Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Sala Gotică a Cercului Militar Naţional a găzduit miercuri, 18 februarie, lansarea cărţii "Căpitanul paraşutist Mihail Ţanţu. Faptele, mărturisirea şi osânda unui cavaler" apărută la Editura Militară, sub semnătura colonelului Mircea Tănase.

Cartea colonelului Tănase este oarecum atipică, pentru că atipic este personajul a cărui biografie se caută a fi creionată în cele peste 300 de pagini. Sau, mai degrabă, eu sunt "victima" unui şablon conform căruia ar fi "potrivit" ca volumele biografice să fie dedicate marilor personalităţi. Ori, căpitanul paraşutist Mihail Ţanţu este departe de a fi o mare personalitate: el face parte din lumea "celor din umbră", a luptătorilor din forţele speciale, al cărui destin l‑a aruncat în vecinătatea acelei subţiri linii care desparte informaţiile militare de spionaj. De aceea remarca directorului Editurii Militare, domnul Adrian Pandea, are darul de a caracteriza cel mai bine această figură a istoriei militare româneşti: "Nu pot spune dacă a fost erou sau nu. Însă dacă veţi citi cartea, veţi vedea că are o biografie mai mult decât interesantă, într-o vreme în care nu se inventase încă războiul hibrid. În vremea anilor '50 nu mai este clar pe cine serveşte, sub ce steag luptă".

Un destin între lumini şi umbre

Într-adevăr, destinul i-a hărăzit acestui om o viaţă cu cotituri spectaculoase, punându-l de nenumărate ori în faţa morţii. Un destin pe care căpitanul Ţanţu şi l-a asumat – ori şi l-a construit – cu curajul oamenilor tari, el fiind comandantul companiei de misiuni speciale din primul batalion de paraşutişti al Armatei României. Basarabean de origine, cu tatăl deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău – unul dintre principalii artizani ai unirii Basarabiei cu România la 27 martie 1918 – Mihail Ţanţu ajuge ofiţer în armata regală a României în prima companie şi, ulterior, în primul batalion de paraşutişti militari. Colonelul (r) Vasile Soare, fost comandant al Batalionului 495 Operaţii Speciale (actualul Batalion 495 Infanterie), îl prezintă ca fiind "Un comandant carismatic, iubit şi adulat de toţi subordonaţii săi. Foile calificative sunt fără cusur dar i se reproşa un singur lucru: era prea apropiat de subordonaţi." Luptele de la Băneasa-Otopeni l-au găsit la comanda Detaşamentului Operativ de Paraşutişti care, în cooperare cu subunităţi din Centrul de Instrucţie al Aeronauticii, a contribuit într-o manieră decisivă la respingerea grupării de forţe germane din zona Băneasa-Pipera-Herăstrău.

Turnura pe care a luat-o situaţia politică din România în cea de-a doua jumătate a anilor '40 l-a făcut să se alăture firavei rezistenţe din munţi însă, în urma unei trădări, este prins şi arestat. Este purtat prin aproape toate puşcăriile dure ale regimului comunist, fiind însoţit permanent de apostila "supraveghere foarte atentă". Totuşi, când ajunge la colonia de muncă Periprava, reuşeşte să evadeze şi să se alăture mişcării de rezistenţă din exil. Aici, destinul îl plasează în zona acţiunilor din penumbră. Sunt păreri că Ţanţu ar fi evadat de la Periprava cu ajutorul Securităţii şi misiunea sa în exil ar fi fost tocmai aceea de a penetra rezistenţa dizidenţilor din afara graniţelor.

