„Întotdeauna mi-a fost foarte clar că nu pot realiza singur proiecte, ci numai în echipă”.

—  Domnule general-locotenent, din 15 octombrie 2014 sunteţi şeful Statului Major al Forţelor Terestre, prin urmare liderul celei mai importante categorii de forţe din Armata României. La final de mandat în această funcţie, într-un moment de bilanţ profesional şi sentimental, aş vrea să ne spuneţi câte din proiectele de la învestire s-au realizat?

—  La învestirea în funcţie ştiam că va veni acest moment. Aşadar, când am luat în primire Drapelul de luptă m-am gândit şi la clipa  în care îl voi preda. De asemenea, lucrând în Forţele Terestre foarte mulţi ani, exceptând cei cinci ani în Statul Major General, ştiam ce trebuie să fac şi, ca de fiecare dată, la început de mandat am transmis cola­­boratorilor, de la soldat la general, ce obiective urmăresc şi care  îmi sunt priorităţile. Întotdeauna mi-a fost foarte clar că nu pot realiza singur proiecte, ci numai în echipă. Doar sprijinit de cei mulţi, pot fi văzute rezultate.Pornind de la acest considerent, oamenii au fost în centrul atenţiei mele. Grija faţă de aceştia şi obţinerea unui echilibru între cerinţele instituţiei şi nevoile personalului, atât militar, cât şi civil, au fost prioritare. Dacă am reuşit sau nu, evaluarea acestei perioade va fi cu siguranţă în grija celor cu care am lucrat timp de doi ani şi jumătate.

Apoi, împreună cu echipa de comandă, am decis încotro trebuie să se îndrepte Forţele Terestre, iar unul din principalele proiecte pe care le-am avut a fost continuarea transformării şi dezvoltării într-o concepţie unitară a structurilor, ceea ce s-a concretizat în elaborarea programului „Armata 2026”, document care fundamentează dezvoltarea pe termen scurt, mediu şi lung.

De asemenea, un alt obiectiv important a fost punerea în practică a hotărârilor Summit-ului NATO privind înfiinţarea comandamentului Diviziei Multinaţionale de Sud-Est (MND SE) şi a Unităţii de Integrare a Forţelor NATO (NFIU), structuri care se află în stadiu avansat de operaţionalizare, iar în ultimul an, iniţierea constituirii Brigăzii Multinaţionale.

Din punct de vedere al participării la misiuni în afara teritoriului naţional, consider că am reuşit să menţinem la nivel ridicat aprecierile aliaţilor cu privire la profesionalismul de care dau dovadă militarii din Forţele Terestre care participă la operaţii sub egida NATO, UE şi ONU.

De fiecare dată am spus că s-au făcut paşi importanţi în ce priveşte înzestrarea cu mij­loace de luptă moderne necesare Forţelor Terestre pentru apărarea teritoriului ţării şi nu numai. Cu toate acestea, avem echipamente foarte vechi (de peste 40 ani) care sunt în stare de operativitate numai prin grija şi priceperea personalului care lucrează în mentenanţă. Acestea trebuie schimbate, iar noi avem un plan foarte bine pus la punct cu nevoile pentru următorii zece ani.

Cele 2 procente din PIB vor fi utilizate pentru achiziţia, prin structurile cu responsabilităţi (Departa­mentul pentru Armamente, Comandamentul Logistic Întrunit, Coman­damentul Comunicaţiilor şi Informaticii) a mijloacelor necesare structurilor de cercetare (senzori, avioane fără pilot – UAV etc.), comenzii şi controlului luptei împotriva mijloacelor aeriene, precum şi a celor blindate ale inamicului. Transportoarele amfibii blindate din dotare trebuie înlocuite cu unele performante, care să asigure protecţia personalului şi, foarte important, să fie realizate în ţară, în mod special pentru creşterea duratei de viaţă a acestora. Apoi urmează cele­lalte mijloace: de geniu, transport, CBRN etc.

Aş vrea să amintesc faptul că am primit echipamente şi de la partenerul nostru strategic, SUA; astfel, am dezvoltat poligonul Cincu din punct de  vedere al simulării, precum şi al facilităţilor de cazare, au intrat în dotarea Forţelor Terestre 12 sisteme mini-UAS RAVEN, achiziţionate prin FMF – Foreign Military Financing (n.r.: Programul de finanţare militară străină al SUA) şi  multe altele.

