În perioada 15-19 mai, la Colegiul Naţional Militar “Ştefan cel Mare” a avut loc Congresul internaţional “Body – Arts, Science and Wellbeing”, proiect în cadrul programului “Erasmus+” finanţat de Uniunea Europeană.

Activitatea a reunit la Câmpulung Moldovenesc profesori şi elevi din şapte şcoli: din Franţa, Italia, Marea Britanie, Polonia, Portugalia şi România, dar şi instituţii locale de învăţământ, parteneri în cadrul proiectului.

Programul a cuprins o zi de prezentări, o zi de team-building la Iaşi, trei zile de workshop-uri (ateliere de lucru), din care, în ultima zi, o reluare a acestora  desfăşurate deja, dar în prezenţa elevilor din şcolile partenere din oraş.

Tematica congresului, în concordanţă cu denumirea acestuia, a avut în vedere expunerea, în cadrul prezentărilor sau atelierelor de lucru, a unor subiecte precum alimentaţia, sănătatea şi stilul de viaţă, dependenţa de alcool, agresivitatea fizică sau verbală, manifestarea şi gestionarea emoţiilor, demonstraţii culinare, psihologie aplicată, toate acestea abordate utilizând diferite perspective sau domenii ştiinţifice: de la matematică, biologie, logică, la robotică, psihologie, geografie ori artă teatrală.

În prima zi a congresului, gazdele, beneficiind de amabilitatea unor personalităţi de seamă care au dat curs invitaţiei de a fi prezenţi în mijlocul elevilor câmpulungeni şi a oaspeţilor lor, au programat o serie de prezentări la care au asistat toţi elevii colegiului, precum şi profesori şi cadre militare.

Într-o primă prezentare, prof.univ.dr.Sorin Roşca (din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti) a făcut descrierea unor metode experimentale, roadele muncii sale şi ale echipei pe care o coordonează, prin care, folosind modele matematice, s-a reuşit crearea unor matrici care permit identificarea clară, pe baza unor componente relevante, a caracteristicilor unui produs alimentar. S-a exemplificat acest procedeu folosind ca produs de referinţă vinul: astfel, în circa 15 minute, comparând mostrele primite cu eşantioane autentice, verificate, se poate afla tipul de vin, podgoria de provenienţă şi chiar anul în care a fost acesta făcut.

Prof.univ.dr. Radu Nicolae Gologan, din cadrul aceleiaşi universităţi, a făcut, cu un entuziasm specific unui adevărat pasionat al matematicii, o demonstraţie de virtuozitate privind trecerea de la numere la funcţii, în domeniul măsurării şi dimensiunilor, concepte care diferenţiază, aşa cum precizează încă de la început profesorul, pe om de celelalte animale.

O altă prezentare a fost cea a fostei absolvente a colegiului, Angela Lungu, acum cadru universitar la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, care s-a referit la metode noninvazive de diagnosticare a problemelor circulatorii la nivelul plămânilor, utilizând modelare matematică.

De asemenea, au fost prezentate lucrări de filosofie (“Emoţiile trupeşti în filosofia greacă”), de medicină (“Perspectiva medicală asupra stilului de viaţă”), dar şi de psihologie (“De la uniforma militară, la identitate”) – lucrare a cărei bază se sprijină pe munca de cercetare desfăşurată chiar în cadrul colegiului militar câmpulungean.

Dar poate cea mai colorată şi gustată prezentare a fost cea a regizorului Ciprian Panaite, care a făcut o bine documentată expunere a felului în care corpul exteriorizează emoţiile pe care le trăim, dar şi cum prin modificarea posturii sau stării corpului, putem transforma aceste emoţii.

Este poate de prisos a spune că implicarea cea mai mare din partea elevilor, atât în calitate de responsabili şi prezentatori ale diferitelor subiecte, dar şi în calitate de participanţi, a fost în cadrul atelierelor de lucru.

Încercând să împace şi nevoile proiectului, dar şi nevoile instituţiei (ne aflăm totuşi în timpul anului şcolar), organizatorii au asigurat participarea, prin rotaţie, a unui număr cât mai mare dintre elevii colegiului la workshop-urile organizate de parteneri sau de către instituţia-gazdă (câte 15-20 de elevi pentru fiecare dintre ele).

