Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Este ora cinci dimineaţa în Afganistan pentru  militarii Batalionului 21 Protecţia Forţei „Black Vipers”. Cerul este negru, brăzdat de norii fumurii, iar noaptea nu şi-a spus încă ultimul cuvânt înainte de a ceda locul răsăritului de soare. Ne aflăm într-o curte pietruită, înconjurată de T-walluri, garduri prefabricate, înalte de peste 5 metri. Pe lângă zidurile care împrejmuiesc clădirile, sunt mici oaze de verdeaţă prăfuită, copaci cu ace în loc de frunze, specifici zonelor de deşert. Printre buncărele de beton acoperite cu saci de nisip se zăresc clădirile modulare în care locuiesc, pentru şase luni, militarii români dislocaţi în Baza Aeriană Kandahar.

Este o oră la care mulţi visează. Dar nu toţi. Militarii din Plutonul 2 al Companiei „Charlie” apar unul câte unul de după zidurile gri şi ocupă locul în careul format lângă poarta de acces a campului românesc. Grija unuia faţă de celălalt este mare. Îi văd cum se caută cu privirea, ca măsură de siguranţă că toţi au ajuns şi sunt bine. Sunt atenţi la ultimele noutăţi legate de climatul de securitate. Îşi face apariţia şi preotul batalionului. Începe rugăciunea, în timp ce toţi cei prezenţi ascultă. Este un moment de linişte, un dialog cu Divinitatea, unde fiecare repetă-n gând cuvintele părintelui: „Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne ocrotească!". Militarii îşi fac semnul crucii, îşi iau toate materialele şi merg spre autobuzul care îi duce până la ECP 5 (Entry Check Point). Coeziunea militarilor din pluton este prezentă în permanenţă şi se observă în cele mai mici gesturi: cum se aşteaptă unul pe celălalt, se ajută sau vorbesc între ei, pe un ton amical şi glumeţ. Sunt atât de bine aliniaţi pe scaune, încât se poate observa emblema „Black Vipers” şi drapelul românesc de pe mâneca stângă a vestonului, de la primul până la ultimul rând din autobuz.

Odată ajunşi la posturile lor, atitudinea aceasta prietenească se transformă în seriozitate, profesionalism şi concentrare. Fiecare preia sarcinile de la militarii care au fost în schimbul de noapte şi îşi intră în rol imediat. Cei din turnuri îşi iau în primire sectorul de observare, pe când cei care vor controla autovehiculele şi persoanele primesc şi verifică actele necesare şi se pregătesc pentru fluxul de muncitori care vin zilnic să lucreze în bază ori camioanele care intră cu diferite materiale sau alimente.

Main Gate este principala poartă de acces pentru autovehicule. Comandantul de grupă, plutonierul Iulian Oceanu, este cel care coordonează toate activităţile şi supraveghează ca toate procedurile specifice să se respecte în acest punct de control. Misiunea echipei lui este deosebit de importantă, pentru că ei sunt primul filtru de verificare al tuturor autovehiculelor ce intră în Baza Aeriană Kandahar.

Întrebat despre colectiv, subofiţerul răspunde, fără să ezite: „Grupa pe care o conduc este o echipă unită. Ne ajutăm reciproc şi colaborăm. Consider că am un colectiv bine pregătit şi fiecare militar îşi cunoaşte atribuţiile. Aşteptările noastre sunt legate de îndeplinirea misiunii cu succes, fără incidente de securitate”. Coordonarea este esenţială, pentru că orice pas al unui militar este strâns legat de cel al colegului de grupă. Precum un ceas elveţian, doar că acest mecanism funcţionează pe bază de valori umane: încredere, altruism, devotament, implicare şi respect. Sunt conştienţi de importanţa muncii lor, atât pentru siguranţa personală, cât şi pentru siguranţa tuturor militarilor aflaţi în bază.

