Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Academia Tehnică Militară a fost prezentă, prin reprezentanta sa, sublocotenent ing. Eliza Anabella Coţovanu, la Conferinţa Educaţională "Care este expertiza ta? Studenţii PRO Educaţie. Educaţie pentru secolul 21. Studentul, o nouă provocare".

Evenimentul a fost organizat vineri,  29 mai, la Universitatea "Politehnica" din Bucureşti, o instituţie de învăţământ ingineresc cu care Academia Tehnică Militară are strânse relaţii de colaborare în domeniul ştiinţific. Participarea a fost gratuită şi a fost deschisă tuturor studenţilor, indiferent de facultate sau universitate, iar organizatorii – revista online "UltraPsihologie.ro", BestBucuresti.ro şi Youth in Action Inginerie Mecanică şi Mecatronică – şi-au propus să le dezvăluie noi perspective despre ceea ce înseamnă să fie conectaţi la programele educaţionale şi să-şi aleagă perfect specializarea.

Şi succesul se poate învăţa

Moderatorul conferinţei, psihologul Radu Leca, fondatorul website-ului UltraPsihologie.ro (Psihologie, Mediere, Formare, Coaching, Training & Leadership) şi promotor de articole şi traininguri (cursuri de pregătire pentru o anumită activitate sau profesiune – n.red.) în domeniul psihologiei, business-ului şi al dezvoltării personale, declara pentru "Revista Forţelor Terestre": "Pe parte de educaţie, studenţii trebuie să fie informaţi că există o alternativă organizată a statului român pentru o reevaluare personală a obiectivelor fiecărui subiect în parte. Dacă avem oferte de la numeroasele universităţi din ţară, trebuie să avem şi oferte oficiale din partea celor care se ocupă de structura organizaţională şi de apărare." Tematica acestei conferinţe nu a fost concepută doar pentru studenţi, ea se adresează şi profesorilor, un aspect prezentat explicit în materialele de promovare a evenimentului. "Profesorii sunt invitaţi să participe pe streaming-ul live pus la dispoziţie de către RadioFX.net , să vadă, în cadrul unor discuţii de natură pozitivă, cum sunt privite programele pe care ei le realizează – explică psihologul Leca. Mergem pe ideea că profesorii trebuie să fie scoşi cât mai mult în faţa oamenilor pe care îi ajută din primul moment în care au intrat pe băncile şcolii. Acest lucru, din păcate, nu se întâmplă în mod real, pentru că profesorii nu primesc niciodată – sau foarte rar – meritele reale de care au nevoie. De aceea, prin această conferinţă doresc să aduc profesorii cât mai în faţă, să-i facem cât mai vizibili, pentru că ei sunt viitorul nostru, chiar dacă oamenii nu-şi dau seama de aceasta."

În cadrul conferinţei s-a vorbit despre educaţie, despre modul în care se realizează corect educaţia cu programele Centrului de Educaţie Aplicată şi cât de active sunt acestea la nivelul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. Studenţilor prezenţi li s-au prezentat cursuri de formare pe care le pot urma sau programe educaţionale la care pot participa, în funcţie de cariera pe care doresc să o urmeze în viitor.

Academia Tehnică Militară a fost o prezenţă oarecum neobişnuită pentru o asemenea activitate, deoarece a venit cu oferta educaţională în faţa unor oameni care, cel puţin teoretic, şi-au ales o meserie şi un drum în viaţă. Însă, dacă programele educaţionale de licenţă cu siguranţă că nu ar fi prezentat interes pentru auditoriu, în schimb, un posibil master în domeniul calculatoarelor şi tehnologiei informaţiei ori ingineriei electronice şi telecomunicaţiilor (Ingineria sistemelor de comunicaţii şi securitate electronică, Electronică aplicată în robotică pentru securitate şi apărare) ar fi putut tenta unii dintre studenţii prezenţi.

Discursurile au căutat să răspundă întrebărilor "Cum să devii un om de succes?" şi "Prin ce diferă de semenii săi un om de succes?". Şi aici am avut parte de o surpriză în conţinutul discursurilor, total diferite de ceea ce se prezintă în literatura de gen, cu titluri ca "10 paşi pentru a deveni milionar". O literatură care întotdeauna "m-a lăsat rece" fiindcă autorii aşa-ziselor manuale de succes nu fac parte din Top 10, şi nici măcar primii 1000 clasaţi în topurile "Forbes". Au talent însă de a povesti succesele altora.

