Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Trei zile de "luptă", timp în care participanţii la competiţie au fost privaţi de somn, au mărşăluit aproape 100 de kilometri, au mers prin râu sau pe frânghii suspendate la 20 de metri înălţime, răni la picioare, sute de kilograme cărate de-a lungul competiţiei (buşteni, saci cu nisip, cisterne de apă, canistre, cauciucuri de tractoare, autovehicule HUMVEE tractate, lovituri de artilerie); toate aceastea pentru ca cea mai bună echipă să îşi adjudece titlul de "Cea mai bună grupă de infanterie din Europa".

Ultima zi a competiţiei a venit după încă o noapte petrecută în teren, unde concurenţii au "beneficiat" de capriciile vremii şi aceleaşi condiţii ale concursului: 30% din efectivul grupei fiind nevoit să fie treaz şi în picioare, în timp ce ceilalţi camarazi încercau să îşi refacă forţele pentru ultimele provocări.

Însă, înainte de a se odihni, militarii români au avut parte de o probă-surpriză; deşi li se comunicase că ultima probă pentru cea de-a doua zi a competiţiei era simularea tragerii, aceştia au fost supuşi altor teste, care să le consume şi ultimele picături de energie. Au fost nevoiţi, din nou, să tracteze o cisternă plină cu apă, să escaladeze un perete vertical de 25 de metri, să răstoarne cauciucuri de tractoare, să transporte saci de nisip şi buşteni, să arunce cu mingea de rugby într-un coş la o distanţă de 10 metri şi să jongleze cu o minge de fotbal printre jaloane; toate acestea cu raniţele şi armamentul asupra lor. Pentru ai noştri, această probă-surpriză s-a dovedit a fi mai degrabă un test fizic  decât unul psihic, bifând astfel încă o provocare pe care au dus-o la bun sfârşit.

"În primele două nopţi am fost privaţi de somn, eu am reuşit să dorm cam cinci ore în total. A fost umiditate mare, frig, dar echipa se ţine pe poziţii. Ne aşteptam la probe grele şi ne-am pregătit pentru ele, dar au fost mult peste aşteptările noastre. Mă bucur, totuşi, că moralul echipei este ridicat şi suntem hotărâţi să nu lăsăm niciun om în urmă. Deviza noastră este să terminăm competiţia exact aşa cum am început-o: toţi să ajungem la finiş" - ne-a împărtăşit plutonierul-major Ovidiu Găicean, în dimineaţa ultimei zile de competiţie.

Cea de-a treia zi a început, pentru infanteriştii arădeni, cu proba de deplasare în teren variat, pe distanţa de 5 kilometri, prin pădurile şi mlaştinile bazei militare din Grafenwöhr, cu toate materialele asupra lor (raniţele şi armamentul din dotare). Pe lângă acestea,  au primit, pe parcursul itinerariului, diverse obiecte ce aveau ca scop îngreunarea parcurgerii probei: buşteni, manechine ce cântăreau 90 de kilograme, canistre cu apă şi lăzi de muniţie.

Următoarea provocare a fost una de echilibru şi de testare a fricii de înălţime: căţărări pe sfori, sărituri, mers în echilibru pe  buşteni sau pe scări; toate acestea la înălţimi de aproximativ 20 de metri. Deşi reprezentanţii noştri sunt infanterişti, şi nu vânători de munte sau paraşutişti, au trecut cu brio peste această probă şi cu zâmbet larg, datorită faptului că au reuşit să îşi depăşească frica de înălţime şi, de ce nu, propriile limite.

"A fost un concurs care ne-a pus la încercare toate abilităţile fizice şi psihice, a trebuit să dăm tot ce este mai bun din noi. Cred că cel mai mult a contat rezistenţa psihică, deoarece în cea de-a doua zi a competiţiei, deşi ni s-a spus pe la ora 19.00 că s-au terminat probele, când am ajuns într-o anumită locaţie, am avut parte de alte provocări ce s-au terminat la ora 22.00. La majoritatea probelor s-a pus accent pe lucrul în echipă, foarte puţine probe fiind individuale. Nu ştiu dacă mă voi mai întâlni cu o astfel de experienţă, însă cu siguranţă aş mai participa dacă aş avea ocazia" - ne-a spus caporalul Vasile Vermeşan.

Pe ultima sută de metri, participanţii au avut o probă de traversare a unui râu, cu toate materialele, cu ajutorul unei sfori pe care au legat-o de copacii de pe mal, doar doi membri ai grupei având posibilitatea de a atinge apa, iar ultima provocare a fost trecerea de pe un mal pe celălalt al unui lac cu o deschidere de 200 de metri, cu o barcă "Zodiac" şi cu opt vâsle puse la dispoziţie.

Dacă la începutul competiţiei, toate echipele râvneau la titlul de "Cea mai bună grupă de infanterie din Europa", am observat că după primele două zile, concursul s-a transformat, de fapt, într-o misiune "disperată" de a reuşi ca toţi membri acestora să ajungă la finiş.

Finalul competiţiei i-a găsit pe reprezentanţii noştri în picioare şi mândri de performanţa şi experienţa dobândită pe parcursul celor trei zile, alături de cele mai bune echipe ce au luat startul concursului "European Best Squad Competition".

După verificarea materialelor pe care concurenţii trebuiau să le aibă asupra lor, organizatorii competiţiei le-au oferit o binemeritată masă caldă, într-un cadru informal, prilej cu care militarii au socializat  între ei şi şi-au împărtăşit impresiile privind provocările cărora a trebuit să le facă faţă.

A fost "European Best Squad Competition", iar acum aşteptăm cu nerăbdare rezultatele ce vor fi comunicate în cadrul ceremoniei de premiere din 22 octombrie, ce se va desfăşura în prezenţa comandantului Forţelor Terestre Americane dislocate în Europa (USAREUR), generalul-locotenent Ben Hodges.