Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Pentru militarii Batalionului Nave Treceri Fluviale din Brăila, poligonul Vărsătura, situat pe braţul Arapu al Dunării, reprezintă „câmpul de instrucţie”, laboratorul în care se antrenează pentru a putea să ducă la îndeplinire misiunile încredinţate, fiind singurii marinari ai forţelor terestre.

Mai în glumă, mai în serios, ei sunt unica structură de geniu din forţele terestre, autonomă, care poate asigura mobilitatea tehnicii militare pe cel mai important curs de apă ce străbate România. Complexitatea activităţilor de amenajare, deservire şi întreţinere a punctelor de trecere peste cursurile mari de apă, precum şi cele de îmbarcare, transport şi debarcare diferă în funcţie de specificul structurilor pe care le deservesc, iar acest lucru presupune o bună cunoaştere a procedurilor de la care nu pot face rabat. Nici condiţiile meteorologice nu pot fi neglijate, deoarece misiunile trebuie îndeplinite şi în situaţii atmosferice nefavorabile, când gradul de dificultate al ambarcării sau debarcării tehnicii creşte considerabil.

Dornici de a-i vedea la locul de muncă, marţi, 11 octombrie, i-am surprins în cadrul unui de exerciţiu de evaluare al Grupului de Nave Fluviale, la care au participat două nave: BAC 366 şi CEAM 206.

Pentru cei care sunt mai puţin obişnuiţi cu aceste denumiri, consider că ar trebui făcute, totuşi, câteva precizări. CEAM 206 este o navă de tip autopropulsat, cu o capacitate de încărcare de 240 tone, destinată transportului şi trecerii peste cursurile mari de apă a tehnicii, materialelor grele şi a efectivelor. Nava poate executa misiuni în tot sectorul românesc al Dunării, desigur, în perioada oficială de navigaţie a unui an calendaristic. Mai mare ca dimensiuni şi cu o capacitate de încărcare de 300 tone, BAC-ul fluvial 366 este o navă fluvială autopropulsată de tip cataraman, destinată transportului pe puntea deschisă a vehiculelor pe roţi sau şenilate, a căror greutate maximă pe unitate nu depăşeşte cincizeci de tone.

La finalul exerciţiului, militarii au atins obiectivele de instruire stabilite, chiar dacă cele câteva reprize de ploaie i-au pus în dificultate, îngreunând acostarea navelor, precum şi ambarcarea şi debarcarea tehnicii.  „Aici suntem ca într-o familie" - ne-a spus cu mândrie maistrul militar principal Dorinel Dragomir, comandantul Grupului de Nave Fluviale participant la exerciţiu. "Fiecare îşi cunoaşte rolul pe care îl are pe navă, iar pentru întărirea coeziunii echipajului se insistă cu exerciţii pe teme de vitalitate, pregătirea navei pentru marş şi luptă, precum şi remedierea unor incidente apărute la bordul navei."

În privinţa cunoaşterii rolului pe care îl are fiecare militar, ne-am convins pe parcursul exerciţiului, când activitatea intensă a membrilor echipajelor de pe cele două nave, desfăşurată în urma comenzilor scurte ale comandanţilor, s-a desfăşurat fără sincope, chiar şi atunci când elementele de cercetare-diversiune, ale adversarului fictiv, precum şi atacul cu aviaţie la joasă înălţime au încercat surprinderea lor în sectorul de trecere. Incidentele create în timpul acestor atacuri: semnalarea unei găuri de apă, incendiu la bordul navei, acordarea primului ajutor militarilor răniţi au  constituit alte provocări, la care militarii au răspuns cu promptitudine.

Am aşteptat cu nerăbdare terminarea exerciţiului pentru a putea vorbi cu maistrul militar clasa I Nicolae Popescu, comandantul BAC-ului, cel care a condus întreaga activitate pe nava pe care am avut şi noi privilegiul a ne ambarca şi a vedea întreaga desfăşurare de forţe. Vroiam să aflăm, printre altele, cât de greu este să manevrezi, în condiţii meteo nu tocmai prietenoase, o navă de asemenea dimensiuni, iar răspunsul ne-a surprins:  „Nu este atât de greu pe cât de frumos să conduci o navă de un asemenea tonaj. Cu un echipaj foarte bine pregătit ca acesta, nu a fost misiune care să nu o îndeplinim cu succes.” În acest context, cred că trebuie să amintim şi faptul că în anul 2001, când Batalionul a fost dislocat de la Turnu Măgurele, Nicolae Popescu a fost primul comandant de navă care a sosit la Brăila, iar uşurinţa de a manevra BAC-ul este dată, în cazul de faţă, şi de experienţa acumulată de-a lungul atâtor ani de navigare pe Dunăre.

Un rol important în desfăşurarea activităţilor de ambarcare şi debarcare a tehnicii, precum şi în manevra navei îl are militarul observator – semnalizator. Pentru caporalul Cornel Chelaru, „fiecare detaliu contează, deoarece manevrele de ambarcare şi debarcare a tehnicii sunt diferite, în funcţie de tehnica militară pe care o dirijezi. Trebuie să cunoşti principalele caracteristici tehnico-tactice ale acesteia, pentru o cât mai bună manevră.”

Cu toate că vizibilă a fost mai mult activitatea militarilor de pe puntea navelor, nu trebuie să-i uităm pe cei fără de care nimic nu s-ar putea pune în mişcare. Aceştia sunt membrii echipajului ce răspund de asigurarea propulsiei şi energiei pe navă, precum şi de  intervenţia la diferite incidente. Alături de cei trei caporali din subordine, l-am văzut în acţiune pe maistrul militar clasa I Florin Lupu, şeful mecanic al navei BAC-366, iar la finalul exerciţiului ne-a făcut să înţelegem importanţa muncii lor atât pentru asigurarea mentenanţei corpului navei şi a motoarelor, cât şi la intervenţia la incidente.

Experienţa acumulată de militarii Batalionului Nave Treceri Fluviale se poate exemplifica prin rezultatele deosebite obţinute în cadrul exerciţiilor multinaţionale la care au participat de-a lungul timpului. Că este vorba de „Blonde Avalanche - 2012”, „Platinum Eagle – 2015” sau „Histria – 15”, „militarii batalionului au organizat, amenajat şi deservit puncte de trecere pe navele din înzestrare" – ne-a declarat colonelul Constantin Andrei, comandantul batalionului. "Pentru a se ridica la cerinţele momentului, având în vedere şi contextul actual de securitate, militarii parcurg un amplu proces de instrucţie. Pentru sfârşitul acestui an mai avem planificată participarea la exerciţiul «Zimbrul - 16». Şi în anul următor avem planificată participarea la mai multe exerciţii multinaţionale, în cadrul cărora suntem convinşi că ne vom ridica la nivelul aşteptărilor.”