Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Începând de duminică, 4 septembrie, o nouă  serie de tineri au fost luaţi "la oaste": studenţii militari din anul I ai Academiei Forţelor Terestre "Nicolae Bălcescu" şi-au început activitatea.

După o perioadă de relativă linişte, în care doar muncitorii care lucrează de zor la reamenajările diverselor pavilioane mai tulburau frunzele căzute în prag de toamnă, iată că aleile Academiei s-au umplut de forfota şi vacarmul tinerilor admişi să facă parte din rândul studenţilor militari.

Sosind, începând cu dimineaţa zilei şi până seara târziu, fete şi băieţi din toate colţurile ţării au transformat ziua de duminică în sărbătoarea revederii, pentru absolvenţii colegiilor militare, ori în cea a descoperirii, pentru cei care luau acum primul contact cu mediul militar.

Pe măsură ce sunetul roţilor bagajelor trase pe asfaltul proaspăt turnat se estompa, răsuna tot mai clar glasul ofiţerilor, comandanţi de plutoane sau companii care făceau prezenţa "bobocilor", dădeau ordine ori stabileau sarcini pentru studenţii de anul III, cei care se aflau acum în perioada lor de stagiu ca viitori comandanţi de grupe ai proaspeţilor studenţi.

Odată cu lăsarea serii, amalgamul de oameni şi de genţi a început încet-încet să se transforme întâi în grupuri organizate, apoi în formaţii, iar tinerii în civil, trecând prin magaziile de echipament ale Academiei, în militari.

Aventura echipării a durat ore bune, iar cei mai deosebiţi din punct de vedere al dimensiunilor fizionomice au avut parte de ea chiar şi a doua zi. Unul câte unul, tinerii, fete şi băieţi, unii mai emoţionaţi, alţii mai stăpâni pe ei, dar cu toţii nerăbdători să-şi intre în rol, ieşeau din magazii cu braţele pline de uniforme şi efecte militare. Jonglând cu măsuri de haine şi bocanci, printre rafturile din ce în ce mai goale şi cutiile care se împuţinau cu fiecare nume bifat pe lungile liste, personalul logistic al Academiei responsabil cu echiparea şi-a continuat truda până seara târziu, iar rezultatele acesteia se vedeau imediat, pe măsură ce se constituiau plutoanele de studenţi  în faţa pavilioanelor.

Aşezaţi în formaţie după criterii vechi de când lumea, tinerii militari, stângaci încă, unii dintre ei, în portul uniformei, călcând cu milă parcă în bocancii încă rigizi, au început, treptat, primele mişcări de front. Sub atenta supraveghere a gradaţilor, colegii lor de an mai mare, tinerii şi-au petrecut prima seară începând să înveţe de la mersul în formaţie şi alinierea, până la modul de aranjare a dulapurilor personale.

A doua  zi de dimineaţă, platoul unităţii era plin de plutoanele de studenţi care trecuseră la învăţarea mişcărilor de bază ale instrucţiei de front. Forfota de mişcări şi comenzi date cu voci mai mult sau mai puţin experimentate contrasta profund cu liniştea şi nemişcarea de cu o zi în urmă. Totul prinsese viaţă pe platou, pe alei, în aulă, în sălile de mese, şi această continuă mişcare a ţinut până tărziu, la orele stingerii. Mereu supravegheaţi şi îndrumaţi, fie de tinerii ofiţeri, comandanţii de plutoane, fie de colegii lor mai mari, proaspeţii studenţi  încep să înveţe să fie militari...

Ziua de marţi, 6 septembrie, a fost una deosebită pentru tinerii studenţi. În cadrul unui ceremonial organizat în acest scop, acestora li s-au prezentat comanda Academiei, cadrele didactice şi militare, dar şi Drapelul de luptă şi steagul de identificare al instituţiei. Momentul cel mai emoţionant a fost însă, în continuarea acestor activităţi, primirea armamentului individual de către tinerii militari. Locţiitorul comandantului, colonelul dr. Robert Stănciulescu, ajutat de către şefii de catedre sau comandanţii de subunităţi,  înmânează ceremonios fiecărui student în parte arma din dotare, "în numele Patriei", după cum sună formula folosită cu acest prilej.

