Numele generalului-maior Grigore Baştan este purtat de Centrul de instruire pentru operaţii speciale – Buzău, de Aeroclubul Teritorial Suceava şi de Şcoala generală nr.9 din Buzău.

Totodată, în organizarea Statului Major al Forţelor Terestre se desfăşoară anual concursul aplicativ-militar "Memorial general-maior Grigore Baştan", iar concomitent cu Campionatul Naţional şi Cupa României la paraşutism – precizia aterizării, se acordă şi Cupa "General-maior Grigore Baştan".

Despre viaţa şi activitatea generalului-maior Grigore Baştan s-au scris foarte multe lucrări, dar în continuare vă supun atenţiei articolul colonelului dr. Mircea Tănase, publicat în volumul  "Retrăiri istorice în veacul XXI", Editura ANCA, Urziceni, 2013, p. 442.

S-a născut la 23 ianuarie 1922, în localitatea Coşcodani, jud. Bălţi, Basarabia, unde a urmat şi cele patru clase primare. În 1938 a absolvit Şcoala tehnică agricolă, Păstrăveni, Neamţ, cu durata de 4 ani, iar în 1940  Şcoala de subofiţeri naviganţi aviaţie, cu durata de un an. În 1941 s-a înscris voluntar în prima companie de paraşutişti. A absolvit, în 1943, Şcoala de subofiţeri de infanterie (2 ani şi 4 luni) şi Şcoala de subofiţeri paraşutişti de asalt (4 luni) şi a participat, cu Batalionul de paraşutişti, la luptele pentru apărarea Bucureştiului, în august 1944. După desfiinţarea batalionului, din ordinul Comisiei Aliate de Control (sovietică), s-a pliat rapid pe noul context politico-militar şi, după absolvirea (sau echivalarea studiilor liceale) în 1945, a urmat Şcoala de educatori politici de la Breaza, devenind membru al Partidului Comunist la 1 martie 1946. Din acest moment, cariera sa a avut un permanent curs ascendent.

Între anii 1946 şi 1947 a activat ca educator politic la Regimentul 1 Transmisiuni  Aero, iar mai apoi la Atelierul <Matra> – Pipera. După absolvirea Şcolii de ofiţeri de aviaţie de la Mediaş, cu durata de opt luni, în 1948, a îndeplinit funcţia de locţiitor politic la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei Tecuci, iar între 1949 şi 1950 a fost încadrat în aparatul politic al Comandamentului Forţelor Aeriene Militare. A revenit la Tecuci în 1950, pentru că la 1 noiembrie a fost înfiinţat, pe lângă Centrul de Instrucţie al Aviaţiei, un batalion de paraşutişti, la comanda căruia a fost numit căpitanul aviator Vasile Cosma, locotenentul-major Grigore Baştan fiind numit şef de stat major.

După mutarea batalionului la Buzău, în 1951, la comanda acestuia a fost numit căpitanul Grigore Baştan. Unitatea a urmat un drum ascendent, fiind, până în 1980, singura structură de desant-paraşutare din armata română, iar ofiţerul Grigore Baştan, om al vremii şi al vremurilor, a evoluat împreună cu aceasta. A comandat unitatea până în 1964, când a fost admis, cu gradul de colonel, la Academia Militară, pe care a absolvit-o în 1967, după care a îndeplinit funcţii de răspundere pe linia întrebuinţării trupelor de desant-paraşutare în Comandamentul Infanteriei şi Tancurilor, Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului şi Comandamentul Aviaţiei Militare (eşaloanele superioare unităţii de desant-paraşutare). În 1979 a fost trecut direct în retragere, iar la 8 februarie 1983 a decedat.

Printre realizările sale, dincolo de strădania de a impune trupele de paraşutişti ca forţă de elită a Armatei României, putem enumera preocuparea de perfecţionare a tehnicii de paraşutare, de numele său fiind legate realizarea, în 1958, a unui dispozitiv de largare/detaşare a paraşutei şi conducerea colectivului care a realizat completul de paraşute BG-7/BG-3 (paraşuta cu stabilizator). 

La 20 august 1970 a executat o lansare de la 9 600 m (record naţional încă nedoborât), în urma căruia, la 6 mai 1971, cu prilejul aniversării semicentenarului PCR (8 mai 1821), a fost avansat la gradul de general-maior (cu o stea), devenind astfel primul general paraşutist din Armata României.

A rămas în istoria paraşutismului românesc ca un nume de referinţă, un vizionar pragmatic, abil în a identifica şi fructifica orice premisă de succes a fiecăruia dintre demersurile sale, un om de acţiune, spontan, capabil să exploateze orice context favorabil pentru unitate şi pentru sine. A fost  preocupat să le asigure subordonaţilor condiţii cât mai bune de instruire şi de trai, tocmai pentru a le putea cere mereu mai mult în pregătire.