Revin la personal, pentru că este bunul cel mai de preţ pe care îl are o structură. Una din preocupările constante a fost aceea de creştere a calităţii vieţii de zi cu zi, a condiţiilor de muncă şi a climatului din fiecare structură. Cu alte cuvinte: ordine, disciplină, respect reciproc, ajutor şi omenie.

— Aţi fost şi aţi rămas un om de acţiune, un militar care se simte în largul său în mijlocul camarazilor, în poligoane, exerciţii sau aplicaţii. Pe mulţi dintre ei i-aţi sprijinit în evoluţia profesională. Cum apreciaţi actualul sistem de instruire şi de evoluţie în carieră din Forţele Terestre Române?

— Instrucţia a fost o altă prioritate şi am întreprins demersuri pentru des­făşurarea a foarte multor exerciţii, în special cu partenerii strategici, Forţele Terestre SUA din Europa, cu militari din Germania, Canada, Bulgaria, Franţa.

Consider că interoperabilitatea numai aşa poate fi dezvoltată şi apreciez, de fiecare dată când am ocazia, colaborarea de excepţie cu Forţele Terestre SUA din Europa, comandate de generalul Ben Hodges, care a decis a fi cu noi în poligoanele din România şi Germania.

De asemenea, consider că împreună cu ofiţerii şi subofiţerii din cadrul structurilor de instrucţie din SMFT am reuşit să creăm un cadru normativ eficient desfăşurării instrucţiei forţelor şi dezvol­tării bazei materiale.

Sistemul educaţional al Forţelor Terestre Române  permite accesul personalului la programele de studiu de nivel liceal, postliceal, universitar, de formare continuă în domeniul armelor şi în domeniul lingvistic.

Structura actuală şi calitatea programelor dezvoltate, potrivit standardelor stabilite la nivel naţional şi al MApN, asigură formarea ofiţerilor, subofiţerilor, maiştrilor militari, soldaţilor/gradaţilor profesionişti, conform nevoilor actuale de pregătire ale armatei şi provocărilor manifestate la nivel regional şi internaţional. Acest lucru a permis, de exemplu, obţinerea unor rezultate notabile la nivelul armatei şi, de ce nu, la nivel naţional, astfel: promovabilitate de 100% la examenul naţional de Bacalaureat a absolvenţilor colegiilor naţionale militare; absorbţia în învăţământul militar superior şi postliceal a absolvenţilor colegiilor naţionale militare, în procent de 96,82% (diferenţa este în instituţii de învăţământ din mediul civil), obţinerea Premiului I la Olimpiada internaţională de geografie şi a Premiului special la Olimpiada internaţională de limba şi literatura română.Toate aceste rezultate sunt şi meritul dascălilor, iar eu doresc să le transmit şi pe această cale că îi apreciez foarte mult.

— La comanda structurilor militare au fost ani cu tăieri drastice de fonduri, dar ştiţi şi cum e să gestionezi resurse financiare mai generoase. Care este stadiul implementării programelor de înzestrare a Forţelor Terestre cu tehnică şi echipamente de luptă moderne?

— Ştiu foarte bine la ce vă referiţi, pentru că am comandat structuri şi în perioade în care cu greu reuşeam să desfăşurăm aplicaţii în teren. În ultimii ani, începând cu 2014, am primit mai mulţi bani şi am putut să realizăm ceea ce ne-am propus, iar priorităţile au fost în funcţie de resursele umane, materiale şi financiare pe care ţara mi le-a pus la dispoziţie. De fiecare dată am urmărit legalitatea în cheltuirea banului public, precum şi eficienţa achiziţiilor. Vorbind despre priorităţi, aş putea detalia:

– dotarea structurilor ISR – Informaţii, Supraveghere şi Cercetare (au fost livrate 250 de paraşute rotunde, iar anul acesta se livrează primele 100 de paraşute tip aripă; am stabilit ce senzori şi UAV ne sunt necesare şi am declanşat procedura de achiziţie prin Departamentul de Arma­mente, UAV nivel tactic);