Naşterea unui volum... sub semnul şansei

Ca multe dintre descoperirile importante, şi căpitanul Ţanţu a ajuns în "lumina" literaturii de specialitate printr-o întâmplare. Autorul, colonelul paraşutist Mircea Tănase – redactorul-şef al revistei "Gândirea militară" – povesteşte: "În anul 2003, când lucram la primul meu volum despre acţiunile paraşutiştilor din cel de-Al Doilea Război Mondial pentru apărarea părţii de Nord a Capitalei, am avut şansa să mă întâlnesc cu doamna Florica Dobre, pe vremea aceea cercetător la Serviciul Istoric al Armatei. Dumneaei mi-a pus la dispoziţie fondul Subsecretariatului de stat al aerului – unde şi compania de paraşutişti, ulterior batalionul, fiinţa începând din iulie 1945 – şi mi-a spus: «Atenţie, că Tanţu este o figură demnă de reţinut!». Am căutat în mai multe surse, însă ceea ce am găsit nu era suficient pentru o carte care să exprime în totalitate personalitatea lui Ţanţu. Însă şansa mi-a surâs din nou, pentru că doamna Dobre s-a mutat ulterior la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi mi-a pus la dispoziţie dosarul operativ al lui Ţanţu. Surpriza a fost enormă. Dincolo de lucrurile extraordinar de interesante din activitatea sa, apare această conotaţie a implicării serviciilor secrete în acel tulbure sfârşit al celui de-Al Doilea Război Mondial şi «navigarea» lui Ţanţu – nu ştiu în ce măsură a avut şi busolă – prin hăţişurile mediilor internaţionale, naţionale, politice, economice şi militare, deosebit de complexe la acea vreme."

După ce a studiat dosarul operativ al căpitanului Ţanţu, colonelul Mircea Tănase a avut baza documentară pentru a începe să scrie o lucrare despre acest om, cu o viaţă extrem de agitată şi, în acelaşi timp, interesantă. După cum precizau şi recenzorii lucrării, colonelul Tănase nu a dat verdicte definitive asupra personalităţii şi activităţii personajului principal. Sunt încă multe lucruri nelămurite – preciza colonelul (r) prof. univ. dr. Ion Giurcă – şi sunt încă multe documente de studiat, atât din arhivele naţionale, cât şi din cele ale statelor participante în cea de a doua conflagraţie mondială. Această întreprindere necesită bani şi timp. Mai ales timp, pentru că unele documente încă nu au fost declasificate, iar altele au termen de declasificare destul de lung, pentru a transcende două sau chiar trei generaţii de la încheierea războiului.

Cei mai frumoşi ani au fost sub cupola paraşutei

Sala Gotică a Cercului Militar Naţional s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru publicul care a dorit să fie prezent la eveniment, ponderea cea mai mare fiind deţinută, aşa cum era de aşteptat, de către paraşutiştii civili sau militari, în activitate sau în rezervă. Despre această stare de fapt, colonelul Tănase spunea: "Mă simtă ca şi cum aş fi la un salt cu paraşuta, pentru că am în jurul meu foarte, foarte mulţi colegi paraşutişti, iar spiritul de corp s-a dovedit a fi mai rezistent decât timpul".

Colonelul Mircea Tănase a absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Transmisiuni la Sibiu, însă "cei mai frumoşi ani ai vieţii", aşa cum îi place să spună, şi i-a desfăşurat sub voalura paraşutei, de la comandant de subunitate şi până la funcţia de locţiitor al şcolii de aplicaţie din Buzău. Dovada că "prima dragoste nu se uită" sunt cele cinci lucrări despre arma paraşutism, pe care le-a scris până în prezent, şi nu se opreşte aici. Are în proiect o nouă lucrare despre istoria paraşutiştilor militari români, o armă care s-a născut în vâltoarea celui de-Al Doilea Război Mondial şi care niciodată, de la crearea sa şi până în prezent, nu a fost folosită la adevărata sa capacitate. Într-un fel, paraşutiştii militari au avut un destin asemănător cu cel al vânătorilor de munte: atât de buni, încât fie că au trezit teama învingătorilor şi au fost desfiinţaţi la începutul anilor '50, fie au trezit unele sentimente, pe care nu ştiu cum să le definesc, şi au fost din nou (aproape) desfiinţaţi după anii '90.

Referitor la noua lucrare, redactorul-şef al revistei "Gândirea militară", colonelul Mircea Tănase, declara pentru presa militară: "Nu este numai o intenţie, am mai multe studii pe această temă, însă noua lucrare necesită o abordare mult mai serioasă şi mult mai elaborată pentru că intenţionez să trec de graniţele disciplinei istorie şi să abordez şi unele probleme privind misiunile speciale de paraşutism şi trupe aeropurtate, în condiţiile în care vedem că toate armatele moderne au această structură pentru executarea manevrei pe verticală".

Până la apariţia noii lucrări, avem la îndemână cartea nou lansată la Cercul Militar Naţional despre destinul căpitanului paraşutist Mihail Ţanţu, care poate fi procurată şi de pe webiste-ul Editurii Militare, la preţul de 14 lei.