Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

»» WEBSITE-UL PUBLICAŢIEI««

 Pâine cu eroi

Locotenent-colonel Eduard BORHAN

În ultimii ani, asociațiile și fundațiile care păstrează vie memoria eroilor căzuți pentru patrie au devenit tot mai vizibile. Încet, încet, au apărut mai multe grupuri de inițiativă, au fost reamenajate cimitirele eroilor, au apărut noi monumente comemorative.

În fiecare an, de Ziua Eroilor, în toate localitățile mai mari ale țării sunt oficiate slujbe de pomenire, se depun coroane de flori sau chiar sunt manifestări mult mai grandioase la care participă mai marii comunității și se organizează ceremonii militare. În semn de prețuire pentru ceea ce au înfăptuit, Guvernul României a declarat anul trecut ca fiind Anul Veteranului de Război. Iată că lucrurile intră în normalitate și ne aliniem și noi la tradiția europeană de a acorda respectul cuvenit eroilor noștri și de a face cunoscute faptele lor și ceea ce au reprezentat în istoria țării.

Așa am aflat că somnul eroilor români, germani și ruși căzuți în acel loc este tulburat de dispute imobiliare. Nimeni dintre autoritățile publice nu a încercat să rezolve situația și cimitirul arată așa cum îl vedeți în fotografii. Chiar dacă Lege nr. 379 / 2003 prevede că una dintre atribuțiile Consiliului local este de: a ține evidența detaliată a mormintelor şi operelor comemorative de război situate pe raza lor teritorială şi asigură protejarea lor, prevăzându-şi în bugete fondurile necesare în acest scop, în cazul Cimitirului de la Butea nu se întâmplă acest lucru. Domnul Carol Anti, locuitor al comunei ne-a oferit câteva informații despre ceea ce s-a întâmplat cu cimitirul de-a lungul anilor. Cimitirul a fost înființat în anii 1944-1945, pe un teren de 4 hectare donat de un sătean din Butea care și-a pierdut fiul în război aici fiind îngropați peste 10.000 de soldați. După război, odată cu venirea regimului comunist, mare parte din cimitir a dispărut, crucile din lemn pe care erau trecute numele eroilor identificați au fost folosite pentru foc la un cazan de țuică din sat. Terenul a intrat în circuitul agricol, cultura predominantă fiind porumbul. După anul 2000, cimitirul a fost reamenajat pe un teren de 0,87 hectare. Au fost puse 366 de cruci metalice, alte 3 cruci metalice mari, 3 troițe și s-a construit un monument pe un teren ce-mi aparține. În anul 2003 a fost organizată o ceremonie de sfințire a cimitirului cu preoți ortodocși și catolici, cu fanfară și militari. Au fost atunci și reprezentanți ai Ambasadei Germaniei și Rusiei, ne-a declarat domnul Anti.

Din cele 369 de cruci metalice au mai rămas 4. Restul au fost scoase și duse probabil pentru a fi valorificate. Acum nu mai este la modă lemnul, ci....fierul. Dacă autoritățile publice locale nu pot sau nu vor să facă nimic, este rândul comunității să intervină și să arate că sunt buni creștini.

Recent am participat la inaugurarea unui monument comemorativ în localitatea Tomești, județul Iași, care rupe într-un fel tradiția de a ridica pentru eroi un monument de dimensiuni reduse, de obicei o troiță. Monumentul este impresionant atât prin dimensiuni cât și prin realizarea artistică, sculptorul fiind un tânăr artist din Republica Moldova. Aș putea să ofer mult mai multe exemple de lucruri bune ce s-au înfăptuit în acest domeniu dar mă voi opri la exemplul oferit de comunitatea bisericii Bucium din Iași.

Aici prin contribuția unor credincioși, la inițiativa preotului paroh Dumitru Carp și a epitropului bisericii Virgil Arsenie s-a construit un osuar pentru cei 132 de eroi, din groapa comună a cimitirului, căzuți la datorie în data de 25 august 1944. Au fost efectuate teste ADN care au stabilit că osemintele reînhumate aparțineau locotenentului Nicolae Hagimă și sergentului major Haralambie Apetrei. Nu pot uita momentul în care domnul Arsenie s-a adresat celor prezenți la ceremonie și familiei acestuia care a venit de la Fălticeni, județul Suceava pentru a onora ruda căzută pe frontul de la Iași. Arătând puținele rămășițe rămase din eroul sucevean a spus : Uitați-vă ce a mai rămas din bietul locotenent Hagimă! Să nu uităm niciodată ce a făcut el pentru noi cei de azi!

Revin la titlul articolului. Atunci când mergi pe drumul european ce leagă Romanul de Iași, undeva aproape de trecerea peste Siret, vezi un indicator mare de tablă pe care scrie Pâine. Am trecut de multe ori de multe ori pe acest drum și mă întrebam la ce face reclamă acel indicator ruginit. Mai frapant este și faptul că în dreptul indicatorului erau mai multe cruci de mari dimensiuni. Totuși când vii de la Iași la Roman pe același indicator, pe cealaltă parte scrie SLAVĂ EROILOR NEAMULUI CĂZUȚI ÎN CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL!

Am vrut să aflu ce s-a întâmplat în locul acela și prin bunăvoința colonelului (r) Ioan Timofte, Președintele Asociației Cultul Eroilor Iași, mi-a fost pus la dispoziție un documentar despre Cimitirul Militar de la Butea.