Militarii vâlceni îşi cinstesc veteranii

Maior Florentin DUMAN
Publicat pe 07.10.2015

Respect pentru sacrificiul făcut, domnule plutonier-adjutant în retragere Cotoarbă Aurel!

Anul 2015, declarat Anul veteranilor celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost un prilej deosebit pentru militarii activi din garnizoana Râmnicu Vâlcea să-şi cinstească veteranii şi să le aducă acestora un dram de bucurie.

Despre bucurie a fost vorba şi miercuri, 7 octombrie, când comandantul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN "Panait Donici", colonelul Dan Marin, însoţit de maiorul Florentin Duman şi viceprimarul comunei Glăvile i-au făcut o vizită domnului plt.adj.(rtr.) Cotoarbă Gh.Aurel, din comuna Glăvile, judeţul Vâlcea, la ceasul aniversării a 97 de primăveri. Momentul întâlnirii a fost unul plin de emoţie; în ultimii ani văzuse militari doar la televizor, era gătit de sărbătoare şi aştepta vizitatorii aşezat într-un scaun, la soare, pe scara casei.

Pe lângă diplomele aniversare primite din partea garnizoanei Râmnicu Vâlcea, a preşedintelui Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi primăriei comunei Glăvile, sărbătoritului i-au fost oferite o medalie şi insigna cu însemnele de veteran de război, precum şi câteva alimente de bază, însoţite de un tort aniversar.

Veteranul a dorit să ne spună câteva vorbe despre întâmplările din timpul acţiunilor la care a participat la Iaşi, însă din cauza emoţiilor nici nu-şi mai găsea cuvintele.

"M-am născut aici, la Glăvile, în 7 octombrie 1918. La 23 de ani m-a luat în armată şi repartizat la Regimentul 83 Infanterie Turda. Mi-a plăcut armata, chiar dacă nu am făcut şcoala de gradaţi şi am fost ajutor comandant grupă infanterie, cu gradul de fruntaş.

În februarie 1943 am fost lăsat la vatră, iar după aproape un an, în aprilie 1944, am fost concentrat la acelaşi Regiment 83 Infanterie, cu care am participat la evacuarea oraşului Iaşi din calea ruşilor, care distrugeau tot fără milă. Au fost evacuate multe instituţii în perioada aceea, unele în Transilvania, altele în Banat. După bombardamentul din noaptea de 6 spre 7 iulie 1944, oraşul  Iaşi era numai flăcări. Ne îndreptam spre Frontul de Vest, se auzea că ne vom alia cu ruşii, în Piatra-Neamţ, după ce am trecut peste un pod, acesta a fost distrus de ruşi, o parte dintre camarazii mei care nu au apucat să treacă au căzut prizonieri, or fi sfârşit în lagăre, nu am aflat nici până azi ce s-a întâmplat cu ei.

 După întoarcerea armelor şi moartea lui Antonescu, armata s-a reorganizat, aşa am ajuns pe Frontul de Vest în cadrul Batalionului 10 Vânători, până în Cehoslovacia. După ce s-a terminat războiul, am plecat pe jos din Cehoslovacia, în iunie 1945, în ziua de Înălţare, am ajuns la Vişeul de Sus în 15 august, de unde am plecat cu un tren până la Băbeni, de acolo pe jos până aici, la Glăvile, de unde nu am mai plecat niciodată.

Cu Cornelia m-am căsătorit înainte de război, am vrut să avem mulţi copii, pentru că războiul a ucis mulţi oameni, iar ţara nu mai avea cine s-o apere, aşa că ne-am pus pe treabă şi am făcut 8, dintre care doar 4 trăiesc, 1 băiat şi trei fete, ceilalţi patru, 3 băieţi şi o fată au murit de mici, cu vârste între o lună şi trei ani, din cauza bolilor din acea vreme; nu erau medici, nici medicamente, unul dintre ei a murit în timp ce era alăptat. De la copii am 11 nepoţi şi 18 strănepoţi, sunt tare bucuros când vin pe la mine.

Acum o am alături pe fiica mea Cornelia, ea se chinuie cu mine şi îmi suportă toate toanele, eu sunt foarte cicălitor pentru că nu mai am putere să muncesc şi poate că din cauza aceasta vreau să fie totul aşa cum făceam eu în tinereţe. Am muncit pământul, cu asta mi-am câştigat existenţa şi mi-am crescut copiii; aici, la Glăvile, nu sunt alte posibilităţi pentru supravieţuire".

(cam atât am putut înţelege din tot ce ne-a povestit)

--------------

 După terminarea războiului, pentru sacrificiul şi faptele sale de eroism a fost decorat cu medalia "Crucea Comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial", precum şi cu alte decoraţii aniversare.

 A fost înaintat succesiv în grad, până la gradul de plutonier-adjutant în retragere.

La despărţire veteranului i-au fost transmise cele mai sincere urări de sănătate şi asigurarea că va fi sărbătorit în fiecare an. Veteranul le-a mulţumit militarilor şi le-a promis că îi va aştepta în fiecare an, iar la vârsta formată din trei cifre îi va vizita el însuşi la locul de muncă pentru că vrea să vadă "cum mai arată armata contemporană".

Avem datoria să ne cinstim veteranii, aşa cum ei şi-au făcut datoria şi au apărat pământul străbun!

Respect pentru sacrificiul făcut, domnule plutonier-adjutant în retragere!

Împarte cu prietenii tăi:

Citeşte şi:

La mulţi ani, domnule plutonier-adjutant în retragere Aurel Antonie!
Publicat pe 25.10.2015
La 26 octombrie, ziua în care toţi creştinii români îl omagiază pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, unul dintre martirii care a...
Astăzi, de Ziua Veteranilor, în semn de respect şi preţuire, geniştii vâlceni l-au comemorat pe sublocotenent (p.m.) Remus Brînzan, primul militar...
Joi, 17 decembrie, Corul Academic EUPHONIA al Filarmonicii de Stat "Ion Dumitrescu" din Râmnicu Vâlcea şi miercuri, 23 decembrie, Grupul vocal "...
Instruire EOD a militarilor jandarmi
Publicat pe 01.02.2016
În perioada 04 – 29.01, la Baza de Instruire pentru EOD din cadrul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apărare CBRN "Panait Donici" – Râmnicu...

Comentarii