Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

După o cercetare exhaustivă a celor peste 380 de apariții, trecând prin zecile de mii de pagini, care de multe ori aveau darul de a-mi îngălbeni degetele cu polenul timpului și cunoștințe noi, am reușit să înțeleg care a fost scopul creării, cum s-a mișcat pe valurile transformărilor prin care a trecut Armata României până în prezent, unde se plasează acum în spațiul publicațiilor de nișă, cum și spre ce i se pot călăuzi pașii de acum încolo. Toate lucrurile acestea cu scopul declarat de a putea creiona un viitor în spiritul tendințelor din zilele noastre pe o proiecție a viitorului apropiat și mediu, cu reflecții asupra analelor care va să vină.

Certificatul de naștere al „Revistei Forțelor Terestre" de astăzi a fost luat în înscrisuri prin ordinul de înființare M 143 din 31.05.1954, primul număr fiind dat la cules pe 5 iulie, primind „Bun de Tipar” pe 26 august și „Bun de Difuzat” o lună mai târziu, sub numele de botez „Revista Armelor”. Aceasta era destinată să servească drept „revistă lunară pentru pregătirea de luptă a trupelor din toate armele, editată de D.P.L.(Direcția Pregătirii de Luptă)”.

Din 1954, prin ordinul Marelui Stat Major nr. 00686 din 07.03.1959, denumirea „Revista Armelor” se transformă în „Revista Trupelor de Uscat”, păstrându-și profilul până în iunie 1967, când devine organ al Ministerului Forțelor Armate, fiind introdusă în rândul publicațiilor periodice cu caracter de presă.

Este de remarcat influența de natură sovietică care se răsfrângea asupra secțiunilor permanente ale revistei. Consemnez câteva care mi-au sărit în ochi și mi-au rămas în memorie, din mai multe puncte de vedere: Din experiența armatelor frățești, prioritare fiind articolele despre armata sovietică, parteneră la acea vreme în „Pactul de la Varșovia” și simbolizată în culoarea tradițională – roșu, pe care inclusiv noi o adoptaserăm din anul 1948; Instrucția armelor, care avea rolul de a ajuta la creșterea nivelului de pregătire al ofițerilor, dar și de găsire a noi metode care să revoluționeze procesul de instrucție; Cunoașterea armatelor străine, cu precădere pe țările membre ale Alianței Atlanticului de Nord (SUA, Marea Britanie, Canada).

Anii `90 au schimbat viziunea asupra conținutului și structurii, dar îngrădirea la statutul de publicație departamentală a frânat libertatea de exprimare între cenușăreasa mereu de serviciu și a patra putere în stat. Cu un salt de subiectivism s-a trecut peste coloratura politică și peste încercarea nereușită de a fi admiși în NATO la Summitul de la Madrid din 1997.

La începutul mileniului se produce ultima schimbare de nume din viața cotidiană a publicației, în anul 2000, aceasta îmbrăcând haina numită „Revista Forțelor Terestre” și având în față vechea provocare cu integrarea, lucru care s-a produs în 2004 și care a adus după sine o serie de transformări și restructurări ale Forțelor Terestre, concretizate din perspectiva jurnalistică prin apariția unei serii de reviste care a marcat sub pagini diversele evenimente posterioare aderării.

Tot în acea perioadă, sub oblăduirea conducerii de la acea vreme, a căpătat o nouă formă de exprimare ca revistă de teorie militară, aspect care a pus în pericol existența de facto regăsită în definiția din dicționar a termenului revistă și care a urmat curba lui Gauss, ieșind puțin câte puțin din lumina reflectoarelor.

Astăzi, upgradarea ține de modul în care înțelegem că lucrurile au intrat în era Joint, că trecutul devine complementar cu viitorul, iar existența  este dată de adaptarea la tentința de social media, mai ales că aceasta din urmă tinde să ingereze presa scrisă.

Înapoi în viitor sau despre cum am întors condeiele, lucru de care poporul român nu este străin, astfel încât acum suntem albaștrii, iar roșii ne sunt adversarii, este exact inversul a tot ceea ce s-a întâmplat  și scris din anii `50 și până în decembrie 1989. Astăzi facem parte din cea mai puternică alianță militară a lumii moderne și dacă în ultimii 30 de ani am luat deciziile corecte sau nu pentru viitorul nostru, doar istoria și timpul ne-o vor demonstra.