Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Epidemia de coronavirus a schimbat, cu siguranță, modul în care instrucția se va desfășura anul acesta. Ușor-ușor, odată cu relaxarea situației din România, militarii s-au întors la ceea ce fac ei zi de zi, și anume însuflețesc poligoanele din țară.

Centrul Național de Instrucție pentru Apărare Antiaeriană „General de brigadă Ion Bungescu” a fost, timp de aproape două săptămâni, gazdă pentru militarii celor trei regimente de rachete antiaeriene din forțele terestre: Regimentul 50 Rachete Antiaeriene „Andrei Mureşianu” din Cluj-Napoca, Regimentul 53 Rachete Antiaeriene „Tropaeum Traiani” din Medgidia și Regimentul 61 Rachete Antiaeriene „Pelendava” din Craiova. Misiunea a fost una pe cât de simplă, pe atât de complexă din perspectiva orelor de muncă din spatele reușitei rachetiștilor antiaerieni, ei trebuind să execute foc către avioane țintă cu rachetele KUB și OSA-AKM SA-8 Gecko, iar la final, să poată să raporteze: „Misiune îndeplinită!”. 

Desfăşurarea de trupe şi tehnică în poligonul de la malul mării a avut menirea de a îmbunătăţi pregătirea pentru luptă într-un mediu operaţional complex, dezvoltarea şi demonstrarea capacităţii de planificare, organizare şi executare a misiunilor de luptă, a funcţionării sistemului de comandă şi control, în condițiile unui mediu geostrategic versatil, incert şi ambiguu.

Pregătirea s-a desfăşurat minuţios, militarii regimentelor executând deplasarea personalului şi a tehnicii, în cadru tactic, pe roţi şi prin transport combinat pe cale aeriană şi feroviară, până în poligon, unde, atenţi şi concentraţi la ceea ce au de făcut, au demonstrat din nou că sunt maeştrii traiectoriilor precise şi că deţin abilităţile necesare pentru a face faţă unor situaţii tactice complexe.

Aproape în fiecare echipaj care a luat parte la exerciţiul tactic cu trageri de luptă reale (LFX) s-au împletit experiența veteranilor din poligonul de la malul mării, cu tinerețea și exuberanța tinerilor care au părăsit băncile Academiei Forțelor Aeriene „Henri Coandă” anul trecut și au ajuns la unități abia în urmă cu patru luni, după absolvirea cursului de bază pentru ofițeri.

Un exemplu îl reprezintă faptul că șeful de promoție din arma Rachete și artilerie antiaeriană, sublocotenentul Alexandru Piscureanu, s-a instruit cot la cot cu plutonierul-adjutant Marian Răduț, militarul în activitate cu cele mai multe lansări a rachetelor KUB din armată, pentru unul dintre cele mai spectaculoase momente, și anume salva Regimentului 61 Rachete Antiaeriene „Pelendava”, care a plecat de pe aceeași rampă, rachetele lovind avionul-țintă la o distanță de câteva secunde una față de cealaltă, în aplauzele celor prezenți.

„Am rămas plăcut surprins de prima mea lansare, rachetele au intrat la dirijare foarte bine, și sunt mândru că sunt rachetist” - povestește sublocotenentul Piscureanu, care și-a început cariera în armată ca maistru militar pe aceeași specialitate, la Batalionul 5 Rachete Antiaeriene. „Succesul unei trageri reușite se datorează, în mare măsură, și echipei. Eu am avut șansa de a mă instrui pe instalația de lansare alături de o echipă încadrată de subofițeri cu experiență, oameni foarte pregătiți, niște veterani ai poligoanelor atât din țară, cât și din străinătate” - concluzionează tânărul sublocotenent.

