Data publicarii: 
01.03.2015

Gradul autorului

Colonel
Autorul: 
Adrian STROEA

Izvorâtă din admirabilul entuziasm al unui colectiv de ofiţeri activi şi în rezervă, condus de colonel dr. Adrian Stroea, pentru care cu certitudine artileria nu reprezintă numai o armă, ci o profundă stare de spirit, prezenta lucrare se constituie într-o valoroasă contribuţie la dezvoltarea istoriei militare naţionale. Aceasta reuşeşte să evidenţieze tradiţiile impresionante ale uneia dintre cele mai vechi şi nobile arme ale oştirii şi implicit să împiedice aşternerea veşniciei uitării peste glorioasele fapte de arme ale artileriştilor, peste strădaniile şi împlinirile lor.

Meritul autorilor este amplificat de temeritatea abordării lor, care imprimă acestei autentice istorii a artileriei deopotrivă dimensiuni monografice şi analitice. De asemenea, admiraţia faţă de autori este ineluctibil generată de efortul generos de investigare a unui vast material de arhivă şi bibliografic, de valorificare critică a altor lucrări de referinţă consacrate artileriei.

Încadrată în mod firesc şi corect în coordonatele definitorii ale istoriei armatei şi poporului român, lucrarea prezintă într-un mod sintetic şi unitar, respectând criteriul cronologic, pe etape istorice, cele mai relevante momente de dezvoltare şi de manifestare glorioasă ale artileriei române de la înfiinţare şi până în prezent. De asemenea, lucrarea cinsteşte memoria tuturor tunarilor ce s-au jertfit pentru îndeplinirea idealurilor naţionale ale poporului român.

Consacrarea în terminologia uzitată în vocabularul militar a noţiunii de "artilerie" s-a evidenţiat în Ţările Româneşti cu precădere în secolul al XV-lea, provenind din verbul arhaic francez "artiller" şi exprimă în esenţă arta de a construi şi mânui diferite maşini de război destinate lovirii de la distanţă a inamicului. 

Deşi, noţiunea de artilerie a apărut în evul mediu, istoria evoluţiei mijloacelor de luptă bazate pe principiul aruncării obiectelor grele la ţintă îşi găseşte începuturile încă din Antichitate. Tocmai de aceea balista, scorpionul, catapulta, frontibola şi bricola sunt considerate precursorii artileriei de astăzi.

În ce priveşte Ţările Române, data de 10 noiembrie 1843 a marcat punerea bazelor organizatorice ale artileriei moderne, însă începuturile acesteia ca armă distinctă în cadrul oştirilor principatelor române sunt cu mult mai vechi. Răsfoind cu grijă filele letopiseţelor vremii, vechilor tratate şi acte de cancelarie descoperim aceste începuturi încă din veacul al XIV-lea, când Transilvania devenise unul din principalii producători de bombarde şi de armament de foc portabil din Europa centrală şi răsăriteană.

Lucrarea este structurată pe nouă capitole: "Artileria română în perioada 1843 – 1877", "Artileria română în războiul de independenţă (1877-1878)", "Artileria română în timpul războiului de reîntregire a neamului", "Artileria în cel de-al II-lea război mondial", Aspecte privind artileria română în perioada 1945- 1989", "Artileria română în contextul reformei militare de după 1989", "Învăţământul artileristic românesc", "Instrucţia artileriei" şi "Mari personalităţi ale artileriei române - schiţe biografice" şi are 432 pagini.

Fisier atasat

Citeşte şi:

Salve trase de militarii Batalionului 83 LAROM "Bogdan I" pentru comemorarea a 100 de ani de la începerea luptei de la Mărăşti din 11 iulie 1917 în Poligonul Centrului Naţional de Instruire Întrunită "Getica"
Publicat pe 11.07.2017
Marţi, 11 iulie, la ora 03.50, în poligoanele din Cincu, Smârdan şi Babadag a fost auzită o singură comandă: „Pentru gloria eternă a celor care acum...