Printre activităţi, am reuşit să stau de vorbă cu câţiva dintre ei. Primul pe care l-am întâlnit este şi primul intrat: studentul Alexandru-Gabriel Romaniuc, admis cu media 10, din Iaşi, absolvent de liceu civil. Şi-a premeditat performanţa, dacă se poate spune astfel, făcând un an Facultatea de Matematică, materia care a contat la admitere la domeniul pentru care a optat. A vrut imediat după liceu să ajungă aici, dar "a fost prea târziu", de aceea a ales, temporar, facultatea respectivă, gândind că-l va ajuta. Deşi nu ştie prea multe despre aceasta, a optat pentru arma Comunicaţii şi informatică, fiind o armă de profil tehnic. Sosit abia de câteva ore, consideră că a început să se acomodeze cu mediul militar, fiind, de fel, o persoană adaptabilă.

Pe studentul Marian-Ionuţ Aborşoaiei, absolvent de colegiu militar şi admis cu media 9,40, l-am întâlnit după ceremonial, după două zile pe care le-a considerat grele, cu un program foarte încărcat. Îşi doreşte o carieră militară, alegând arma infanterie. Speră să se înţeleagă bine cu colegii şi să facă faţă solicitărilor, şi consideră că s-a adaptat bine la noul statut, cel de "boboc".

Studenta Alexandra-Daniela Dobroslav, admisă cu media 9,10, a ales arma Comunicaţii şi informatică pentru că a fost atrasă de matematică şi fizică pe timpul studiilor liceale. Deşi a absolvit colegiul militar, găseşte oarecum dificilă despărţirea de familie, ea fiind de loc din Breaza, dar spune că îi sunt de ajutor fostele colege de liceu, că se susţin una pe cealaltă. De asemenea, i-a văzut puţin speriaţi pe unii dintre colegi, cei proveniţi din mediul civil, mai ales când gradaţii sau ofiţerii mai strigă la ei pentru a-i corecta sau a-i învăţa ce au de făcut. Obişnuită fiind cu rigorile mediului militar, Daniela a încercat să le tempereze şi să le încurajeze, în special pe fetele cu care stă în cameră.

Studenta Ana-Maria Covaci este din Galaţi. Venită din mediul civil, a ales să ajungă în postura în care am găsit-o, impresionată fiind foarte mult de o carieră militară. Fără a avea legături directe cu acest mediu, a fost influenţată în alegerea ei de către părinţi şi prieteni. După  aceste prime zile "destul de obositoare, nefiind obişnuită cu un program atât de încărcat şi cu atât de mult efort", încât nici timp să vorbească cu cei dragi nu prea a avut, se simte motivată de ambiţie şi de dorinţa de a reuşi. Cel mai greu i se pare totuşi faptul că nu a reuşit să se împace cu bocancii, având deja bătături şi fiindu-i foarte greu să alerge; ceea ce nu-i deloc bine pentru un infanterist, aşa cum este ea. "Chiar dacă este foarte greu la început, recomand tuturor să încerce această experienţă care te poate ajuta să te formezi ca persoană şi să te maturizezi"- a mai adăugat Ana-Maria.

O poveste interesantă are şi studenta Marinela-Ica Clapău: la a doua încercare de a deveni student militar, anul acesta a fost prima sub linie, iniţial, fiind ulterior admisă prin retragerea unei fete cu medie mai mare. Studentă, până de curând, la Facultatea de ştiinţa şi ingineria mediului, la Cluj Napoca, Marinela şi-a dorit foarte mult o carieră militară, motiv pentru care, deşi i-a plăcut şi ce a făcut în acest ultim an, a ales să renunţe, în favoarea Academiei Forţelor Terestre. Foarte entuziasmată de noul său statut, cel de student militar, Marinela a povestit şi faptul că deşi şi-a dorit să urmeze un liceu militar, a optat în cele din urmă pentru unul cu profil sportiv, ea făcând mai mulţi ani  handbal de performanţă. Având inclusiv la acest nivel o schimbare de profil, în urma unei accidentări, a ajuns să termine un liceu real, motiv pentru care a ales şi arma Comunicaţii şi informatică. Mulţumită de condiţiile oferite de Academie, proaspăta studentă a apreciat inclusiv primele ore de instrucţie de care a avut parte, în ciuda faptului că o cam rodeau bocancii.

Dincolo însă de cele câteva cuvinte ale tinerilor studenţi ai Academiei Forţelor Terestre pe care le-am redat aici, definitorii pentru acest început sunt emoţia şi entuziasmul pe care le resimt toţi cei 267 de, deocamdată, proaspăt purtători de uniforme militare. După aceste câteva zile de acomodare şi de îndeplinire a unor sarcini administrative, aceştia vor începe o perioadă de pregătire specifică în poligoanele din împrejurimile Sibiului, care le va permite, ulterior, să-şi câştige şi statutul de militari.

Închei aceste rânduri, urându-le tuturor succes în pregătire şi... bocanci prietenoşi!