PUBLICAŢIE EDITATĂ DE STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE
Terenul de instrucţie este locul de unde pleacă toate rezultatele bune pe care militarii le obţin de-a lungul anului de instrucţie, fie că vorbim despre exerciţiile de nivel multinaţional, FTX-uri, STX-uri sau trageri în poligoanele din ţară. O componentă esenţială o reprezintă, ca de fiecare dată, oamenii care dau glas acestui loc sacru, de la care pornesc toate reuşitele şi pe care îi întâlneşti acolo, indiferent dacă afară plouă, ninge, este caniculă ori vântul suflă cu putere.
Maiorul Robert Goia este locţiitor al comandantului la Batalionul 205 Apărare Antiaeriană "Gheorghe Pârvulescu", a terminat Masterul de conducere interarme organizat de Facultatea de Comandă şi Stat Major din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I" în anul 2020 şi aduce un suflu nou într-o unitate în care schimbul între generaţii se realizează din mers. Background-ul pe care l-a căpătat în cei trei ani pe care i-a lucrat la Comandamentul Diviziei Multinaţionale Sud-Est, în Biroul operaţii aeriene şi cei nouă la Batalionul 228 Apărare Antiaeriană "Piatra Craiului", acolo unde a ocupat funcţii de la baza carierei militare, îi oferă acum experienţa de care are nevoie pentru a coordona activităţile unităţii şi a trasa o nouă linie, în condiţiile în care, în ultimii ani, "Scorpionii Albaştri", aşa cum sunt recunoscuţi militarii din batalion, au făcut parte din rotaţiile care au activat în cadrul Grupului de luptă NATO din Polonia, condus de SUA, şi unde au avut misiunea de a asigura prezenţa înaintată consolidată, în sistem rotaţional, în nord-estul Alianţei, în conformitate cu măsurile adoptate în cadrul Summit-ului de la Varşovia. "Am ajuns aici neavând practic nicio tangenţă cu personalul acestui batalion, însă am fost impresionat de experienţa oamenilor şi de interesul pe care aceştia îl manifestă în pregătirea de zi cu zi. Nici cu încadrarea nu stăm rău, cu o mică excepţie în ceea ce priveşte funcţiile de ofiţeri de la companii, dar sper ca lucrurile să se rezolve în viitorul apropiat.
Pentru anul acesta ne-am propus ca instrucţia să se desfăşoare în condiţii de siguranţă în ceea ce priveşte starea de sănătate a personalului. De asemenea, ne propunem să implementăm lecţiile identificate şi învăţate pe parcursul rotaţiilor din Polonia, astfel încât să ne actualizăm procedurile în vigoare şi să le putem implementa la nivelul întregului batalion.
În 2021, unitatea craioveană este planificată să meargă la trageri în Centrul Naţional de Instrucţie pentru Apărare Antiaeriană <General de brigadă Ion Bungescu> cu complexul antiaerian <Oerlikon>, în a doua jumătate a lunii octombrie. Nivelul de ambiţie propus de către comanda unităţii este să execute trageri cu două baterii de artilerie antiaeriană, iar bateria de rachete antiaeriene CA-94 să execute antrenamente complexe la Moving Target Simulation – II (MTS -2), facilitate oferită de acelaşi poligon. În cadrul exerciţiului Brigăzii Multinaţionale Sud-Est <Scorpions Legacy>, Batalionul 205 Apărare Antiaeriană va participa cu o celulă de răspuns şi cu minim un ofiţer în punctul de comandă al brigăzii".
***
Din biroul locţiitorului mă deplasez spre terenul de instrucţie, acolo unde militarii se instruiesc asiduu, comenzile fiind scurte şi clare: "Servanţi, în spatele tunului, adunarea!", “Servanţi, la posturi!”, “Tun pentru luptă!”, “Executaţi verificările!”, “Cercetaţi spaţiul aerian!”. Pare o mişcare browniană, dar fiecare ştie ce are de făcut şi execută comenzile cu acurateţe şi cu o rapiditate demnă de remarcat; de parcă fiecare echipă de tun nu se luptă doar cu baremul, ci şi una cu cealaltă.
Locotenentul Vlad Neculăescu este comandantul bateriei constituită la instrucţie şi cel care dirijează şi observă toate mişcările care se desfăşoară în faţa lui, intervenind când şi când, atunci când simte nevoia să facă o mică corecţie, sau dacă ceva nu iese conform exigenţelor pe care le-a stabilit în prealabil.
Bateria la instrucţie s-a constituit în funcţie de nevoile de instruire ale personalului, coroborate cu celelalte activităţi în care este prinsă unitatea, pe structura Bateriei 3 Artilerie Antiaeriană "Oerlikon". Deşi în batalion se află din octombrie 2020, are la activ o misiune alături de "Scorpionii Albaştri". "Practic, în Polonia mi-am cunoscut actualii subordonaţi şi tot acolo am deprins cu adevărat tainele conducerii unei structuri. Am descoperit cum este să lucrezi cu oamenii într-un mediu întrunit şi cât de mult contează să poţi să te bazezi pe experienţa pe care o are fiecare în parte şi care să te sprijine în rezolvarea tuturor situaţiilor noi cu care te confrunţi. Pot afirma, fără să greşesc sau să folosesc cuvinte prea mari, că acolo am învăţat ce înseamnă instrucţia, în adevăratul sens al cuvântului. Per total, consider că acolo mi-am format o bază solidă, care mă va ajuta în continuare în cariera militară, iar faptul că am avut o asemenea oportunitate nu poate decât să mă bucure".
