PUBLICAŢIE EDITATĂ DE STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

Cuprinsul
• Secunda verba pro domo (3) p.1
• Editorial. Schimbarea, o constantă a existenţei p.2
• Un ultim onor la general! p.4
• Cu elicopterul peste Carpaţi p.8
• Vehicule fără pilot tactice – dezvoltări şi aplicaţii viitoare p.11
• China – putere regională în ascesiune spre statutul de putere globală p.17
• Atacul cu antrax din SUA din 2001 p.21
• Consideraţii actuale şi viitoare privind rolul structurilor NATO pentru operaţii speciale în procesul de stabilizare a situaţiei de securitate din Afganistan p.24
• Comanda şi controlul în operaţiile de răspuns la criză p.28
• Paraşutiştii sovietici în România p.34
• Plutonierul Borcan şi "teteriştii" p.36
• Tradiţia şi adevărul ca nobilă povară p.37
• Paraşutismul: tradiţie sau profesie? p.39
• Istoria aviaţiei române – "Nihil Sine Deo" p.40
• Tăcuţi, rapizi, letali p.41
• "Paraşutiştii" – Buletinul comandamentului trupelor de paraşutişti p.46
• Scurte consideraţii privind insurgenţa p.50
• Interviuri la sfârşit de carieră p.56
• Secretul unui salt în noapte p.58
• In memoriam Fane Aldea – un zâmbet pentru eternitate p.59
• Proiectul "Eroii – modele peste generaţii" p.60
• Muzeul parasutiştilor implicat activ în cinstirea eroului anonim – luptătorul paraşutist p.60
Continuăm să aducem în faţa dumneavoastră, o imagine, sperăm noi, cât mai completă, a ceea ce înseamnă comunitatea celor care îşi desfăşoară activităţile diversificate sub acelaşi numitor comun, cupola paraşutei, acea aripă de înger, care ne aduce mai aproape de cer.
Demersurile şi eforturile colectivului redacţional sunt animate de dorinţa de a aduce şi reflecta în paginile revistei cât mai multe aspecte din activităţile şi preocupările celor care alcătuiesc această minunată lume a zburătorilor.
Consider că în aceste vremuri dominate de schimbări profunde şi rapide, atât la nivel mondial, naţional cât şi în special a sistemului militar, este necesar să înţelegem cu toţii că argumentele necesare şi determinante pentru trasarea liniilor directoare în ceea ce priveşte evoluţia paraşutiştilor militari şi a forţelor speciale, trebuie să vină din interior, de la cei care trăiesc şi respiră zi de zi aerul înălţimilor.
Este de asemenea imperios necesar să nu uităm niciodată că pe cel ce trăieşte în trecut îl încurcă prezentul. Istoria glorioasă, faptele şi determinarea înaintaşilor constituie fundamentul şi nu culmea evoluţiei paraşutiştilor militari şi forţelor speciale. Anul 2013 a fost un an bogat şi dens în evenimente, însă unele dintre ele au lăsat urme adânci atât în memoria colectivă dar şi în viaţa de zi cu zi a colectivului Centrului de Instruire pentru Operaţii Speciale. Aş vrea să mă refer aici în primul rând la cei care au făcut saltul în eternitate anul acesta: generalul de brigadă Mircea Moraru şi plutonierul adjutant Ştefan Aldea. În paginile revistei noastre veţi găsi articole special dedicate acestor Oameni şi Colegi deosebiţi, scrise de cei care i-au cunoscut cel mai bine, colegi, subordonaţi şi prieteni. Colectivul redacţiei ţine să le mulţumească şi pe această cale, celor care au plecat de lângă noi pentru toate eforturile depuse şi tot ce au lăsat în urma lor, ca militari şi ca trăitori pe acest pământ.
Tot aici vreau să le mulţumim colegilor noştri care au trecut în rezervă anul acesta, plutonier adjutant principal Florian Ioniţă, plutonier adjutant principal Gabriel Pienaru, plutonier adjutant principal Gheorghe Vlaicu, plutonier adjutant principal Doru Gherase. În ani în care au slujit sub arme şi sub foşnetul dulcereavăn al cupolei paraşutei colegii noştri au fost exemple de profesionalism, dăruire, talent pedagogic şi implicare. Le mulţumim pentru tot ce au făcut pentru instituţia Armatei Române şi le dorim sănătate deplină şi ani lungi.
Este de datoria noastră a celor care continuăm pe mai departe activitatea de formare şi îndrumare a luptătorilor de operaţii speciale, paraşutişti, cercetare şi control aerian tactic, să găsim şi să promovăm instructori care să preia novator tot ceea ce colegii care au plecat spre diverse zări anul acesta, ne-au lăsat bun şi demn. Căile şi mijloacele prin care putem deveni mai buni şi mai eficienţi sunt în primul rând în interiorul celei mai de preţ resurse ale organismului militar – resursa umană – şi de aici trebuie să vină soluţiile pentru a depăşi toate vicisitudinile vremelnice legate de resurse materiale şi financiare. De-a lungul secolelor este dovedită sintagma că "omul sfinţeşte locul" şi aceasta este piatra fundamentală pe care trebuie să clădim viitorul, acel viitor care să nu uităm, începe astăzi şi nu mâine, nu săptămâna viitoare, nu la anu' ci ACUM.
Păşii făcuţi înainte sunt incontestabili, chiar dacă pot fi discuţii cu privire la mărimea lor, însă aşa cum spunea Maica Tereza "Nu putem face lucruri mari pe acest Pamant, ci doar lucruri marunte cu dragoste mare". De aceea se cuvine să avansăm ferm şi decis, găsindu-se oamenii, căile şi mijloacele cele mai adecvate pentru a consolida şi dezvolta creator cele mai bune procedee de întrebuinţare în luptă a forţelor pentru operaţii speciale.
Sprijinul constant, competent şi consistent al partenerului american trebuie să fie un catalizator al acţiunilor noastre şi nu un declanşator, iar aceasta împreună cu vasta experienţă scrisă din păcate şi cu foarte mult sânge, trebuie să înscrie peren Armata României în galeria partenerilor durabili şi de încredere ai coaliţiei.
O altă preocupare a noastră în anul 2013 a fost să menţinem şi să extindem legăturile cu toate comunităţile de paraşutişti din România, fie ele militare sau civile şi veţi găsi ecouri ale acestor eforturi în paginile revistei. Vă adresăm şi pe această cale, dragi cititori, calda invitaţie de veni alături de noi şi de a ne sprijini în efortul de a face cunoscute realizările, planurile şi proiectele luptătorilor dintre cer şi pământ. "La mulţi ani ani!" şi "Cer senin!".
NOTĂ:
Editorial semnat de locotenent-colonel Dragoş Axinia