Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Cu toate că numărul participanţilor la festival nu a fost mare, ceea ce s-a întâmplat pe scenă a plăcut publicului şi, pentru statutul de actori amatori, actul artistic a avut un nivel destul de ridicat, iar premiile au stabilit, cu onestitate, ierarhia protagoniştilor în această ediţie a Festivalului Formaţiilor de Teatru din Armată.

Câştigul consider că a fost în ambele părţi: al tinerilor actori amatori şi al publicului. Pentru actori, orice piesă jucată este încă o poartă deschisă spre literatura universală şi, în acelaşi timp, o poartă deschisă către cunoaşterea de sine. Nu este neapărat necesar să practici sporturi extreme sau să urci Everestul ca să-ţi testezi limitele. Întâlnirea cu publicul, veridicitatea şi autenticitatea interpretării unui rol reclamă resurse psihice şi intelectuale care nu sunt la îndemâna oricui. Iar când totul se leagă pe scenă într-un tablou de viaţă, cei din sală, publicul, au de câştigat, plecând mai bogaţi în emoţii. Aşa cum scriam şi la încheierea ediţiilor precedente, cu toate că protagoniştii sunt amatori (aproape în totalitate elevi sau studenţi), ceea ce se petrece pe scenă nu este o serbare şcolară. Se vede că s-a lucrat cu oameni care cunosc tainele acestei arte şi, de asemenea, se vede că în acest demers se pune suflet şi că majoritatea celor prezenţi pe scenă reprezintă oameni cu talent. Un talent care, bine lucrat şi atent şlefuit, poate duce la surprize nebănuite.

Cercul Militar Timişoara are şansa nesperată ca în faţa uşii de la intrare să se deschidă un generos spaţiu cultural. Primăria Timişoara  a reamenajat Piaţa Libertăţii şi, cu toată nemulţumirea mai multor cetăţeni, a refăcut-o aproximativ în maniera în care la Sibiu s-a procedat cu Piaţa Mare, dar la o scară mai redusă. O dovadă că destinaţia culturală a acestui spaţiu nu s-a redus doar la nivel declarativ este activitatea desfăşurată aici în luna mai, sub forma unui maraton de lectură denumit "Concentrica" (aluzie la cercurile concentrice cu centrul la statuia Fecioarei), în care oameni de diferite profesii s-au strâns pe cercurile cărămizii pentru a citi fragmente din volumul "O casetă de şerpi" de Petre Stoica. De ce spuneam că Cercul Militar are o şansă nesperată? Pentru că acum ar putea să scoată festivalul afară din clădire. Participanţii ediţiei de anul viitor ar putea să-şi gândească piesele pentru agora, nu pentru sală. În acest fel publicul, lipsit de "bariera" uşii de la intrare, ar putea asista nestingherit la spectacolele de teatru, iar festivalul s-ar putea reinventa şi relansa. Ar putea fi o nişă în oferta culturală extrem de bogată a Timişoarei.

Non multa sed multum!

Preşedintele juriului de la ediţia aceasta, domnul Sabin Petrescu, ne spunea înaintea festivităţii de premiere: "Faptul că anul acesta au fost puţine formaţii de teatru a creat o anumită atmosferă, o intimitate între participanţi, organizatori şi spectatori, care dă o intensitate a întâlnirii directe dintre oameni, care, în ultimă instanţă, dă culoare amintirilor ce rămân după o astfel de experienţă. M-am bucurat când am aflat de acest festival, pentru că s-au întâlnit două instituţii fundamentale pentru societate: armata şi teatrul. Ambele sunt vitale: una pentru siguranţa naţională, iar cealaltă pentru spiritualitatea naţională. Chiar dacă sunt diferenţe semnificative între cele două instituţii, oamenii pot să le reducă, iar dovada o reprezintă faptul că  această ediţie, din câte am înţeles, a fost deschisă şi participării studenţilor şi elevilor din afara armatei, ceea ce este o invitaţie generoasă ca tinerii să intre în casa armelor sub semnul spiritului".

Sabin Petrescu a observat că dragostea pentru teatru a participanţilor nu s-a rezumat doar la o privire pasivă a unei piese în mediul virtual şi, eventual, la un comentariu. Ei au avut curajul de a face nemijlocit, pe scenă, un act artistic viu, indiferent că performanţa artistică nu a fost foarte ridicată: "Acest mod de a aborda viaţa direct, nu pasiv sau în virtual, este cel mai important lucru".

