Faptele sunt cele care trebuie să demonstreze ceea ce vorbim

Faptele sunt cele care trebuie să demonstreze ceea ce vorbim

Căpitan Narcis RĂDUCU
Publicat pe 10.03.2021

Colonelul Mihai-Doru Funeru a absolvit Liceul Militar în Craiova şi, cum la vremea respectivă era la modă filmul "Top Gun", film care a marcat cariera multor ofiţeri de aviaţie naviganţi şi nenaviganţi, dar şi a ofiţerilor de rachete antiaeriene, bineînţeles că și-a dorit să devină pilot. A fost la vizita medicală, dar la proba de giroscaun, o clipă de neatenţie a decis diagnosticul medicului: apt la limită pentru 2,4 mach, viteza de zbor pentru un pilot militar pe aeronave supersonice, cu posibilitatea apariţiei unor afecţiuni ce ar putea determina oprirea de la zbor. La auzul acestora, a ales contra-arma: rachete şi artilerie antiaeriană.

- Pentru început, vă rog să vorbiţi despre parcursul pe care l-aţi urmat în carieră, punctând momentele importante care v-au marcat evoluţia profesională şi la care vă raportaţi şi în acest moment.

- Îmi aduc aminte cu drag de anul 1992, când am fost numit în prima funcţie şi am luat în primire un pluton de artilerie antiaeriană. Ulterior, am fost numit în funcţii de conducere la nivel batalion, de execuţie la Statul Major al Forţelor Terestre şi Statul Major al Apărării. La îndemnul şefului Secţiei Instrucţie din Direcţia Instrucţie şi Doctrină, unde îmi desfăşuram activitatea în anul 2009, m-am înscris la examenul pentru Masterul de conducere interarme – Forțe Terestre, organizat de Facultatea de Comandă şi Stat Major din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare "Carol I", iar după absolvire am încadrat funcţii de conducere la nivel regiment şi divizie. În anul 2014 am fost numit şef de stat major al Regimentului 61 Rachete Antiaeriene „Pelendava”. Din anul 2018 sunt comandantul acestei unităţi. Cel mai bine m-am simţit în domeniul operaţiilor, dar pe parcursul carierei, am realizat că planificarea, chiar dacă poate da multe bătăi de cap, este o activitate fără de care nu putem desfăşura operaţiile, drept pentru care ulterior m-a atras şi acest domeniu. Bineînţeles, instrucţia rămâne cea care ne formează ca militari.

- Cum s-a desfăşurat anul de instrucţie 2020 din punctul de vedere al comandantului Regimentului 61 Rachete Antiaeriene "Pelendava"? Care ar fi aspectele pozitive cu care au rămas militarii după acest an şi ce nu a mers aşa cum v-aţi planificat?

- Categoric, anul 2020 a fost marcat de pandemia de coronavirus, aceasta afectând toate activităţile structurilor naţionale şi nu numai. Eu văd, însă, şi partea bună a lucrurilor, şi anume schimbările dese de sarcini pe care le-am primit au condus la îmbunătăţirea activităţii de planificare. Am adaptat standardele de pregătire din necesitatea soluţionării acestei multitudini de sarcini, iar nivelul ridicat a fost materializat prin rezultatele obţinute la tragerile cu rachetele antiaeriene executate în Centrul Naţional de Instrucţie pentru Apărare Antiaeriană "General de brigadă loan Bungescu" din Capu Midia şi rezultatele obţinute la tragerile prin simulare la sistemul Moving Target Simulator – II (MTS-II). Totuşi, o parte din activităţi a trebuit să le replanificăm şi o mică parte din acestea să le transformăm, dar pot spune că nu am avut activităţi planificate şi neexecutate.

- Domnule colonel, cum este împărţit anul de  instrucţie 2021, având în vedere restricţiile legate de pandemia de Coronavirus?

- Anul de instrucţie 2021 are cursivitate şi nu este împărţit într-un mod anume. Executăm simultan instrucţia specifică armei, instrucţia prin practicare şi, categoric, rezolvăm şi sarcinile primite pentru limitarea răspândirii virusului. Instrucţia este organizată în baza ordinului comandantului Diviziei 2 Infanterie "Getica". Am libertatea de mişcare în ceea ce priveşte planificarea activităţilor pentru atingerea obiectivelor şi am planificat instrucţia prin rotaţie, astfel încât să putem executa şi sarcinile administrative specifice. În acest mod, personalul planificat să execute instrucţia prin practicare poate să îndeplinească şi sarcini precum serviciul interior (permanenţă, pază, intervenţie) şi, nu în ultimul rând, paza la obiectivele preluate de la Jandarmeria Română, dar şi serviciul call-center organizat pentru combaterea şi prevenirea răspândirii COVID-19. În plus, plutonul medical este implicat în activitatea din centrele de vaccinare constituite la nivelul garnizoanei Craiova.

