiziţia tuturor lucrărilor noi de istorie, de asemenea, tot ce se publică în domeniul cărţii tehnice şi de specialitate.

Modernizarea aspectului interior şi a mobilierului, în aşa măsură încât cititorii să se bucure de un confort asemănător cu cel din marile biblioteci ale lumii de astăzi.

Dotarea cu aparatură de practică culturală pentru buna evidenţiere a întregului fond de carte, a colecţiilor speciale şi a evidenţei  împrumutului.

Permiteţi-mi să închei printr-o scurtă adaptare după <Testamentul poetului>, de Ienăchiţă Văcărescu:

«Urmaşilor mei bibliotecari,
Las vouă moştenire:
Creşterea bibliotecii peste ani
Şi-a cărţii cinstire».

Mulţi şi rodnici ani de înfăptuiri Bibliotecii <General Ioan Eremia> şi Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN <Panait Donici> !

La final de carieră şi de viaţă activă trebuie, ca la decernarea Premiilor Oscar, să mulţumesc comandanţilor, şefilor şi tuturor celor care mi-au fost alături în aceşti 44  ani de activitate.

La mulţi ani, tuturor!".

În semn de respect, domnul Virgil Mareş, proaspăt pensionar, a primit pe lângă diploma de onoare şi "Setul de despărţire", un meci de volei, sportul preferat al dumnealui, la finalul căruia au curs lacrimi de fericire şi ropote de aplauze.

Ne vei lipsi domnule bibliotecar, vei râmâne acelaşi pentru toţi şi sunteţi binevenit oricând în biblioteca dumneavoastră!

La mulţi ani sănătoşi, pensie lungă şi liniştită!

Împarte cu prietenii tăi:

Citeşte şi:

Comentarii