Indiferent că a fost vorba de evaluarea inteligenţei individuale, utilizând principiul inteligenţei multiple, sau de crearea, pe echipe, a unei coregrafii la alegere şi prezentarea acesteia colegilor, ori de prezentarea modului de măsurare a nivelului monoxidului de carbon cu ajutorul unui robot construit din componente precomandate, activităţile au atras atenţia şi entuziasmul elevilor participanţi, fie ei militari sau…străini. Tinerii au avut astfel prilejul de a relaţiona în mod constant în limba engleză pentru a îndeplini cerinţele specifice, de a se cunoaşte şi împrieteni, totul într-o atmosferă destinsă, o îmbinare de seriozitate şi distracţie specifică învăţării non-formale.

Pe platoul şi în sălile colegiului s-au îmbinat în aceste zile foarte bine eterogenitatea naţională, de limbă, dar şi de atitudini şi trăiri, de uniforme şi de haine viu colorate, cu rigurozitatea ştiinţifică şi  specifică mediului militar, în care elevii români, gazdele acestor activităţi, învaţă şi trăiesc.

***

Foarte multe despre activităţile desfăşurate în aceste zile, dar şi despre contextul care le cuprinde, le-am aflat de la Monica Buculei. Profesoară în cadrul colegiului câmpulungean, ea este şi coordonator al proiectului “Erasmus+ Body”, care se implementează în această instituţie în perioada 2015-2018.

R.: - Ce ne puteţi spune despre implicarea în cadrul acestui proiect, care se adresează atât elevilor, cât şi profesorilor?

M.B.: - Când am analizat nevoile instituţionale din colegiul nostru, am ajuns la concluzia că ne-ar prinde foarte bine acest gen de proiect.  De fapt, continuăm o tradiţie din anii anteriori (începând cu anul 2010, când am iniţiat colaborările internaţionale), implementând două proiecte din cadrul programului "Comenius", deci practic am mers pe aceeaşi linie. Este vorba de o acţiune complexă, care vizează modificări profunde la nivelul mentalităţii participanţilor, la nivelul abilităţilor, la nivelul managementului şcolar. Oferă oportunităţi de creştere personală şi profesională atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice şi, nu în ultimul rând, şi pentru managerii instituţiilor partenere. În ceea ce priveşte implicarea efectivă, anul trecut au participat la activităţi de mobilitate în exterior 20 de elevi şi 6 cadre didactice, în acest an, 19 elevi şi 6 profesori, iar pentru anul următor, un număr asemănător.

R.: - Vorbiţi-ne despre activităţile la care tocmai asistăm.

M.B.: - Ceea ce avem noi în această săptămână este o colaborare internaţională “pe viu”. Dar proiectul înseamnă foarte multă muncă în cadrul instituţiei şi foarte multă muncă cu şcoli din oraş - acei “parteneri locali”. Practic, impactul este foarte extins prin activităţile implementate, dar şi prin diseminarea activităţilor la care nu au ocazia să participe toţi elevii.  

Pentru această activitate, am încercat să implicăm toţi elevii din colegiu. Ei sunt destul de bine informaţi în ceea ce priveşte proiectul, pentru că se fac acele diseminări ale tuturor acţiunilor din afară, la care participă toţi elevii.

R.: - Care ar fi efectele asupra elevilor, în urma participării la aceste ativităţi, dincolo de o mai bună cunoaştere a limbii engleze, ceea ce vă interesează în mod deosebit, ca profesoară de limbă engleză?

M.B.: - O, sunt multe. Iar limba engleză e doar un pas mic; noi practic urmărim să le dezvoltăm abilităţi care să îi ajute pe toată viaţa. Urmărim să le dezvoltăm capacitatea de a relaţiona cu oamenii în diverse contexte. Proiectul îi pune pe copiii noştri în tot felul de situaţii de comunicare: au fost nevoiţi să se adapteze la activităţi cu elevi mult mai mici decât ei, sau cu elevi care nu au acelaşi nivel de cunoaştere a limbii engleze. Au învăţat să comunice, indiferent de situaţie. Este una dintre cele mai importante achiziţii, cred eu, care îi va ajuta toată viaţa.  De asemenea, şi-au dezvoltat foarte mult stima de sine, încrederea, pentru că au fost puşi în situaţia de a vorbi în faţa unui grup de oameni pe care nu i-au mai întâlnit niciodată – aţi văzut şi exerciţiile pe scenă desfăşurate astăzi. În străinătate au fost găzduiţi la familii locale, unde a fost nevoie de un anumit gen de relaţionare, şi-au dezvoltat foarte bine abilităţile de integrare. Am insistat foarte mult pe ideea de toleranţă interumană, i-am învăţat să ia partea bună din fiecare activitate şi din fiecare om. Un rol important l-au avut acele mobilităţi, medii şi lungi. În decursul acestui an şcolar, am găzduit elevi din Polonia şi Portugalia, şi, la reciprocitate, avem elevi în aceste ţări. Pentru noi, prezenţa elevilor din afară a fost un real câştig.

