- Silvana, felicitări pentru performanţa atinsă, câştigarea titlului “Subofiţerul anului 2021 în Forţele Terestre”! Ce înseamnă pentru tine acest rezultat notabil?

- Multă bucurie, în primul rând, rezultatul constituind, totodată, şi confirmarea bunei mele pregătiri.Faptul că este o premieră în această competiţie ca o femeie militar să câştige acest trofeu, râvnit de mulţi dintre militari, mi-a adus de asemenea satisfacţii, obiectivul propus a fost astfel atins, acela de a câştiga această competiţie. Pot spune că mi-am autodepăşit limitele, demonstrând că mă pot “duela” cu militarii bărbaţi în orice condiţii, testul ce l-a presupus acest concurs fiind trecut cu brio. Având în vedere specificul competiţiei, ce presupune parcurgerea unor probe complexe de pregătire militară generală, de limbă engleză, educaţie fizică militară, şedinţe de tragere la precizie cu armamentul din dotare, precum şi ateliere de topografie militară, comunicaţii şi informatică, apărare CBRN, geniu, instrucţie sanitară şi instrucţie de front, bineînţeles că satisfacţia este una foarte mare şi sunt mândră de realizările mele.

- Ce te-a determinat să participi?

- Iubesc sportul şi competiţia.Încă de pe băncile şcolii şi mai apoi în liceu, prin practicarea handbalului, sportul, în general, a devenit pentru mine un stil de viaţă.Iar spiritul competiţional a prinsrădăcini,inclusiv în activitatea desfăşurată ca militar în cadrul Batalionului 17 V.M.”Dragoş Vodă”. Având în vedere că în fiecare an în competiţie se înscriu militari foarte bine pregătiţi şi sunt multe provocări până la ultima etapă, nu am putut refuza această oportunitate de a-mi testa cunoştinţele şi abilităţile dobândite în cei peste zece ani de carieră militară.Simţeam că sunt foarte bine pregătită pentru probele de concurs şi astfel mi-am spus: “De ce nu?”, mai ales că era prima dată când concuram la un astfel de concurs. Deşi ştiam că va fi concurenţă foarte mare, asta nu m-a împiedicat să îmi doresc să particip; din contră, m-a ambiţionat şi mai tare.

- Cum ai descrie parcursul tău în competiţie?

- Întreg parcursul meu în concurs a fost unul în plină ascensiune, mereu ţintind spre prima poziţie a podiumului, obiectiv îndeplinit cu fiecare etapă desfăşurată. Astfel că atât în etapa desfăşurată la nivelul Brigăzii 61 V.M. “General Virgil Bădulescu”, cât şi în cea pe Divizia 4 Infanterie “Gemina”, chiar dacă am urcat pe prima poziţie a podiumului, adrenalinaspecifică probelor, combinată cu ambiţia ce mă caracterizează m-au determinat să mă pregătesc mult mai bine, ştiind că în etapa finală, pe Forţele Terestre, concurenţa va fi mult mai mare şi mai strânsă.Acum, la final, după ce emoţiile concursului, de altfel inerente, au trecut, pot aprecia faptul că etapa pe divizie a fost cea mai solicitantă, respectiv foarte strânsă din punct de vedere al punctajului, unde concurentul de pe locul secund a totalizat cu două puncte mai puţin, iar ocupantul locului trei,cu şase puncte faţă de locul secund.

- Având în vedere faptul că erai la prima participare în acest format competiţional, a existat vreo probă care ţi-a dat emoţii, respectiv o alta care te-a impulsionat în concurs?

- Proba care mi-a dat bătăi de cap, să spun aşa, dar care de altfel  nu a fost foarte dificilă, a fost proba scrisă de limbă engleză. Chiar dacă am studiat limba engleză, nu mă simt atât de pregătită pe cât ar trebui, mai ales că în această probă este un “must have” un vocabular caresă cuprindă nu doar cuvinte uzuale, ci şi termeni militari. La polul opus, cea mai uşoară probă a fost şedinţa de tragere la precizie cu armamentul din dotare, asta deoarece de-a lungul anilor, în urma participărilor multiple la concursuri aplicativ-militare, experienţa şi-a spus cuvântul, şi nu am lăsat loc emoţiilor în cadrul acesteia.

- În aprecierea ta, unde crezi că s-a făcut diferenţa în concurs?

- După cum menţionam anterior,etapa pe divizie mi s-a părut cea mai solicitantă, mai ales că veneam după un concurs de pentatlon, respectiv după o acţiune caritabilă de alergare timp de 24 de ore pentru un caz social, iar fizic simţeam o stare de extenuare. Totuşi, am reuşit să mă mobilizez, să depăşesc această stare şi să dau tot ceea ce a fost mai bun în această etapă. Apoi a fost specificul unor probe, printre ele fiind şi orientarea pe timp de noapte. Însă de departe, oricât de bine ai fi pregătit, întrucât tragerea cu armamentul de infanterie are o pondere mare în scorul general de concurs, orice emoţie sau puseu de oboseală ce pot genera traiectorii fericite sau nefericite spre ţinte, pot să ducă spre câştigarea sau ratarea podiumului competiţiei.În toate etapele, diferenţa s-a făcut în urma probelor sportive şi a şedinţelor de tragere la precizie şi punctaj, probă contratimp, în care s-a tras cu masca contra gazelor pe figură, respectivproba surpriză, care a constat tot într-o şedinţă de tragere contratimp, dar diferită.

În cazul meu, pasiunea şi experienţa competiţională acumulată până în prezent au avut o pondere mare în reţeta acestei reuşite. La rândul lor, atât experienţa unor foşti concurenţi, cât şi sprijinul venit din partea conducerii batalionului au avut un aport considerabil în rezultatele obţinute, prilej cu care doresc să le mulţumesc pentru sprijinul acordat.