- Cum a fost şi cum este implicat regimentul pe care îl comandaţi în lupta cu acest inamic invizibil?

- Această întrebare mă duce cu gândul în urmă cu un an, când a început răspândirea acestui virus la nivel mondial. Ne-am luptat şi încă ne luptăm cu un inamic invizibil. La început, doar ne-am imaginat cum să rezolvăm sarcinile primite, implicite sau deduse. În prima fază, am susţinut cu corturi militare spitalele de boli infecţioase din Craiova şi din zonele limitrofe şi am luat în  primire obiective de pază de la Jandarmerie. Acum acţionăm sub controlul operaţional al Brigăzii Multinaţionale Sud-Est pe linie de combatere a pandemiei de COVID-19, la nivelul judeţului Dolj. Avem organizat în cadrul regimentului un call center funcţional între orele 08.00 - 22.00, pe 12 posturi, în fiecare zi a săptămânii. La început sarcinile call center-ului au fost stabilite strict în colaborare cu Direcţia de Sănătate Publică Dolj. La această dată, menţinem în continuare colaborarea cu DSP-ul pe probleme de specialitate, iar sarcina principală este planificarea populaţiei şi a personalului militar la vaccinare, precum şi informarea persoanelor privind această campanie. Putem spune că regimentul este implicat activ, ne informăm doar din surse oficiale, eşaloanele superioare ne trimit oportun informaţiile necesare desfăşurării activităţilor şi permanent menţinem contactul cu personalul medical din garnizoană. Astfel, personalul propriu este informat şi în măsură să ofere informaţiile reale pe care populaţia civilă le solicită, prin call center-ul din unitate.

- Care sunt principalele obiective de instruire stabilite pentru acest an la Regimentul 61 Rachete Antiaeriene “Pelendava"?

- O atenție deosebită o acord operativității pachetului de forţe. Consider că aceasta este activitatea prin care pot răspunde sarcinilor stabilite de eşaloanele superioare. Îmi doresc ca şi în anul 2021 să ajungem în poligonul de suflet al rachetiştilor antiaerieni din Capu Midia şi să materializăm pregătirea de peste an prin trageri cu rachetele de luptă şi trageri prin simulare la sistemul MTS-II. Nu în ultimul rând, chiar dacă poate părea rutină, acord o mare importanţă păstrării patrimoniului şi securităţii obiectivului.

- Cât de important este în viaţa unităţii faptul că an de an mergeţi în Centrul Naţional de Instrucţie pentru Apărare Antiaeriană "General de brigadă loan Bungescu" din Capu Midia şi executaţi  trageri de luptă cu rachetele antiaeriene?

- Îmi aduc aminte că într-un an, când eram comandant de pluton, am fost de trei ori în acest poligon şi am executat trageri cu trei categorii de tehnică. Consider că atunci când nu mai ajungem în poligoane va începe diminuarea nivelului de ambiţie şi a standardelor de realizare a obiectivelor. Faptul că executăm instrucţia teoretică la sală, la simulatoare şi pe tehnica de luptă ne ajută să ne pregătim pentru adevăratul test, tragerile cu rachete de luptă în poligon. Acolo contează să avem cunoştinţele teoretice bine asimilate, echipa de luptă să fie închegată şi să poată executa misiunea primită.

- Cât de importantă este pregătirea personalului din subordine pentru îndeplinirea obiectivelor pe care le-aţi stabilit?

- Cea mai importantă resursă pe care o poate avea un comandant la dispoziţie este resursa umană. Putem avea cele mai performante tehnologii, tehnică de luptă şi tot ce ne putem imagina, dar, la ora actuală, contează foarte mult resursa umană. Este de datoria noastră, a comandanţilor şi a întregului lanţ de comandă, să avem personalul instruit şi echipele închegate, la toate nivelurile, să fim o echipă de echipe, în conformitate cu ordinul comandantului diviziei. În plus, trebuie să acordăm şi o atenţie deosebită tinerelor cadre şi celor nou mutaţi în unitate, deoarece nimeni nu s-a născut învăţat şi practica mi-a demonstrat că, în prima parte, imediat după numirea într-o nouă funcţie, fiecare are nevoie de sprijin, de mentorare, chiar dacă facem parte din categoria militarilor cu vechime şi cu multe trese pe epoleţi.

