Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

Marţi, 11 iulie, la ora 03.50, în poligoanele din Cincu, Smârdan şi Babadag a fost auzită o singură comandă: „Pentru gloria eternă a celor care acum 100 de ani au plecat la atac pe Dealul Mărăştilor – Saaalve, FOC!”.

Aşa aveau să îşi înceapă militarii forţelor terestre, participanţi la exerciţiul multinaţional "Saber Guardian-17", o nouă zi de instrucţie, prin executarea de salve de artilerie dedicate aniversării centenarului Primului Război Mondial.

Bătălia de la Mărăşti a reprezentat pentru România schimbarea strategiei şi a adus încredere în puterea şi forţa Armatei, fiind considerată de istoricii vremii bătălia ce a schimbat polii de putere. Mărăşti, alături de Mărăşeşti şi Oituz, au reprezentat cele mai importante confruntări militare desfăşurate de Armata României în vara anului 1917.

Victoria de la Mărăşti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său: „Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, când, în acea zi, pentru întâia dată, armata sa tânără, care-şi primise botezul de sânge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvântului, adică victorie ofensivă şi definitivă”.

Moralul populaţiei, zdruncinat după eşecurile din 1916 şi afectat de condiţiile grele de viaţă, era ridicat, între alţii, de scriitorul Mihail Sadoveanu, care arăta că „Bătălia de la Mărăşti va trece în istoria noastră ca o operă serioasă şi solidă de artă militară. Toată dezvoltarea ei a fost prevăzută şi s-a executat după planul iniţial. Cel din urmă soldat a ştiut unde merge şi şi-a făcut datoria. Artileria a dovedit o preciziune înspăimântătoare. Ofiţerii germani prinşi au trebuit să se plece, arătându-şi toate omagiile”.

Ofensiva de la Mărăşti a început în dimineaţa zilei de 11 iulie 1917, la ora 03:50. La acel moment, Armatei a 2-a, condusă de generalul Alexandru Averescu, avea să-i revină cinstea şi onoarea de a conduce marea ofensivă de la Mărăşti.