Veteran centenar vâlcean sărbătorit de Sfânta Maria Mare

Locotenent-colonel Valentin GIURCĂ
Publicat pe 21.08.2015

Plutonierul-adjutant principal (rtr.) Gheorghe Marin Ruxanda, la aniversarea celor 100 de ani

Sâmbătă, 15 august, comandantul Centrului Militar Judeţean Vâlcea, colonel Cristian Poienaru, şeful Biroului personal şi soluţionare cereri rezervişti, locotenent-colonel Octavian Giurcă, plutonierul-adjutant Florian Bornea din cadrul Biroului informare-recrutare şi primarul comunei Vlădeşti, judeţul Vâlcea, inginer Sorin Ghiţă, au fost alături de plutonierul-adjutant principal (rtr.) Gheorghe Marin Ruxanda, veteran al celui de-Al Doilea  Război Mondial, la împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani.

Cu această ocazie, sărbătoritului i-au fost adresate felicitări şi înmânate mai multe diplome aniversare din partea doamnei Otilia Sava, din partea preşedintelui Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, domnul general de armată (rtr.) Marin Dragnea, a comandantului garnizoanei Rm.Vâlcea, colonel Dan Marin, şi a comandantului Centrului Militar Judeţean Vâlcea, colonel Cristian Poienaru.

Veteranul de război a fost profund emoţionat când a văzut hainele militare şi cu lacrimi în ochi ne-a mulţumit pentru  această plăcută surpriză, iar când a primit insigna de veteran de război ne-a promis că la 101 ani se va pregăti mult mai bine să ne aştepte.

De asemenea, şi-a amintit cu emoţie şi tristeţe de clipele de coşmar petrecute în timpul războiului; chiar dacă vorbea foarte greu, am reuşit, cu ajutorul fiului său şi a unei înregistrări pe o bandă de magnetofon din anul 1983, să înţelegem prin ce a trecut pe timpul războiului:

M-am născut aici, în comuna Vlădeşti, judeţul Vâlcea, la 15 august 1915. Pe tata îl chema Gheorghe, iar pe mama Ecaterina, Catrina îi spuneau unii.

La 1 an, în 1916, am  rămas fără tată, l-au omorât în luptele din anul 1916 purtate de Armata Română în timpul Primului Război Mondial; de pe front ne-a venit o scrisoare prin care o înştiinţa pe mama că Ruxanda Gheorghe este dispărut.

Am făcut şcoala primară aici, în comună, cinci clase numai, nu am avut posibilitate să fac multă carte. Dacă făceam mai multă carte poate acum aş fi fost şi eu general, mi-a plăcut haina militară, am vrut să apăr ţara, chiar dacă ştiam că nu mă voi mai întoarce teafăr din război. Când am fost încorporat, pe 12 martie1938, m-am gândit la tata, Dumnezeu să-l aibă în pază, voi putea lupta şi eu pentru apărarea ţării aşa cum a făcut-o el, eram mândru de asta.

Am fost repartizat la Regimentul 1 Jandarmi Drăgăşani, unitate  redislocată în localitatea Petroşani, judeţul Hunedoara. Am făcut instrucţie opt luni, ca mitralior, în Batalionul 7 Jandarmi din Vulcan.

După perioada de instrucţie am fost repartizat la Legiunea de Jandarmi CFR Bucureşti. Am avut multe posturi de Jandarmi CFR (Buzău, Drobeta-Turnu Severin, Bârlad, Predeal şi Tighina). Atât înainte cât şi după intrarea României în război, am  executat mai multe misiuni specifice jandarmeriei CFR, poliţie generală pe trenurile de călători, pază indicative militare, chiar şi misiuni de pază şi însoţire a trenului regal.

În anul 1943, în timpul unei permisii de 4 zile primite pentru decesul mamei, am cunoscut-o pe Tomiţa Cosac cu care, după război, m-am însurat şi am avut 2 copii, Ioana şi Aurelian, sunt bucuros că au grijă de mine.

În 1944, când efectivele de jandarmi au fost redistribuite unităţilor de infanterie, eu am fost repartizat ca puşcaş în cadrul Regimentului 26 <Rovine> din Divizia 2 Infanterie. Cu această unitate am participat la eliberarea teritoriului naţional după 23 August 1944.

Am fost rănit de două ori la picior, mai întâi în Tighina, de un glonţ de mitralieră tras dintr-un  avion rusesc de vânătoare, şi mai apoi în zona localităţii Variaş, judeţul Timiş, de câteva schije produse de explozia unei grenade de mână, pe timpul asaltului unei cazemate germane. 

În anul 1945 am fost lăsat la vatră cu gradul de caporal.

Cred că am făcut şi eu ceva pentru apărarea patriei noastre, chiar dacă am luptat în spatele frontului, până când ţara a avut nevoie, şi am luptat în linia I, am fost pregătit pentru a-mi apăra glia străbună chiar cu preţul vieţii. Sfânta Maria m-a ocrotit, am fost născut în zi de sărbătoare –  Adormirea şi Înălţarea Maicii Domnului la cer, Marin este numele pe care mama mi l-a dat!

Cam atât a putut să ne spună veteranul la venerabila sa vârstă de 100 de ani.

După terminarea războiului, pentru sacrificiul şi faptele sale de eroism a fost decorat cu medalia "Crucea Comemorativă a Celui de-Al Doilea Război Mondial", precum şi cu alte decoraţii aniversare.

A fost înaintat succesiv în grad, până la gradul de plutonier adjutant principal în retragere.

Împarte cu prietenii tăi:

Citeşte şi:

Anul 2015, declarat Anul veteranilor celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost un prilej deosebit pentru militarii activi din garnizoana Râmnicu...
La mulţi ani, domnule plutonier-adjutant în retragere Aurel Antonie!
Publicat pe 25.10.2015
La 26 octombrie, ziua în care toţi creştinii români îl omagiază pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, unul dintre martirii care a...
Astăzi, de Ziua Veteranilor, în semn de respect şi preţuire, geniştii vâlceni l-au comemorat pe sublocotenent (p.m.) Remus Brînzan, primul militar...

Comentarii