Ministerul Apărării Naționale - Revista Forțelor Terestre

An de an, în preajma aniversării Zilei Vânătorilor de Munte, Batalionul 22 Vânători de Munte "Cireşoaia" desemnează un grup de militari care au ca misiune arborarea Drapelului Naţional al României pe Vârful Moldoveanu, cel mai înalt vârf al arcului carpatic românesc.

Galerii Foto:

• Mereu la înălţime I
• Mereu la înălţime II

"Pelerinajul" vânătorilor de munte din Sfântu Gheorghe la Vârful Moldoveanu a început în anul 1996 şi, după cum ne spune maiorul Liviu Gaiţă, "este un mod prin care noi aducem un omagiu predecesorilor noştri, vânători de munte sau din alte arme, care s-au jertfit pentru ca noi, urmaşii lor, să putem simţi şi vorbi româneşte, să ne putem bucura de tot ceea ce înseamnă România de astăzi şi, pe de altă parte, fiind vânători de munte, trebuie să ne sărbătorim ziua la înălţime. Şi unde o putem face mai bine decât pe cel mai înalt vârf al ţării ?!".

Dacă în anii precedenţi Vârful Moldoveanu a fost "atacat" din traseele nordice sau din Valea Rea, anul acesta s-a decis urcarea din Valea Buda.

Am ajuns la stâna de jos, din Podul Giurgiului, când ziua se îngâna cu noaptea şi, profitând de ultimele fărâme de lumină, ne-am  amenajat locurile de dormit şi am pregătit rucsacii pentru urcarea de a doua zi. La căldura şi lumina focului din stână s-au depănat amintiri din anii precedenţi, s-a vorbit despre momentele dificile depăşite pe timpul ascensiunilor pe timp de vreme rea, dar şi despre momentele frumoase rămase în amintirea vânătorilor de munte ca, în final, fiecare să se retragă în culcuşurile de pe priciuri, pentru a-şi încărca bateriile pentru următoarea zi.

Dis-de-dimineaţă,  cei doisprezece vânători de munte (locotenent-colonel Traian Penciu, maior Liviu Gaiţă, sublocotenent Răzvan Gîrjob, plutonierii Viorel Aurel şi Sorin Sauciuc, sergenţii-majori Teofil Bularca, Marius Bobeş şi Florin Toncu, caporalii Alexandru Tudor, Ion Marin şi Ionuţ Ştirbu, precum şi soldatul Anamaria Popica), având alături trei iubitori ai muntelui din localitatea Domneşti, judeţul Argeş (Alexandru Niculescu, Georghe Suşală şi fiul său, George Andrei Suşală), precum şi doi bucureşteni (locotenent-colonel Marius  Petrache şi plutonier-adjutant principal Cristian Surugiu) au pornit spre Vârful Moldoveanu.

Intrarea în traseu a fost uşoară. Pornind de la vechiul baraj, am urmat apoi, în amonte, cursul Orzănelei pană la gura văii Izvorul Moldoveanu. Ne-am oprit, preţ de câteva secunde, pentru a admira prima cascadă a Orzănelei.  Din acest punct începi să simţi că eşti pe munte, traseul urcă continuu, având foarte puţine zone de teren plat.

În Curmătura Moldoveanu (Galbenele) FOTO: Cristian SURUGIU

Lăsăm în stânga noastră stâna Moldoveanu şi ne continuăm urcarea pe o potecă de piatră străjuită de brazi marcaţi de asprimea vremii şi a avalanşelor, după care ieşim în zona alpină, având în stânga pantele muntelui Moldoveanu, iar în dreapta muntele Scărişoara. După o scurtă ascensiune pe valea unui pârâiaş, ieşim în căldarea Moldoveanu, modelată de gheţarii cuaternari şi străjuită de Scărişoara, Galbena, Piscul Roşu şi Moldoveanu.