Absolvent al Academiei Forţelor Aeriene "Henri Coandă" din Braşov în anul 2017, tânărul ofiţer mi-a destăinuit că acomodarea în unitate s-a produs rapid, chiar dacă la început au existat mici dificultăţi până ce a reuşit să deprindă mersul lucrurilor, căci fiecare unitate este diferită în esenţa sa. "Obiectivul pe care mi l-am propus, ca şi comandant de baterie, este de a avea oamenii instruiţi la orice oră, de a menţine tehnica funcţională pe o perioadă cât mai lungă de timp, astfel încât să putem să desfăşurăm diferitele exerciţii în care suntem prinşi, fără probleme. Oamenii din subordine sunt nişte camarazi desăvârşiţi, întotdeauna mi-au respectat ordinele, se instruiesc în cea mai bună manieră pe care o pot face şi sunt nişte profesionişti în adevăratul sens al cuvântului" - concluzionează locotenentul Neculăescu.
Fruntaşul Alexandra Cipu este servant 5, iar în unitate a venit în urmă cu cinci ani. Atribuţiile funcţiei sunt solicitante pentru o femeie, dar tânăra face faţă cu brio şi atunci când trebuie să manevreze muniţia, şi atunci când alături de colegii ei pregăteşte trecerea tunului în poziţiile pentru luptă sau pentru marş. "În 2017 am participat pentru prima oară la o tragere cu complexul antiaerian 2x35 mm <Oerlikon> şi mi-ar plăcea să repet experienţa şi anul acesta. Mai am multe lucruri de învăţat şi consider că în poligon, lucrând sub presiune, pot să-mi îmbunătăţesc abilităţile pe care le posed. Acum, după aproape şase ani pe care i-am petrecut în sistemul militar, nu mă văd făcând altceva şi asta îmi întăreşte convingerea că am luat decizia bună în momentul în care am ales să îmbrac haina militară".
Fruntaşul Lucian Mădălin Firan este servant 2, la tunul 2, în cadrul secţiei 2, din bateria 3 artilerie antiaeriană şi, la fel ca şi colega lui, deserveşte unitatea din anul 2015. Pe timpul tragerilor, sarcinile acestui post implică pregătirea tunului pentru luptă şi încărcarea sa. Îşi aminteşte cu nostalgie de cele două misiuni pe care le-a executat în Polonia alături de colegii din batalion şi spune că, dacă s-ar ivi o nouă ocazie, ar accepta cu plăcere să plece şi să se instruiască alături de militarii din ţările membre NATO: "Am avut ocazia să fiu şi servant 1, şi ochitor, iar în momentul în care am apăsat pedala de dare a focului, am trăit un sentiment extraordinar. Cred că noi, servanţii, suntem mici rotiţe angrenate într-un mecanism destul de complex, iar de funcţionarea ansamblului depinde ca fiecare să îşi facă treaba cât mai precis şi mai bine. Împreună trebuie să formăm o echipă puternică, indiferent de locul pe care îl avem".
Sergentul Emanuel Nicolae Vlad este comandant tun, fiind unul dintre tinerii care au ajuns să întregească familia "Scorpionilor Albaştri" în ultimii ani. Cu un puternic trecut familial adânc înrădăcinat în nobila misiune de apărare a patriei, pornită de la străbunicul lui, care a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial şi care a ajuns până la Stalingrad, alegerea carierei militare pentru sergentul Vlad a fost doar un act de responsabilitate, o clară dovadă de maturitate şi, poate cel mai important, un puseu de patriotism, ce astăzi mai mult ca niciodată ar trebui să devină o calitate care să se regăsească în fiecare inimă de român. În exuberanţa celor 25 de ani ştie că se află la începutul unui drum lung şi, pentru a avea succes, nu trebuie să se dea în lături de la nimic. Ştie că doar pe terenul de instrucţie, după multă muncă şi sudoare, apar şi rezultatele: "Anul acesta voi avea parte şi de <Botezul focului>; eu venind în 2019 direct din promoţie nu am apucat să iau parte la tragerile din poligonul de la malul marii - a doua casă cum ar spune artileriştii şi rachetiştii mai experimentaţi, de la care mai învăţăm şi noi, cei mai tineri, secretele unei trageri reuşite. Pentru mine, este important să mă pregătesc cât mai bine, astfel încât în momentul în care tunul este pe pragul de a deschide focul, totul să funcţioneze şi să fim apreciaţi cu calificativul <Foarte bine>".
Cu artileriştii antiaerieni din Batalionul 205 Apărare Antiaeriană "Gheorghe Pârvulescu" mă voi reîntâlni, cel mai probabil, la Capu Midia şi voi avea plăcerea să îi văd în elementul lor, acolo unde, pentru cele câteva minute din timpul tragerii, sutele de ore pe care le-au dăruit terenului de instrucţie îşi vor arăta roadele.
Comentarii