O altă dovadă de coeziune a subunităţii s-a văzut din atenţia comenzii plutonului pentru ziua de naştere a lui Iulian, pe care, în acest an, a sărbătorit-o aici în Afganistan. „A fost o zi deosebită pentru că am petrecut-o alături de colegii mei. M-au lăsat fără cuvinte, am fost emoţionat de faptul că s-au strâns în jurul meu şi mi-au cântat <<La mulţi ani!>> . Am primit un mic cadou de la ei, un semn nominal pentru cască” - ne spune comandantul de grupă, plutonierul Iulian Oceanu.

Din dorinţa de a afla care sunt ingredientele ce conduc la unitatea acestui pluton, am vorbit cu locţiitorul comandantului de pluton, plutonierul-major Dan Şuhan, un militar cu o experienţă bogată în teatrul de operaţii Afganistan. Trei misiuni le-a executat sub egida ISAF, iar ultimele două, inclusiv aceasta, sub egida Resolute Support. „La cea de-a V-a misiune mă simt ca la prima, deoarece caracterul misiunii, dar şi pregătirea din ţară, au fost diferite. Am fost nevoit, de fiecare dată, să mă pregătesc intens pentru cu totul altceva. Am avut misiuni noi, alte lecţii de învăţat, am lucrat cu oameni noi şi am avut bucuria de a lega prietenii pe viaţă” - ne spune subofiţerul.  În calitate de comandant, indiferent de structura pe care a condus-o, a ajuns să comunice mult mai bine cu militarii din subordine, iar aceste misiuni au avut un rol decisiv în acest sens. „La pace, în cadrul instrucţiei, militarul nu are aceleaşi trăiri ca în teatrul de operaţii. Aici, el experimentează alte sentimente şi rolul meu este de a identifica şi gestiona aceste emoţii. Plutonierul-major are avantajul de a avea acelaşi comandant de pluton, pentru că majoritatea militarilor sunt din cadrul batalionului. Mi-am ajutat comandantul de pluton de fiecare dată când mi s-a dat ocazia şi pot spune că tinereţea, elanul şi dorinţa de afirmare m-au întinerit şi pe mine, m-au motivat şi m-au făcut să merg mai departe mult mai uşor”.

Pentru a avea o imagine de ansamblu şi a putea cuprinde întregul tablou, am trecut prin punctul de comandă, acolo unde o întâlnim pe sublocotenent Ioana-Codruţa Băia, comandantul plutonului 2, cea care coordonează toate activităţile necesare securizării Bazei Aeriene Kandahar, cu scopul de a interzice accesul neautorizat al tuturor persoanelor şi vehiculelor. Aflată la prima misiune în teatrul de operaţii Afganistan, dorinţa puternică de a coordona activităţile din ECP 5 a făcut-o să treacă mult mai uşor peste perioada presupusă de adaptare la condiţiile de lucru şi la factorii de mediu. Ofiţerul trăieşte un sentiment de curiozitate, amestecat cu dorinţa de cunoaştere a tuturor modalităţilor de comunicare şi relaţionare, în primul rând cu subordonaţii săi, în al doilea rând cu forţele de coaliţie şi, nu în ultimul rând, cu personalul militar şi civil afgan. „În calitate de comandant de pluton, sunt susţinută în fiecare zi de subordonaţii mei şi astfel reuşesc să-mi îmbunătăţesc cunoştinţele legate de activitatea noastră aici şi trăiesc o mare satisfacţie datorită coeziunii din interiorul plutonului. În opinia mea, din punct de vedere motivaţional, este vorba despre o reciprocitate. Adică, la nivelul plutonului, ne motivăm unul pe celălalt atunci când este nevoie. Chiar şi pentru subordonaţii care au la activ mai multe misiuni în teatrele de operaţii este o activitate nouă. Prin urmare, comunicăm mult mai intens, ne sfătuim indiferent de funcţie sau grad, şi reuşim de fiecare dată să luăm cea mai bună decizie”.