- Care este nivelul de implicare al subordonaţilor în realizarea sarcinilor de serviciu?

- Militarii sunt implicaţi câtă vreme informarea internă funcţionează. Câtă vreme suntem dispuşi să le ascultăm şi să le rezolvăm problemele, vom obţine un feedback foarte bun în ceea ce priveşte îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Subordonaţii vor fi în măsură să răspundă la un nivel calitativ ridicat cerinţelor sistemului militar. Prin comanda unităţii rezolvăm problemele personalului, pe niveluri de competenţe, înţelegând prin aceasta inclusiv înaintarea rapoartelor personale, ierarhic, la eşaloanele în drept, iar subordonaţii îşi pot dedica tot timpul şi toată atenţia asupra sarcinilor primite. Din punctul meu de vedere, pot vorbi despre o familie a Regimentului 61 Rachete Antiaeriene. Prin specificul nostru, în echipa din maşina de luptă se regăsesc un ofiţer, un subofiţer, un soldat sau gradat profesionist şi un maistru militar, care se instruiesc, cu chepengurile închise, la temperaturi ridicate sau sub zero grade, iar colaborarea dintre ei, atât ierarhică, cât şi cea informală, este esenţială. Trebuie să acordăm o atenţie foarte mare închegării colectivului, astfel încât militarii să vină la unitate cu plăcere şi să acţioneze conştienţi că aici avem îndatoriri asumate de fiecare în parte.

- Încurajaţi concursul între echipele de luptă, pe timpul pregătirii şi tragerilor?

- Fără să vreau, există această competiţie în unitate. În momentul în care o echipă lansează o rachetă, cealaltă echipă va face totul posibil să prindă mai rapid ţinta şi se observă acele elemente "de orgoliu" - să le spun aşa -, deşi nu este o exprimare academică. Simţi acea bucurie din sufletul lor, că s-au mişcat mai repede, chiar dacă efectul la ţintă este acelaşi. Până la urmă, dacă racheta ajunge mai devreme sau mai târziu cu o fracţiune de secundă, nu este o diferenţă esenţială, dar generează ambiţii pentru tragerile viitoare. La fel se întâmplă şi la sistemul Very Short Range Air Defense (VSHORAD) de la MTS-II, unde la exerciţiile prin simulare putem crea mai multe scenarii, proiectând mai multe ţinte, în situaţii tactice diferite, iar datorită numărului mai mare de exersări, competiţia devine mai antrenantă, ambiţiile fiind, parcă, şi mai mari.

- Cum aţi creiona evoluția armei Rachete şi artilerie antiaeriană în viitorul apropiat, mediu şi lung? În viziunea dumneavoastră, unde ar trebui poziţionate rachetele antiaeriene pe harta câmpului de luptă.

- Întotdeauna când proiectăm o forţă trebuie să avem în vedere ceea ce avem în faţă, cui opunem acea forţă, care sunt contramăsurile. În opinia mea, viitorul acestei arme va fi marcat de evoluţia noilor sisteme de atac aerian. Pe lângă clasicele avioane şi elicoptere, vorbim acum despre rachetele balistice şi, mai nou, au apărut dronele, care au viteze unghiulare foarte mari, suprafeţe mici de reflexie, se apropie la distanţe foarte mici, iar radarele trebuie să asigure discriminarea în distanţă şi înălţime, astfel încât să putem executa o repartiţie eficace a ţintelor, care să ne permită combaterea acestora în totalitate. Vitezele sistemelor de cercetare şi atac din aer, variantele acestora de înarmare, efectele pe care le pot produce şi, nu în ultimul rând, distanţele de la care acestea pot executa foc eficace vor fi determinante în evoluţia armei Rachete şi artilerie antiaeriană şi a dispozitivelor de luptă.

Pentru a fi mereu în pas cu vremurile, nouă, militarilor, ne-a fost insuflat încă din şcoli să studiem arta şi istoria militară şi, nu în ultimul rând, conflictele recente. Aceste drone creează un avantaj tactic deosebit prin realizarea imaginii spaţiului de luptă şi creşterea puterii de luptă. În plus, am putea adăuga demoralizarea şi învingerea voinţei de luptă a celui atacat. Aceste efecte pot fi eliminate doar prin instruire continuă şi câştigarea încrederii în tehnica din înzestrare. Pe timpul exerciţiilor facem estimări, astfel încât să fim în măsură să emitem ordine de acţiune cât mai apropiate de realităţile actuale. Cursul de acţiune doctrinar al inamicului este cel de la care plecăm în analizele noastre, dar cursul cel mai probabil trebuie să ţină cont de varianta cea mai periculoasă şi de ceea ce s-a întâmplat în ultimele conflicte, cel mai recent exemplu fiind conflictul din Nagorno-Karabah.

