PORTRET CU … IŢE KAKI

PORTRET CU … IŢE KAKI

Căpitan Narcis RĂDUCU
Publicat pe 04.06.2020

Aşa cum se întâmplă de multe ori, motivaţia alegerii unei cariere începe încă din copilărie, când ne visăm doctori, cântăreţi sau, în cazul băieţilor, fotbalişti. În acei ani incipienţi vieţii, în mintea şi, mai ales, în sufletul unor copii înfloreşte dragostea pentru viaţa cazonă.       

La fel s-a întâmplat şi cu locotenentul Sebastian Orza, şef compartiment Control intern managerial şi dezvoltare instituţională la Şcoala de Instruire Interarme a Forţelor Terestre „Mihai Viteazul” din Piteşti, care, copil fiind, a avut mereu un interes către sport, uniformă, disciplină şi filme cu temă militară. După primii ani de şcoală în Braşov, locul în care a văzut lumina zilei în urmă cu 29 de ani, familia lui s-a mutat la Breaza, la bunici, unde a auzit prima oară de colegiul militar. „Eram într-un fel intrigat că veneau foşti colegi sau elevi din toată ţara să dea la liceu aici, iar eu, de la câteva străzi distanţă, nu o făceam. Aşadar, am cooptat încă un coleg doritor şi ne-am făurit un ţel din a face parte din familia <<cantemiristă>>. M-a motivat diversitatea şi unicitatea culturii militare şi, contrastant, frustrarea şi libertatea pe care ea o poate oferi - îşi aminteşte locotenentul Orza.

După ce a trecut prin focurile Bacalaureatului, a optat să îşi continue studiile la Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, acolo unde şi-a ales specialitatea vânători de munte. Traseul carierei l-a început odată cu absolvirea academiei şi finalizarea cursului de bază, când a decis să ocupe funcţia de comandant pluton vânători de munte, în cadrul Batalionului 33 Vânători de Munte „Posada” din Curtea de Argeş, unitate alături de care a avut privilegiul de a merge în teatrul de operaţii Afganistan şi de a participa la un exerciţiu multinaţional în baza militară Hohenfels din Germania. Pe timpul celor trei ani petrecuţi în unitatea din oraşul domnesc a făcut parte şi din lotul sportiv al Brigăzii 2 Vânători de Munte, alături de care a participat la nenumărate competiţii sportive în cadrul forţelor terestre.

La finalul anului 2016 s-a hotărât să îşi continue cariera militară în cadrul Batalionului 1 CIMIC din Bucureşti, pe o funcţie de comandant echipă CIMIC. „Acolo am făcut parte dintr-un colectiv restrâns şi compact, cu misiuni aparte. Pe durata timpului petrecut la acest batalion, am fost detaşat aproximativ şase luni la secţia Relaţii Internaţionale din cabinetul şefului Statului Major al Apărării, unde am sprijinit echipa care organizează toate misiunile interne şi externe ale şefului Statului Major al Apărării - povesteşte Sebastian.

În ultimii doi ani şi jumătate s-a alăturat Şcolii de Instruire Interarme a Forţelor Terestre „Mihai Viteazul", în cadrul structurii Instrucţie şi Educaţie, unde, înainte de a se muta pe actuala funcţie, a fost ofiţer de stat major în biroul Planificare, coordonare, evaluare şi evidenţă învăţământ şi instrucţie.

Tânărul ofiţer spune că a ales să îşi îndrepte paşii spre învăţământul militar pentru că are credinţa că educaţia este una din cele mai puternice arme pe care le deţine o societate înclinată spre performanţă, care îşi doreşte cetăţeni activi şi implicaţi, iar aceste caracteristici se regăsesc şi în sistemul militar: „Pentru o armată puternică, instruită şi unită, ai nevoie de un sistem educaţional care va aşeza un set de valori bine definit în fundaţia viitorilor militari. Făcând parte din această unitate, am ştiut că sunt una din rotiţele care pun în funcţiune acest univers al învăţământului de formare continuă din mediul militar”.

Referindu-se la aspectele legate de activitatea pe care o desfăşoară din septembrie 2019, locotenentul Orza ne-a relatat: „Controlul intern managerial este perceput ca tabu şi adesea evitat, pentru că implică răspundere. Responsabilitate pentru managementul întregului, şi nu doar al celui ce ţine de tine ca individ. Împreună cu subofiţerul din cadrul compartimentului formăm secretariatul tehnic al comisiei de monitorizare în domeniul controlului intern managerial şi al grupului de lucru pentru implementarea metodologiei standard de evaluare a riscurilor de corupţie la nivelul Şcolii de Instruire Interarme. Secretariatul tehnic este responsabil de elaborarea, coordonarea, analizarea şi monitorizarea unor documente specifice domeniului, precum procedurile operaţionale, registrul de riscuri, inventarul activităţilor sau al funcţiilor sensibile. Este un domeniu care ţine foarte mult de lucrul cu toate celelalte structuri şi microstructuri ale unei instituţii”.

Între februarie şi septembrie 2015 a participat la misiunea Resolute Support din Kandahar, Afganistan, alături de militarii plutonului 3, compania a III-a din Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada” şi crede că nu există o experienţă de militar mai completă decât cea de comandant pluton în Afganistan. „Doar tu, cu misiunea şi oamenii tăi, în afara gardului. Cu ei am învăţat să merg pe drumuri cu mine şi dispozitive explozive improvizate. Acolo am învăţat să-mi gestionez stresul şi furia. Cu ei. În praf, zi şi noapte, aşteptând să venim acasă. Mi-au şlefuit calităţile de lider, am râs împreună şi m-au învăţat să mă bucur de acest riscant dar fabulos Afganistan. A fost o şcoală transformată în realitate şi o realitate care mă va urmări tot restul vieţii. Un tânăr, ce devine un reprezentant al unei întregi naţii şi al unei alianţe” -  declară, cu uşoare nostalgii, Sebastian.

Pentru viitor, vrea să îşi termine studiile masterale pe care le-a început la Universitatea din Piteşti, cursul avansat şi să continue cu aceeaşi energie îndeplinirea sarcinilor pe care le primeşte. Concomitent, şi-a pus în plan să insufle spiritul militar şi toate valorile conexe cursanţilor pe care îi va întâlni în curtea Şcolii de Instruire Interarme „Mihai Viteazul” a Forţelor Terestre. De asemenea, îşi doreşte să continue să se implice în diferitele proiecte de educaţie non-formală şi civică, alături de organizaţia non-guvernamentală din care face parte.

Şi cum viaţa militară se împleteşte foarte bine alături de o situaţie familială sănătoasă, completându-se într-un întreg inseparabil, locotenentul Orza urmează să devină tată, aşa că de acum înainte va concentra o bună parte din atenţie creşterii şi educării băieţelului său, insuflându-i, cel mai probabil, dragostea pentru mediul militar, pentru ca generaţiile care vor veni să mute mai departe limitele moştenite de la noi.