Mergem mai departe în umbra crestelor sudice către Curmătura Galbenei, unde ajungem după 2 ore şi jumătate de la plecare. Curmătura Galbenei sau Şaua Moldoveanu se află între  Vârful  Galbena (2.412 m) şi Vârful  Roşu (2.430 m) şi marchează ieşirea noastră în creastă, la o altitudine de 2.340 de metri. Ritmul impus de vânătorii de munte rămâne acelaşi, alert, şi după urcarea pe Vârful  Roşu, ultima sută de metri, diferenţă de nivel până pe Vârful Moldoveanu, pare a fi lungă de kilometri (pentru unul dintre noi), chiar dacă a fost parcursă în doar un sfert de ceas.

Trei ore şi jumătate ne-au fost necesare pentru a ajunge pe "acoperişul" României, iar panorama ce ni se dezvăluie este fantastică. Pe fondul unor condiţii atmosferice cum rar întâlneşti în "Alpii" Transilvaniei, cer fară pic de nori, vânt aproape zero şi vizibilitate maximă, Munţii Făgăraşului ni se dezvăluie în toată splendoarea lor, de la est la vest şi de la nord la sud. Privim în dreapta spre Valea Rea şi admirăm Iezerul Triunghiular, aflat la 374 de metri sub noi (2.170 m), apoi privim mai departe către Portiţa Viştei, Hârtopul Ursului, Gălăşescu Mare, crestele sudice şi nordice.

În partea stângă, după Valea Orzănelei, ne încântă privirea vârfurile Ucea Mare, Corabia, Tărâţa, Podul Giurgiului, Podragu şi crestele sudice, masive şi lungi.

Întâlnire româno-americană la nivel înalt

Odată turul de orizont făcut, vânătorii de munte covăsneni arborează Drapelul Naţional al României alături de celelalte drapele, aducând omagiul lor înaintaşilor. În acelaşi timp, un grup de trei elicoptere UH-60 "Black Hawk" ale armatei Statelor Unite ale Americii survolează timp de câteva minute Vârful Moldoveanu, participând astfel la ceremonia vânătorilor de munte. Militarii celor două armate fac un scurt schimb de saluturi, după care elicopterele îşi continuă deplasarea, iar noi ne pregătim pentru partea mai dificilă a traseului: coborârea.

Vârful Moldoveanu survolat de elicoptere UH-60 Black Hawk aparţinând armatei Statelor Unite ale Americii FOTO: Cristian SURUGIU

Prima porţiune de acoperit a fost Vârful Moldoveanu – Vârful Viştea Mare, trecând prin Spintecătura Moldoveanului. De pe Viştea Mare, al treilea vârf ca înălţime al României (2.527 m), coborâm spre şaua Orzănelei (2.305 m), Valea Orzănelei, până la stâna Moldoveanu şi, după  şapte ore, ajungem la punctul de plecare – stâna din Podul Giurgiului.

"A fost un traseu uşor, ales astfel pentru că am avut printre noi şi oameni care au urcat pentru prima dată pe Moldoveanu, dar care au demonstrat că au spiritul vânătorilor de munte. A fost un traseu frumos, pentru că am avut parte de o vreme minunată şi am putut să admirăm tot ceea ce ne-a putut oferi traseul. Sunt bucuros că am reuşit, şi anul acesta, printre multele activităţi pe care le desfăşurăm cu militarii noştri, să marcăm sărbătorirea Zilei Vânătorilor de Munte la înălţime, aşa cum îi stă bine vânătorului de munte" – au fost cuvintele maiorului Liviu Gaiţă, la finalul activităţii.

Domnul Gheorghe Şuşală din Domneşti, Argeş, este un veteran al ascensiunii pe Vârful Moldoveanu, alături de militarii Batalionului 22 Vânători de Munte: "Urc de vreo şase ani cu vânătorii de munte din Sfântu Gheorghe pe Vârful Moldoveanu şi totul a pornit de la o ştampilă de care aveau nevoie băieţii pe nişte documente. I-am rugat să mă ia şi pe mine cu ei anul următor şi, de atunci, ştiu că sfârşitul lunii octombrie aduce o urcare pe Moldoveanu. Urc pentru că îmi place foarte mult muntele, ritmul impus de vânători nu este unul de plimbare, iar de trei ani ni s-a alăturat şi fiul meu, Andrei, care la prima urcare era în clasa a VIII-a."

În încheierea materialului, urăm "La mulţi ani!" vânătorilor de munte şi le dorim ca întotdeauna să fie la înălţime!