Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Început firav de primăvară în poligonul Bogata, locul de desfăşurare al activităţilor importante de instrucţie ale tanchiştilor turdeni. Nu a fost o zi ca oricare alta, a fost prima zi din acest an în care “ne-am instruit cum am luptat”.

Astăzi, militarii Batalionului 814 Tancuri “Mihai Vodă”, din comandament şi de la subunităţi, au luptat cu vremea încă rece, cu terenul desfundat şi  cu plutoanele de infanterie şi tancuri inamice replicate cu ţinte, prin grija poligonarilor.

Ziua de instrucţie a fost deschisă de colegii cercetaşi, care au desfăşurat LFX cu grupa, activitate la care s-a evaluat nivelul de instrucţie atins. Comenzile scurte ale comandantului de pluton au declanşat deplasarea în ascuns a TAB-C şi apropierea de inamic, nimicirea din mişcare a mijloacelor de foc ale acestuia, ulterior maşina de luptă ocupând o poziţie de tragere mascată, de unde a neutralizat armamentul greu de infanterie. Grupa a organizat în grabă apărarea circulară a poziţiei cucerite, raportând: “Misiune îndeplinită!”.

Pentru a da caracter întrunit instrucţiei, informaţiile furnizate din postul de observare de către cercetaşi au fost folosite pentru crearea situaţiei tactice în care s-a desfăşurat activitatea de tragere cu subunitatea de tancuri.

Comandantul  de companie a stabilit, ca obiective de instruire complementare, antrenarea echipajelor pentru deplasarea tactică în vederea ocupării poziţiei de plecare la ofensivă şi lucrul în reţeaua radio a plutoanelor.

Zgomotul caracteristic motorului ambalat pentru deplasarea cu viteza maximă admisă de teren zguduie din temelii foişorul şi parcă face să tresară pământul, încă amorţit de iarna târzie. Difuzorul ataşat staţiei radio de conducere trimite în eter semnale şi comenzi. Analizez din instinct corectitudinea informaţiilor transmise între corespondenţi şi colectez material pentru analiza post-acţiune. Parcă şi locurile acestea călcate periodic de şenile recunosc atacul impetuos al fiecărui tanc, direcţiile de tragere oferindu-le căile de apropiere către “inamicii” dispuşi în poziţii de apărare. Răpăitul sacadat al mitralierelor trezeşte la viaţă valea, iar gloanţele "muşcă" din cartonul ţintelor.

Asta e meseria noastră, asta ne place să facem, jucăm în fiecare an acelaşi joc despre a fi sau a nu fi, despre a apăra fiinţa simţită în adâncul sufletului şi al conştiinţei de neam, ţară, România.

Comandanţii de tancuri raportează obiective descoperite în teren, coloane de blindate, poziţii de tragere ale artileriei, concomitent cu conducerea focului nimicitor al tunurilor de pe tanc. Turelele descriu arce de cerc în căutarea reperelor din câmpul de luptă şi se opresc după ce ochitorii au descoperit şi selectat ţinta, la momentul declanşării focului.

Urmează comenzile scurte pentru reîncărcare şi refacerea ochirii şi un nou val de foc se revarsă parcă din inima de oţel a acestor luptători, urmat instantaneu de răpăitul mitralierelor jumelate. Comenzile de deschidere a focului amplifică vacarmul generat de motoarele ambalate pentru menţinerea ritmului ofensivei şi de bubuiturile tunurilor. Prin perdeaua de fum se întrezăresc siluetele sclipind metalic, şters, în soarele palid încă, cucerind poziţiile pregătite în grabă pentru apărare de către inamic; străfulgerări sporadice de flăcări preced glasul cuceritor şi adânc al tunurilor ce cuvântă vrerea de neînfrânt a luptătorului.