Premiile au fost date în consecinţă. Vlăduţ Harapu, actor şi regizor al trupei "Răţoiţii", a primit premiul pentru interpretare masculină, iar Janina Zuda, din trupa studenţească "Thespis", l-a primit pe cel pentru interpretare feminină. Marele premiu l-a obţinut trupa "Răţoiţii" a Academiei Navale din Constanţa, premiul I s-a dus la trupa "Thespis" a Casei de Cultură Studenţeşti din Timişoara, premiul II l-a obţinut trupa "Agora" a elevilor de la Liceul Teoretic "Vlad Ţapeş", iar gazdele, cu trupa "Arca", au păstrat premiul III.

Asociaţia Culturală "Vatra Banatului" a închis festivalul

Aşa cum ne-am obişnuit la fiecare ediţie, în deschidere am avut un miniconcert de fanfară, iar muzica populară a închis festivalul. De data aceasta, pe scenă au urcat alţi colaboratori ai Cercului Militar Timişoara: interpretele şi instrumentiştii din Asociaţia Culturală "Vatra Banatului", sub conducrea domnului Florin Pascu.

Asociaţia a fost înfiinţată în anul 2013, cu scopul de a promova muzica populară autentică şi de a găsi tinere talente pe care să le aducă în faţa publicului. Aceată "declaraţie" a asociaţiei s-a materializat pe scenă: timp de aproape o oră, am ascultat live muzică populară din zona Banatului şi a Gorjului, în admirabila interpretare a Oanei Sesin, Deliei Dan, Sarei Bocsan şi Lilianei Samson, în alternanţă cu solourile de trompetă ale lui Ciprian Untaru şi de saxofon ale lui Florin Pascu. Sunt subiectiv şi spun că mie, o persoană care nu se dă în vânt după muzica populară, mi-a plăcut întreg spectacolul, poate şi datorită faptului că ceea ce s-a interpretat a fost mai aproape de rădăcini şi mai departe de sfera comercialului.

Preşedintele asociaţiei, Florin Pascu, spune că nu sunt primite decât fete, deoarece sunt mult mai conştiincioase şi mai serioase decât băieţii. "În asociaţie pot veni toate tinerele care au talent pentru a interpreta muzică populară. Selecţia se face pe parcurs, pentru că fiecare îşi dă seama dacă face faţă sau nu. Evităm să le spunem direct că nu pot face performanţă în acest domeniu, deoarece majoritatea dintre ele sunt la vârsta la care un eşec contează foarte mult. Dar, în timp, îşi dau seama că nu pot merge către profesionism şi renunţă. La acest moment, în Asociaţia Culturală «Vatra Banatului» sunt înscrise 10 fete, cu care facem repetiţii cam de trei ani, sunt foarte conştiincioase şi au participat la toate spectacolele. Fetele îşi culeg cântecele în principal din zonă; le-am explicat că nu putem merge numai pe partea comercială, au înţeles şi s-au conformat, cântă numai piese autentice" - a explicat Florin Pascu.

Liliana Samson a fost atât prezentatoare, cât şi interpretă. Are 19 ani, este studentă în primul an la Facultatea de Inginerie agroalimentară a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului şi, după cum am putut vedea în seara premierii, pentru ea muzica a depăşit stadiul de hobby, fiind deja o pasiune: "Am venit la «Vatra Banatului» pentru că mi-am dorit de mică să fiu artistă. De aceea sunt conştiincioasă, aşa cum zicea şi domnul Pascu. Este visul meu şi cred că aşa, încet-încet, este pe cale de a se împlini."

Liliana a crescut de mică cu muzica populară: mama ei cântă, bunica, la fel, cântă, chiar dacă niciuna dintre ele nu a urcat pe scenă. Probabil că, pe lângă ceea ce se găseşte în internet, cântecele mamei şi ale bunicii sunt una dintre sursele de inspiraţie. În timp, când se va desăvârşi ca artist, probabil că Liliana va merge şi prin satele bănăţene în căutarea cântecelor bătrâneşti, aproape uitate. Atunci se va închide cercul şi "Vatra Banatului" va putea spune că îşi împlineşte menirea.