Plutonierul-adjutant Marian Răduț, comandant grupă lansare, este militarul din Armata României cu cele mai multe lansări de rachete KUB, anul acesta ajungând la cea de a 32-a. „Mi-am început cariera în această armă ca militar în termen, în anul 1989, la un regiment din Medgidia, apoi am venit la Craiova ca militar angajat, și mi-am continuat studiile pentru a deveni subofițer la Școala de Aplicație de la Cernica. Anul acesta, tragerile s-au desfășurat fără probleme. Cele două rachete care au plecat de pe instalația de lansare au lovit ținta, și astfel echipajul și-a făcut datoria, încă o dată. Sentimentele pe care le trăim la fiecare lansare sunt unice. Chiar dacă sunt un veteran, și astăzi am avut emoții; ce-i drept, unele constructive. Adrenalina atinge cote maxime, inima bate mai tare și timpul pe care racheta îl parcurge până la întâlnirea cu ținta, deși foarte scurt, capătă alte valori. Sunt mândru că îmbrac uniforma armatei române” - ne relatează subofițerul, care își dorește să lanseze cât mai multe rachete până la sfârșitul carierei, pe care nu îl întrevede în viitorul apropiat. La Capu Midia este a doua casă a militarilor, dar rachetistul craiovean a tras și în poligonul Ashuluk din URSS, în perioada 2-7 octombrie 1989, perioadă de început a carierei sale militare.

Comandantul Batalionului 1 Rachete Antiaeriene KUB, locotenent-colonel Liviu Stănculescu, spune că secretul unei lansări reușite este pregătirea militarilor, proces continuu, ce nu se oprește în decursul anului de instrucție: „Anul acesta, având în vedere situația cauzată de pandemia de coronavirus, subordonații mei s-au instruit doar trei luni și două săptămâni înainte de tragere aici, în poligon. Nu îmi place să folosesc cuvinte mari, dar în aceste momente nu pot face rabat de la ele, pentru că dragostea față de armă, față de tehnică sunt stimuli puternici - atât pentru cei mai tineri dintre noi, cât și pentru veterani - să vină în poligonul de la Capu Midia, să lanseze rachetele și să îndeplinească obiectivele la cele mai înalte standarde”.

Pentru a afla cât efort stă în spatele raportării: „Țintă nimicită!”, locotenent-colonelul Stănculescu specifică o particularitate care diferențiază un rachetist de alte specialități: „Noi activând pe o armă tehnică, nu putem să schimbăm oamenii foarte ușor, instruirea unui maistru militar, a unui comandant de instalație sau a unui operator pe CRCD necesită câțiva ani de pregătire pentru a deveni specialist, aceștia fiind foarte greu de înlocuit, și de aceea coeziunea echipei este un factor determinant pentru o lansare reușită. Ne bucurăm când ne vin colegi noi și tineri, pentru că aceștia preiau tainele meseriei de la cei mai în vârstă, lucruri care îi vor însoți pe parcursul întregii cariere”.

Primii care au deschis sarabanda lansărilor au fost, însă, militarii Regimentului 53 Rachete Antiaeriene „Tropaeum Traiani”, cei care și-au pus la dispoziție tehnica și pentru colegii lor de la Craiova și Cluj-Napoca. Căpitanul Silviu Marius Ilișanu este comandant baterie KUB și a efectuat prima lansare cu acest complex antiaerian, dar nu străin de tainele poligonului, întrucât are la activ mai multe trageri cu sistemele de artilerie antiaeriană din cadrul forțelor terestre, fiind un exemplu de devotament și pasiune pentru ceea ce face. „Trecerea de pe un tip de tehnică pe alta nu mi s-a părut dificilă. Cu puțină muncă și mult antrenament, rezultatele nu au întârziat să apară. De altfel, în școala de aplicație am învățat despre toate sistemele la fel, iar perfecționarea am realizat-o abia după ce am fost numit în prima funcție”.

Și sublocotenentul Sebastian Trandaf, comandant secție lansare, se află în aceeași situație, anul acesta lansând prima rachetă, chiar dacă a mai fost în poligon. „Anul trecut am fost la plutonul tehnic și am pregătit rachetele. Acum am avut mai mult de muncă, dar rezultatele și satisfacția au fost mai mari. Fără să treci fizic prin așa ceva este greu să înțelegi momentele pe care le petrecem de la primirea traiectului pentru luptă și până în clipa când racheta pleacă de deasupra noastră în călătoria ei, până la întâlnirea cu avionul-țintă”.