- Ce te-a determinat să alegi o carieră militară?

- Încă de când eram pe băncile şcolii, uniforma militară m-a cucerit. Îmi aduc aminte cum de la geamurile clasei se vedeau militarii care defilau cu prilejul unor sărbători naţionale sau militare... O imagine care fascinează, mai ales la o vârstă fragedă. Iar respectul şi disciplina specifică sistemului militar au consolidat această dorinţă. Pe acestea din urmă le-am putut observa la un unchi de-al meu, cadru militar şi el, pe timpul vacanţelor petrecute la Bucureşti, într-o vreme în care uniforma militară de oraş era mai mereu prezentă, când cadrele militare plecau şi veneau de la unităţi în uniformă. Astfel că, la vârsta maturităţii am ales ca începând cu anul 2008 să devin unul dintre vânătorii de munte de la Vatra Dornei, mai întâi ca soldat gradat profesionist, iar după trei ani, ca şefă de promoţie subofiţeri de infanterie, specialitatea Vânători de munte, filiera indirectă şiam ales să revin în cea de-a doua mea familie, Batalionul 17 V.M.”Dragoş Vodă”.

- După cei peste zece ani de activitate în această unitate militară, ce îţi place la această profesie şi la specialitatea Vânători de munte?

- Cariera militară înseamnă mai mult decât un loc de muncă, iar profesia militară este una de vocaţie, ea aducând multe satisfacţii, chiar dacă uneori implică şi sacrificii. Este o profesie a caracterelor tari şi a lucrului în echipă. Fiind născută şi crescută la Vatra Dornei, dat fiind relieful muntos al zonei, atât schiul cât şi activităţile montane m-au determinat să aleg această profesie, mai ales că ştiam că prin specificul acesteia voi continua să fac activităţile care îmi plac: alpinism şi schi. Iar ca şefă de promoţie subofiţeri am ales să revin tot aici, pentru a continua să performez în Batalionul 17 V.M. “Dragoş Vodă”.

- A fost un an plin cu competiţii sportive şi rezultate frumoase. Cum a început activitatea ta sportivă?

- Pasiunea pentru sport a luat naştere încă din şcoala generală, în clasa a V-a jucând în echipa de handbal a şcolii. Apoi, printr-o selecţie am ajuns să fac sport de performanţă la Clubul Sportiv Şcolar din Vatra Dornei, la secţiunea “Sanie-Bob”, devenind într-o perioadă foarte scurtă de timp vicecampioană şi campioană naţională la sanie. Bineînţeles că nu au lipsit şi alte sporturi pe care să le încerc, precum schi alpin şi baseball.  Astfel că stilul sportiv format încă din timpul şcolii l-am dus mai departe şi în profesia militară. Începând cu anul 2009 am participat la numeroase concursuri aplicativ-militare, printre care: patrulă, pentatlon, cros şi schi, atât la individual, cât şi cu loturile reprezentative ale Brigăzii 61 V.M. şi ale Diviziei 4 I. Activitatea a fost la cote mai intense până în anul 2015, an în care a apărut primul copil al familiei, fiind reluată abia în anul 2019.Chiar dacă acum, ca mamă a doi băieţi,continuarea activităţii sportive este mai dificilă, fiind implicat şi factorul emoţional, cel mai mult mă bucur pentru faptul că am reuşit să insuflu şi copiilor dragostea pentru sport, cei mici practicând în prezent fotbalul. Iar cu plecatul de acasă, pentru cantonamente sau competiţii...cei mici s-au obişnuit, întrebându-mă mai mereu: “Câte medalii sau cupe o să ne aduci acasă, mami?”.Încerc ca de fiecare dată să mă ridic şi la înălţimea aşteptărilor lor, prilej cu care doresc să le mulţumesc atât soţului, cât şi copiilor pentru înţelegerea şi sprijinul moral de care dau dovadă. De altfel, în plan sportiv, anul ce tocmai s-a încheiat a fost unul intens şi presărat cu rezultate frumoase. Am început cu concursul de schi militar, în care am obţinut locul I individual şi biatlon, atât în etapa pe Brigada 61 V.M., cât şi în etapa pe Divizia 4 I., şi am continuat cu campionatul de cros, unde am obţinut locul I în etapa pe Brigada 61 V.M., cu concursurile aplicativ-militare de vară, cu patrulă, duel de foc, pentatlon militar, iar în prezent mă pregătesc pentru concursurile de schi, din luna ianuarie.

- Fiind o fire ambiţioasă, mai mereu în “goană” după rezultate frumoase, cum reuşeşti să găseşti timp liber pentru relaxare?

- Într-adevăr, ambiţia, determinarea şi curajul sunt cuvintele care mă descriu şi mă reprezintă. De când mă ştiu am fost ambiţioasă şi mereu am realizat ce mi-am propus. Printre pasiunile mele se numărălectura şi călătoriile, iar timpul liber îmi place să-l petrec alături de familie şi prieteni. Însă cea mai mare energie o primesc din partea celor doi copii ai mei, Albert şi Patric, care se mândresc cu mine,iar asta îmi dă putere să continui în ceea ce fac şi chiar mai mult. Bineînţeles că odihna şi alimentaţia au, la rândul lor, un rol esenţial în etapa de refacere. 

-  Cum vezi provocările viitoare ale carierei?

 - Întrucât mi se pare firesc ca fiecare militar să evolueze în carieră, la rândul meu îmi doresc ca pe viitor să demonstrez şi din postura de ofiţer nivelul de pregătire atins. Practic, aceasta va fi o nouă provocare. Atât în plan personal, cât şi în cel al carierei militare. O altă provocare, firească de altfel, ar fi participarea la o misiune externă.