Nu! În Amfiteatrul de la Politehnica au venit oameni obişnuiţi, care şi-au găsit un drum în carieră, şi le-au povestit celor din sală ce obstacole au avut de trecut. A fost Ariel Constantinof, director executiv Motivonti, căruia profesoara de română din clasa a VIII-a i-a prezis sumbru că nu va lua examenul de capacitate. Departe de a-l descuraja, profeţiile Pythiei de la catedră au avut darul de a-l motiva: a ajuns la liceu, la facultate, iar acum, în timpul liber, dezvoltă o afacere de curierat pe bicicletă. El le-a explicat studenţilor, cu exemple din activitatea sa, cum pot fi întoarse în avantajul propriu unele situaţii aparent nefavorabile.

Dumitru Fornea, şeful Departamentului relaţii internaţionale în Consiliul Economic şi Social, le-a explicat studenţilor că succesul în carieră nu este legat numai de a studia într-o şcoală bună ci, în primul rând, de motivaţia fiecăruia, acordând totuşi şi norocului partea sa de contribuţie. "Am început un liceu agricol, am lucrat la turci pe timpul vacanţelor, în perioada '93-'95, pentru 5 USD pe zi, ca să-mi strâng bani pentru facultate. Am dat la Politehnică, unde am făcut facultatea de material rulant de cale ferată şi am luat din prima, chiar dacă am făcut un liceu agricol: în Târgu Neamţ erau două licee şi acela era cel mai prost. Dar acolo am avut ocazia să învăţ o meserie concretă, cea de mecanic auto. Când am terminat facultatea, am avut «şocul viitorului»: mi-am dat seama că nimeni nu are nevoie de mine, chiar cu diplomă de Politehnică, aşa că prin anul 2000 m-am dus în Spania, unde am muncit şi, totodată, am studiat la <Institutul Cervantes>. Faptul că am lucrat la turci în timpul liceului iar mai târziu în Spania m-a ajutat foarte mult să mă adaptez diferitelor culturi şi mentalităţi – am avut parte de o educaţie informală – ceea ce, mai târziu, mi-a folosit în cariera pe care o am în relaţiile internaţionale".

O altfel de conferinţă

Evenimentul la care am participat m-a surprins în câteva rânduri. Venisem pregătit ca un burete uscat, gata să iau notiţe şi să absorb cunoştinţe în cadrul unei conferinţe clasice. Nu a fost aşa. Conferinţa s-a desfăşurat într-un stil aproape "american gospel", cu un nonconformism electrizant. Fiecare dintre vorbitori a venit în faţa publicului (literalmente sau de la pupitru) pentru a-şi prezenta oferta de cursuri, sau pentru a veni în sprijinul orientării studenţilor prezenţi în viitoarea carieră.

Mi-a plăcut, în primul rând, modul în care profesori sau reprezentanţi ai unor asociaţii căutau să-şi atragă studenţi către cursurile pe care le susţin sau către proiecte pe care le-au iniţiat. A fost ceva cu totul diferit faţă de modul în care – cu ani în urmă, în vremea studenţiei mele – "opţionalele" erau tratate ca şi cursuri obligatorii ori erau promovate prin bife într-o listă. Ceea ce s-a întâmplat în faţa publicului studenţesc (destul de restrâns, din păcate) a fost, pentru mine, o adevărată lecţie de marketing educaţional, pe care mi-aş dori să o văd implementată măcar la standurile noastre de promovare a carierei militare.

Am lăsat deliberat la sfârşit o altă particularitate a conferinţei. Fiecare "antract" al discursurilor a fost ocupat de recitalurile unor elevi de la Colegiul Naţional de Arte "Dinu Lipatti" din Bucureşti. Repertoriul a fost alcătuit în exclusivitate din compoziţii româneşti interpretate vocal sau instrumental şi a fost un mod inedit (şi plăcut) de a promova campania "Un pian pentru Lipatti". Sensibilitatea interpretării elevilor a avut darul să convingă (dacă mai era necesar) că fără artă, în general, şi fără muzică, în special, viaţa noastră ar fi ternă. Ca să nu mai amintesc de marile valori universale pe care le-a dat şcoala interpretativă şi componistică românească.