- Se poate contura actul de comandă doar prin prisma legilor şi regulamentelor militare, sau un factor important în viaţa unei unităţi militare îl reprezintă şi puterea exemplului personal, de care trebuie să dea dovadă fiecare comandant de structură?

- Exemplul personal primează, oricât am dori să aplicăm strict doar legea sau regulamentul. Faptele sunt cele care trebuie să demonstreze ceea ce vorbim. Doar prin prisma legilor şi regulamentelor putem obţine rezultate foarte bune pe timp foarte scurt, dar se pierde din relaţia interumană din cadrul colectivului. De aceea, eu am adoptat un stil în care comanda este unică, decizia îmi aparţine, doresc să fiu consiliat în anumite domenii deoarece nu mă consider un atotştiutor, iar conducerea să fie colectivă, cu implicarea activă a grupei comandantului, a statului major şi, nu în ultimul rând, a comandanţilor subordonaţi. Doctrinele, concepţiile şi planurile elaborate din timp ajută foarte mult pentru luarea unei decizii cât mai realiste şi obţinerea efectului dorit.

- Cum întâmpinaţi cadrele militare nou sosite în unitate şi care se află la începutul carierei militare?

- Pentru a răspunde la această întrebare apelez la o întâmplare care s-a petrecut cu mulţi ani în urmă, la începutul carierei mele militare, când am fost primit cu bucurie în biroul comandantului şi a trebuit să îi răspund la întrebarea: "De ce ai ales să încadrezi o funcţie aici?". Este vorba despre prima unitate în care am fost numit, o unitate cu multe sarcini, cu serviciu de luptă permanent, cu un program foarte încărcat şi unde nimeni nu pleca acasă dacă tehnica nu era operativă. Răspunsul meu a fost sincer şi clar:"Pentru că mi-a plăcut tehnica învăţată în şcoală, din înzestrarea acestui divizion". Apoi am constatat că teoria nu se împletea aşa de bine cu practica; una învăţasem la şcoală, şi alta am descoperit pe teritoriu, situaţie care încă mai persistă şi acum, pentru cei numiţi în prima funcţie. De aceea, consider că trebuie să acordăm o atenţie sporită personalului nou sosit în unitate, în special celui din promoţie, astfel încât să fie îndrumat în noua funcţie deopotrivă de ofiţeri, maiştri militari sau subofiţeri cu experienţă. Un rol deosebit în aceasta, pentru personalul din aria de responsabilitate, consider că îl are subofiţerul de comandă.

- Cum ar dori colonelul Mihai-Doru Funeru să rămână în memoria afectivă a militarilor pe care i-a comandat?

- Locţiitorul şefului de stat major pentru Operaţii din Divizia 1 Infanterie "Dacica", unde eram şef birou în structura Operaţii, mi-a pus în vedere că funcţia de şef de stat major de la regiment va deveni vacantă şi că ar trebui să mă gândesc la această opţiune. În scurt timp, am decis să continui lupta cu inamicul aerian în sprijinul diviziei, din această poziţie. După numire, am realizat că sintagma "funcţia de şef de stat major este cea mai frumoasă, în orice unitate militară" este o foarte bună glumă cazonă. Văzusem eu cam cât aleargă  "şeful", dar nu mi-am imaginat complexitatea funcţiei în întreg ansamblul. Personal, mi-a trebuit un an de zile să renunţ la cea de-a doua agendă de lucru. Pe atunci nu mă gândeam cum voi rămâne în amintirea subordonaţilor, dar acest aspect îl cumpănesc acum, când sunt comandantul regimentului. Când poţi rezolva problemele subordonaţilor, lucrurile devin uşoare. Atunci când nu îi poţi ajuta, te poţi gândi la ceea ce cred militarii respectivi despre tine, existând posibilitatea să nu mai aibă atât de multă încredere, dar nu în colonelul Mihai-Doru Funeru, cât în comandantul unităţii. Consider că reprezintă o anumită poziţie în ierarhia militară şi trebuie să am grijă de imaginea acestei funcţii. Tot timpul am urmărit să funcţioneze informarea internă, pentru că este un element de bază în comunicarea cu militarii, astfel încât ei să cunoască ce se poate întâmpla în viitorul apropiat şi cel puțin pe termen mediu. Este necesar să fim atenţi la problemele lor, căci încrederea în comandant este cel mai important pilon al actului de comandă.