Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Am cunoscut-o pe Rebeca în timpul liber, o tânără cantemiristă care mi-a vorbit cu o bucurie aparte despre părinții ei și despre cei nouă frați, de care îi este foarte dor, despre atmosfera deosebită din familie, despre mâncarea bună pe care o pregătește mama ei. Se află la început de drum și crede că „orice soldat poartă în raniță  bastonul de mareșal”.

Este elevă a Colegiului Național Militar “Dimitrie Cantemir” și speră că peste ani și ani, când va privi în urmă, să fie mândră de copilul de ieri, ce a ales să meargă pe o cale extraordinară, evitând facilul, tocmai pentru ca rezultatele să fie satisfăcătoare, după cum a spus chiar ea:

“Mă numesc Iancu Rebeca, în prezent elevă în clasa a IX-a, în cadrul acestui liceu de prestigiu. Pentru mine drumul către succes a fost presărat de încercări, însă întotdeauna în lupta cu destinul și am dat șah-mat, viața mea fiind câteodată soare, câteodată nori. Încă de mică am iubit ordinea și disciplina, deoarece consider că, având disciplină în viață și-n gânduri, echilibrul devine un obicei. Astfel, având-o ca model pe sora mea mai mare, am ales să mă pregătesc pentru admiterea la acest liceu. Cu inima puternică și stângul pe tobă, am pornit pe drumul meu, căci datorită muncii asidue, roadele au apărut. Acest examen n-a fost, însă, unul facil, căci a reprezentat un complex de probe, pe care a trebuit să le depășesc. Faptul că n-am renunțat nicio clipă la visul meu, m-a făcut astăzi învingătoare, un micuț soldățel cu ochii mari, îndreptați către stele. Prima zi de școală pot spune că a fost un moment plin de emoție, unic, o clipă pe care nu o voi uita niciodată. A însemnat primul pas către sine, militarul  puternic și echilibrat de mâine.

Ambiția este o caracteristică de familie, toți frații mei având-o. Primul pas a fost făcut de sora mea mai mare, ce a ales să îmbrace haina militară. Văzând-o pe ea, văzând responsabilitatea ce cade pe acele grade, am știut că locul meu este în această lume, unde respectul și disciplina sunt la gradul absolut. Azi elev, mâine ofițer, voi merge întotdeauna pe drumul acesta, având în gând faptul că <orice soldat poartă în raniță  bastonul de mareșal>. Sper ca peste ani și ani, când voi privi în urmă, să fiu mândră de copilul de ieri, ce a ales să meargă pe o cale extraordinară, evitând facilul, tocmai pentru ca rezultatele să fie satisfăcătoare. Devenind militari, ne transformăm în lumină... lumină prin care ținuta, zâmbetul nostru curat, iubirea de țară se reflectă în grija față de ceilalți. Ne vom pune gândurile, viața însăși pe altarul omenirii, drept jertfă pentru ca pacea să domnească. Pot spune că voi rămâne neclintită în fața greutăților pe care le voi întâmpina, așa cum am făcut și până acum, având grijă ca drapelul de luptă al sufletului meu să dăinuiască mândru și luminos, în orice circumstanță”.