Coperta

Data publicarii: 
15-06-2017
Autorul (er): 
Silviu-Petru BÂDILIŢĂ

Continutul

Remarcăm apariția volumului „Tunurile Reșiței – o istorie fierbinte”, apărut în acest an la Editura Semne, București.

Este o carte parțial monografică, parțial autobiografică și parțial lirică, am putea spune, care povestește istoria zbuciumată a Uzinei Mecanice Reșița, o istorie bine încadrată de autori în contextul economic și politico-militar al vremii, dar și bine ancorată în cronologia devenirii industriei metalurgice din această parte a țării, cu un trecut de peste două secole.

Dincolo de aspectele monografice evidente, autorii documentând foarte bine construcția, dotarea și încadrarea cu personal a uzinei, ori intrând până la aspecte de detaliu care țin de procesul de producție al gurilor de foc construite aici, dincolo de aceste aspecte, așadar, reiese emoția și implicarea afectivă în revelarea tuturor acestor lucruri, a strădaniilor celor care au pus pe picioare această uzină și au transformat-o într-un adevăat reper al industriei metalurgice.

Cartea cuprinde deseori pasaje caracterizate de lirism romanesc, căci, așa cum se și specifică, avem în față „un text generator de emoție, [... un] îndemn la o participare afectivă, alături de cronicar. Schița noastră monografică am dorit-o vie, am simțit-o vie!”.

Relevant pentru potențialul cititor este descrierea acesteia oferită de autorul principal, generalul de brigadă (rtr.) inginer Adrian Marinescu, din care rezultă și motivele pentru care autorii s-au angajat în acest demers intelectual.

„Ar fi fost nedrept ca un astfel de domeniu al industriei noastre naţionale – construcţia de guri de foc, devenit în anii lui de vârf un veritabil brand, să rămână într-o nemeritată uitare, să se piardă atâtea experienţe personale, sub pretextul caracterului special, discret...

Aşa încât, cu efort marcat de anii senectuţii, asistat şi de colaboratorul meu, nădăjduiesc să-mi închei ostăşeşte ultima misiune asumată. „Tunurile Reșiței – o istorie fierbinte”, cartea pe care am editat-o personal, este o primă încercare de acest fel, de a concentra şi a păstra pentru viitor date privind evoluţia industriei de apărare, dintr-o categorie de tehnică de luptă (aici artileria), de la începuturi – a doua jumătate a secolului XVIII, până la nedreptul, păgubitorul crepuscul din anii 90-2000.

Nu doar în subsidiar, am vrut să fie un semnal, încă o avizată pledoarie despre rosturile şi destinul industriei româneşti de apărare. Este o lucrare monografică modestă, dar ea poate constitui o sursă sigură de documentare, cât şi motiv de analiză critică şi de perfecţionare a informaţiei, inclusiv privind mentalităţi şi atitudini. Cred că valoarea ei constă măcar în faptul că este rodul strădaniilor şi experienţelor trăite de autori, ceea ce îi conferă autenticitate”.

De altfel, această ultimă afirmație este întărită și în prefață (actualizată, căci cartea a început a prinde contur încă de acum două decenii): „...ar fi păcat ca măcar ceea ce le-a fost lor [n.n.: autorilor] înșile viață, însăși rațiunea de a trăi ca oșteni – arhitecți și salahori în același timp – să se piardă. Este datoria noastră, a autorilor, să evităm ceea ce pare acum inevitabil: uitarea...”. „Noi [n.n.: autorii] n-am iscodit documente îngălbenite din colbul arhivelor, imaginând interpretări [...] ci am trăit personal, intens și cu sacrificii, fenomenul creării, perfecționării și lansării în lume a acestui veritabil brand al industriei românești”.

Vă invităm așadar la o lectură care luminează nu doar o parte importantă a istoriei industriei de apărare (de multe ori ascunsă din motive obiective ori subiective), a devenirii industriale unei regiuni a țării, ci reliefează și cum s-a construit o țară, am putea spune, prin felul în care sunt descrise strădaniile de a construi, dota și încadra de la zero, cu termene strânse și resurse de cele mai mutle ori limitate, un pol de referință al profesionalismului și inovării economice românești.

Cartea se poate descărca din Biblioteca virtuală sau accesând linkul https://rft.forter.ro/fortele-terestre/biblioteca-virtuala

***

Repere biografice ale autorilor:

- general de brigadă (rtr.) inginer Adrian Marinescu, născut la 25 august 1936 la Iaşi, este absolvent al Liceului Militar – „Dimitrie Cantemir”, al Şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie Sibiu și al Academiei Tehnice Militare, specialitatea Armament.

Ca evoluţie profesională, a îndeplinit funcții de la comandant de pluton, comandant de baterie, până la şef Direcţie şi locţiitor al comandantului artileriei pentru tehnica nouă (1975-1976), şi două decenii director general al Întreprinderii Mecanice Reşiţa.

A mai publicat și „Arme și destine – două decenii la fabrica de tunuri” – Editura Semne, Bucureşti.

- colonel (rtr.) inginer Ion Tănasie a îndeplinit mai multe funcții în cadrul Uzinei Mecanice Reșița, detașat fiind de la Ministerul Apărării Naționale, de la cea de șef birou tehnolog, începând cu anul 1972, până la cea de șef de secție și director adjunct tehnic, până în anul 1988.