– sistemele de comandă-control (finalizarea serviciilor de comunicaţii şi informatică – CIS static la comandamentul MND-SE, contractarea CIS dislocabil pentru această structură şi, în acest an, contractarea unui sistem integrat de comunicaţii şi informatică – SICI pentru punctul de comandă, la Brigada 282 Infanterie Mecanizată, şi a unui SICI pentru punctul de comandă de batalion, la Batalionul 300 Infanterie Mecanizată);

– sistemele de rachete antitanc (sisteme antitanc SPIKE portabile contractate, primele 50 de sisteme se livrează în acest an, concomitent cu pregătirea şi certificarea instructorilor care vor instrui, la rândul lor, pe utilizatorii sistemelor);

– sistemele de rachete antiaeriene (au fost finalizate Documentele cu nevoile misiunii – DNM, iar Documentele cu cerinţele operaţionale – DCO sunt în curs de elaborare; estimăm   o posibilă contractare în acest an);

– transportoarele blindate pentru trupe – TBT (finalizarea dotării cu TBT a Bata­lionului 26 Infan­terie /Brigada 2 Infanterie – ultimele şapte TBT s-au livrat în 2015, iar derivatele, în număr de 14, s-au contractat în 2016 şi se vor livra în următorii trei ani);

– autoturismele de teren blindate şi neblindate (achiziţie în curs pentru autoturismele uşor blindate necesare dotării grupelor antitanc);

– platformele de transport multifuncţionale, pe roţi   (au fost livrate primele 41 de platforme de transport auto moderne, urmează încă 21 de platforme până la sfârşitul anului). Se iniţiază procedura pentru alte tipuri de platforme, în acest an;

– armamentul individual tip NATO (iniţiere în 2018);

– sistemele de artilerie  (iniţiere în 2018-2019);

– modernizarea Centrului Naţional de Instruire Întrunit – Cincu, prin extinderea capa­cităţii de cazare şi instruire;

– dotarea cu staţii radio portabile şi vehiculare, cu salt în frecvenţă;

– intrarea în exploatare a autoturismelor Dacia Logan şi Dacia Duster, care înlocuiesc treptat vechile Dacii şi ARO-uri;

– elicopterele de atac, pentru că dorim, ca şi alte forţe terestre din NATO, să dispunem de astfel de capabilităţi, iar enumerarea poate continua, însă mă opresc la acestea.

Nu am neglijat nici nevoile de zi cu zi ale structurilor, iar aici mă refer la modernizarea centralelor termice din unităţi, dotarea graduală cu ambulanţe, dotarea formaţiunilor medicale cu aparatură nouă, dotarea cu echipamente noi a structurilor de mentenanţă, înlocuirea mijloacelor de transport (autobuze, microbuze, autoturisme de teren şi de oraş).

Comparativ cu nevoile reale, pare extrem de puţin.Trebuie însă avut în vedere că după mulţi ani de subfinanţare, există speranţa că lucrurile intră pe un făgaş normal.

— Care a fost cel mai frumos moment pe care l-aţi trăit în Forţele Terestre Române?

— Au fost foarte multe momente frumoase, însă mă opresc la faptul că am reuşit să fac astfel încât majoritatea personalului din comandamentul forţelor terestre să vină la serviciu de plăcere şi să lucreze cu drag. Pentru mine are o importanţă aparte această realizare.

— Vă ştiu un militar ferm, dar omenos, un comandant care promitea puţin, dar făcea mult. La orice strângere de mână, ştiaţi să mai adăugaţi şi câteva cuvinte de îmbăr­bătare. Cu ce sentimente vă despărţiţi de camarazi?

— Apreciez întrebarea. Printre obiectivele de anul acesta, la deschiderea instrucţiei am cerut comandanţilor şi şefilor de la toate eşaloanele să fie mai omenoşi, să fie mai atenţi la nevoile personalului şi să-i sprijine în limitele legale, permanent. Am fost onorat şi mi-a făcut plăcere să lucrez cu profesioniştii din comandament şi cu toţi ceilalţi militari şi civili din marile unităţi şi unităţile din subordine. Vreau să ştie că îi apreciez foarte mult şi le sunt recunoscător pentru efortul depus în fiecare zi. Le mulţumesc foarte mult, le sunt aproape şi de la Bruxelles şi, din inimă, le doresc multă sănătate şi mult succes.