R: -  În ceea ce priveşte vizibilitatea şi diseminarea acestor activităţi, ce produse realizaţi?

M.B.: - Ca şi produse de proiect, aş dori să menţionez realizarea unei cărţi care cuprinde materiale legate de Body-Arts, Science and Wellbeing. S-a realizat o expoziţie de postere cu tema “Bullying stops here!”, cu postere realizate de către elevii din toate şcolile partenere. Vom realiza şi o revistă cu aceeaşi temă, ce cuprinde interviuri, materiale, benzi desenate, realizate de către elevi. Nu ar fi de neglijat să menţionez că proiectul nostru are un blog (www.erasmusplusbody.com) unde cei interesaţi pot vedea prezentarea activităţilor tuturor ţărilor implicate.

R.: - Ce a presupus organizarea acestor activităţi?

M.B.: - În principal, multă muncă în echipă. Am învăţat astfel să comunicăm cu adevărat unii cu alţii, să avem încredere, să ne respectăm spaţiul de activitate, să delegăm sarcini, deci ne-au organizat foarte mult în ceea ce priveşte munca în echipă.

R.: - Credeţi că ajută imaginii instituţiei implicarea în aceste proiecte?

M.B.: -  În mod categoric, se face o promovare a instituţiei la nivel naţional şi internaţional. Rolul nostru este foarte mare la nivel internaţional, pentru că noi schimbăm prejudecăţi. Ca un exemplu, acum nu mult timp, o colegă care efectua o mobilitate în Germania cu doi elevi s-a confruntat cu situaţia de a nu găsi familii-gazdă pentru aceşti elevi; exista la nivelul familiilor din şcoala respectivă o reţinere majoră faţă de elevii români, din cauza falsei impresii create în acel moment în Germania de conaţionali ai noştri, foarte puţin reperezentativi pentru ţara noastră. Un alt exemplu este mesajul pe care l-a primit coordonatorul francez de la un părinte care a găzduit un elev român, la finalul unei mobilităţi desfăşurate în Franţa, şi în care îşi exprima aprecierea faţă de elevii români pe care i-a cunoscut şi în special faţă de elevul găzduit, şi recunoştea, cumva, că avusese emoţii la început. Rolul nostru, repet, este unul mare în acest sens, deşi suntem o mână de oameni; mereu le spun copiilor că trebuie să fie atenţi, nu să creeze o imagine falsă, ci să arate adevărata faţă a elevilor noştri şi a românilor în general.

R.: -  Puteţi formula o concluzie în urma desfăşurării acestei activităţi?

M.B.: - Nu voi relua avantajele menţionate anterior; orice întâlnire de genul acesta este un câştig. Ca o concluzie, cu cât suntem mai deschişi şi cu cât cunoaştem mai mulţi oameni, cu atât ne îmbogăţim experienţa şi creştem din punct de vedere uman.

***

Activitatea a mai cuprins şi o vizită a colegiului, o prezentare a rezultatelor sale, precum şi excursii cu invitaţii în locurireprezentative din zonă: pe vârful Rarău şi la mănăstirea Putna. Menţionez extraordinara organizare şi implicare a gazdelor, atât la nivelul pregătirii şi coordonării proiectului, cât şi din punct de vedere al sprijinului oferit şi deschiderii avute de către conducerea colegiului.

Congresul a avut, aşadar, un impact deosebit din mai multe puncte de vedere, atât individual, social, educativ, cât şi de imagine instituţională şi de ţară, pentru toţi cei implicaţi: elevi români şi străini, cadre didactice, reprezentanţi ai instituţiilor implicate, invitaţi.