Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

După ce ieși din Prisaca și cotești la stânga, ți se proptește în fața ochilor un tablou splendid de verde, de înălțător și comun în același timp: abruptul Rarăului. Este, poate, cea mai frumoasă acuarelă, pe care poți să o vezi pe traseul culoarului transcarpatic dintre Humor și satele unite ale Bârgăului. Pe măsură ce te apropii de el, tabloul îți dezvăluie, treptat, felurite detalii. Iar la un moment dat se ghicește, printre coroanele amestecăturii de copaci, acoperișul unei clădiri impunătoare: Grădina Zmeilor.

Pentru mulți este un fel de poiană tainică. S-au țesut multe povești despre minunile care se întâmplă acolo. Nu intri oricum și oricum nu mai ieși cum ai intrat. Ești altul, băiatul devine bărbat în doar 4 ani; până și fetițele, da, alea cu codițe, devin... soldați. Și cică toți numără unu - doi, unu - doi, alteori unu - doi - trei - patru sau șiruri mai lungi, numite amereuri. Și merg și numără. Și după ce termină, încep alt șir. Cică așa le cresc aripi, ca să poată zbura, iar de acolo, de sus, să ne păzească. Mai sunt grădini și în alte poieni tainice. Iar teritoriul păzit de zmei se cheamă... țară. Nu-i vedem tot timpul, dar știm de ei și le simțim prezența. Asta ne dă liniște... Unii rămân deghizați în copii. Încât la un moment dat, nu mai ști care este copil și care este comandant ori general. Alteori, chiar comandanții sau generalii redevin copii. Astăzi are loc o asemenea transmigrație spirituală. Și ce este și mai interesant, după mulți, mulți ani, oamenii acestor munți, numiți bucovineni, îi vor putea vedea pe toți deodată. E ceva unic. Dar tot deghizați sunt. Copiii în generali și comandanți, iar aceștia, la rândul lor, în copii.

                                                                                                       ***

În data de 9 iunie, pe esplanada din centrul municipiului Câmpulung Moldovenesc s-a desfășurat festivitatea de închidere a cursurilor anului școlar 2021-2022 pentru elevii Colegiului Național Militar ,,Ștefan cel Mare”. Mușatinii: elevi, instructori, militari, dascăli și comandanți au coborât din cetate, venind în agora. I-au întâmpinat câmpulungeni uimiți și curioși, i-au așteptat părinți și frați mândri și nerăbdători, i-au admirat de la balcoane bătrâni nostalgici, cu ochii privind la ei către tinerețea și rosturile de altădată, i-au aplaudat trecători surprinși de ineditul culorilor și ritmurilor care se desfătau prin urbe.

O zi frumoasă și mândră s-a plimbat peste oraș, învăluind totul într-o energie... cum n-am mai simțit de mult și de care ne era la toți dor, dar nu știam asta. Am asistat de-a lungul vremii la multe căderi de cortină peste povestea unui an de școală; dar parcă anul acesta a fost altceva.

Era nevoie să privim către noi... dinspre afară. Să ieșim din armură, să ne eliberăm de percepțiile imediate care ne poticnesc cărarea și să ne înțelegem privind oglindirea noastră în ochii celorlalți. Brusc (și emoția aceasta mi-au împărtășit-o și alți colegi), am înțeles cât suntem de importanți pentru alții, că le suntem datori să mergem mai departe, că activitatea noastră didactică a devenit între timp misiune, că un maestru de matematică devenit anul acesta profesorul anului ... este de fapt un bun național ... că foarte mulți dintre noi ceilalți suntem resurse naționale, iar misiunea omului, dascălului și militarului care ne comandă este, de fapt, patriotică și istorică. Aveam nevoie să înțelegem aceasta. De mult nu am mai simțit atât de clar mândrie pentru ceea ce fac, pentru ceea ce reprezentăm. Și privind uimit către colegii mei diriginți și instructori am văzut ... prieteni.

Iar în fața noastră ... ei, zmeii. La rândul lor, mândri că sunt mușatini, că erau acolo, atunci, că sunt în uniformă, că îi văd părinții că primesc recunoaștere, o largă recunoaștere pentru faptele lor de școală, de artă, de disciplină, de voluntariat, de adolescență. Și poate și mai mândri că în fața lor sunt mușatinii de altădată: generali, comandanți, profesori, români de seamă în România acestor zile de care suntem responsabili cu toții, inclusiv tu, cititorule. Mulțumim generalului Daniel Petrescu, care ne-a onorat cu prezența, clădind o punte de suflet și încredere între noi, cei de aici, și conducerea armatei. De la Câmpulung Moldovenesc, de aici, din Grădina Zmeilor, vă transmitem tuturor că ... Servim patria!