Chiar dacă acţionează independent, fiind tragere individuală, dispozitivul de luptă al plutonului se menţine pe toată durata acţiunii tactice, opririle scurte fiind parcă regizate în locurile de unde se poate observa şi trage cel mai bine, ofensiva reluându-se aproape instantaneu de către toate tancurile. Raportul final al comandantului de tanc ne scoate din starea de concentrare, numărăm ţintele lovite şi analizăm acţiunea echipajului. Calificativele încă nu sunt la nivelul maxim al posibilităţilor şi capacităţilor, dar e prima tragere pe anul acesta şi urmează unei perioade lungi în care militarii au îndeplinit cu prioritate alte sarcini, administrative.

Rămâne însă neatinsă, neştirbită, dragostea aceasta faţă de meserie, care ne face să înţelegem lucrurile altfel decât marea majoritate, să acţionăm altfel şi să folosim expresiile: “Ordonaţi!, “Am înţeles!”, “Am îndeplinit ordinul dumneavoastră!”.

Miroase a motorină, a gaze arse şi a istorie. Cândva pe aceste dealuri din vecinătatea Turzii, cavaleria lui Mihai Viteazul şarja cu aceeaşi impetuozitate un inamic învins de geniul militar şi de dorinţa de libertate regăsită peste veacuri a oamenilor acestor pâmânturi.

Ne umplem plămânii cu istoria scrisă de iluştrii noştri înaintaşi şi cu mireasma aspră, bărbătească, a câmpului de instrucţie. Ne hrănim spiritul cu faptele de arme, cu idealurile şi cu realizările neamului nostru, ne sfinţim gândurile cu credinţa străbunilor noştri adânc înrădăcinată în esenţa noastră şi creştem oşteni ai acestei ţări, din măreţia vremurilor trecute şi din sudoarea zilelor noastre.

Noi suntem militarii tanchişti ai Batalionului 814 Tancuri “Mihai Vodă”. Crezul nostru este acela că prin dăruire şi abnegaţie, prin muncă şi disciplină, putem atinge acel scop nobil în simplitatea sa de fi artizani ai lucrului bine făcut, de a fi în fiecare zi mai buni decât în ziua precedentă, şi de a tinde mereu spre depăşirea propriilor recorduri, propriilor realizări, propriilor limite.

Numai astfel putem constitui acea rezervă de energie care să declanşeze în momentele cruciale fulgerul din pumnul de oţel al brigăzii pentru lovitura de graţie aplicată agresorului, să dea tonus şi claritate unei riposte ofensive, sau să împungă adânc coasta vrăjmaşului.

Am realizat că viitorul batalionului este promiţător, subunităţile sunt pe mâini încă fragede, dar hotărâte, iar diferenţa dintre noua generaţie şi noi, cei care i-am evaluat, nu este vizibilă decât dacă ne privim cu atenţie şi descoperim câteva fire de păr argintiu la tâmple sau dacă comparăm hotărârea şi încrederea noastră cu o oarecare nesiguranţă în gesturile şi vocile celor mai tineri.

Garnizoana turdeană îşi menţine tradiţia de păstrătoare timp de câteva decenii a spiritului tanchiştilor renăscuţi ca oameni şi militari din pântecele de oţel încins al maşinilor de luptă şi din galopul neîmblânzit al cailor-putere peste poligonul de instrucţie, pe urmele cavaleriei glorioase a lui Mihai Vodă, patronul nostru spiritual.

Noi suntem tanchistul, purtătorul beretei negre, cel îmbrăcat în salopeta neagră atunci când trudeşte pentru a-şi menţine în stare de operativitate tancul sau când îl struneşte în poligoanele de conducere şi de tragere, cel ce se schimbă apoi în costumul mozaic pentru a păzi patrimoniul unităţii şi fiinţa ei, sau pentru a defila mândru de el însuşi şi de ceea ce reprezintă în faţa mulţimii. Noi ne mândrim cu spiritul nostru liber dar fidel, unic dar solidar.