Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Mult controversata lege a pensiilor militare de stat a stârnit aprinse dezbateri, luări de poziţii, proteste de stradă, a generat poate mai mult ca oricând o dorinţă de "eliberare", iar de la începutul lui 2016 un număr mare de militari au trecut şi vor mai trece în rezervă.

Secretar de redacţie, locotenent-colonel Ion Adrian CURIMAN

Motivele pentru care aceştia au considerat să încheie socotelile cu armata sunt din cele mai diverse, dar nu aş vrea să mă opresc acum la acest aspect. O bună parte dintre ei au trecut şi vor mai trece în rezervă la cerere, anticipat, chiar dacă mulţi dintre aceştia mai au "multe de spus", fiecare la locul său de muncă. Din păcate, experienţa lor nu a putut fi fructificată pe deplin, ba chiar o parte din ei erau în plină ascensiune profesională. De remarcat mai este faptul că viteza ameţitoare cu care se derulează evenimentele influenţează şi acea firească "predare de ştafetă" între generaţii, care se face acum într-un timp scurt.

Interesant este ce rămâne în urmă... tineri dornici de afirmare, a căror experienţă la un nivel superior nu este încă probată. Ei sunt cei care vin din linia a doua sau poate chiar a treia. Ei sunt cei care trebuie să ducă la bun sfârşit proiectele deja începute, să vină cu idei noi, sau poate că vor reuşi să-şi impună punctul lor de vedere, schimbând întreaga concepţie a organizaţiei din care cu cinste fac parte. Puterea de adaptare rapidă pe care au demonstrat-o de atâtea ori îi va ajuta şi de data aceasta, iar rezultatele muncii lor se vor vedea abia peste câţiva ani. Experienţa pe care au acumulat-o în teatrele de operaţii şi la exerciţiile multinaţionale, precum şi avântul tehnologic al zilelor noastre mă îndreptăţesc să cred că vor avea sorţi de izbândă.

Cu toate acestea, consider că cei care trec în rezervă nu ar trebui daţi uitării, iar experienţa lor ar trebui folosită în cel mai eficient mod posibil. Este adevărat că o parte din rezervişti se bucură că au scăpat de "povara" hainei militare; totuşi, sunt mulţi cei care se despart cu greu de viaţa cazonă în care au trăit zeci de ani, considerându-se acum ca făcând parte din "rezerva activă" a armatei. Sunt sute de militari în rezervă înscrişi în diferite organizaţii, asociaţii sau fundaţii de profil, dar, în general, scopul acestor grupuri este în primul rând acela al desfăşurării în comun a unor activităţi cu caracter educativ, cultural, de recreere şi odihnă, precum şi de sprijin şi ajutor reciproc în promovarea drepturilor şi intereselor membrilor, fiind aproape în totalitate rupte de partea activă a oştirii.

Sună oare desuet proverbul: "Cine nu are bătrâni să-şi cumpere?". Spre dezamăgirea multora, legislaţia actuală a României nu permite o colaborare mai strânsă între rezervişti şi militari activi, iar exemplele răzleţe, pe care ar putea să mi le dea cineva, sunt îmbucurătoare dar nu suficiente. Sunt sigur că s-ar putea face mai mult şi în această direcţie, iar la momentul actual chiar este nevoie de "experienţa care trece în rezervă".