Maistrul militar clasa a III-a Petruș Stănică, din cadrul aceluiaşi regiment, este la a opta misiune de acest fel şi s-a familiarizat cu etapele unei lansări de rachete: descoperirea ţintei, însoţirea ei, transmiterea precisă a coordonatelor, iar după ce ţinta este prinsă și racheta este pregătită, se execută lansarea. Mărturisește că fiecare are farmecul ei aparte, de la care nu se dezice. „Ne pregătim pentru asta în fiecare an, iar atât timp cât ținta este doborâtă, noi suntem mulțumiți”.

„BOTEZUL FOCULUI” PENTRU CLUJENI

Rachetiștii antiaerieni din Regimentul 50 Rachete Antiaeriene „Andrei Mureşianu” au venit în poligon cu obiectivul bine conturat de a combate țintele de antrenament cu ajutorul ambelor complexe de rachete antiaeriene din dotare, KUB și OSA-AKM. Și cum cel mai bine pentru a ne povesti momentele plăcute care, și de astă dată, le-au fost oferite de poligonul de la malul mării, o vor face actorii principali, le voi lăsa cuvântul: „Lansările de astăzi și-au îndeplinit scopul 100%, bateria pe care am comandat-o lansând două rachete pe ținta-avion. Sentimentul pe care l-am trăit atunci când racheta a plecat de pe instalația de lansare a fost unul foarte plăcut, mai ales când lansezi pentru prima dată. Este, totodată, și o responsabilitate foarte mare și a trebuit pe parcursul anului de instrucție să purtăm un <<război>> cu coronavirusul, care ne-a împuținat orele de instrucție, dar am strâns rândurile, ca de fiecare dată când situația o impune, și am creat o coeziune de grup solidă, astfel încât tragerile din poligonul Capu Midia să iasă perfect” - spune locotenentul Tiberiu Poparad, comandantul bateriei OSA-AKM. Arma pe care și-a ales să o slujească este una foarte dificilă; la fel ca orice armă tehnică, dar satisfacțiile pe care le oferă sunt întotdeauna pe măsura așteptărilor.

„Botezul focului” l-a primit și sublocotenent Elena Andronic, comandantul secției lansare din Batalionul 2 Rachete Antiaeriene KUB al aceluiași regiment, singura fată din cadrul acestei serii de trageri de la Capu Midia, care a așteptat lansarea din poligon cu nerăbdare și emoție: „Tot ceea ce am învățat în anii de studii s-a materializat în cel mai concret lucru posibil, devenind realitate. Cel mai înălțător moment a fost atunci când am primit comanda și am scos cuiele de siguranță. Este un sentiment de mândrie, pe care cuvintele nu îl pot descrie cu exactitate. Trebuie să mulțumesc, de asemenea, colegilor și subordonaților, care m-au sprijinit încă de la primii pași în unitate, și alături de care mi-am atins toate obiectivele pe care mi le-am propus în cadrul acestui exerciţiu tactic cu trageri de luptă reale (LFX)”.

Această armă nu este deloc ușoară pentru femei, dar ele vor ști întotdeauna să țină pasul cu colegii lor de sex masculin. Sunt firi dinamice, care preferă să lucreze într-o armă tehnică și de luptă, în același timp. Una dintre cele mai importante calități pe care trebuie să le posede un rachetist antiaerian este răbdarea.

Nu trebuie neglijată nici instruirea continuă, care formează deprinderile atât de importante pe timpul lansărilor din poligon. Pregătirea tehnicii, analiza și perfecționarea de zi cu zi sunt contopite în multe ore de muncă pentru un singur rezultat: combaterea țintelor antiaeriene. 

La finalul activităţii, comandantul Centrului Naţional de Instruire pentru Apărare Antiaeriană „General de brigadă Ion Bungescu”, colonelul Viorel-Eugen Bitan, a spus că aceasta a fost una dintre cele mai bune serii de trageri care a avut loc în poligonul de la Capu Midia şi una inedită, pentru că au fost aplicate cu stricteţe normele de distanţare socială, care au presupus cazarea şi hrănirea trupelor în condiţii speciale, precum şi instrucţia, care s-a desfăşurat cu aplicarea regulilor stabilite la nivel naţional.