Marcarea Zilei Naţionale a Dreptului Internaţional Umanitar este însoţită, aşa cum i-am obişnuit pe iubitorii de cunoaştere, de un periplu epistemic profund evidenţiat ca în fiecare an, printr-o lucrare de natură ştiinţifică cu tematică de actualitate, protecţia mediului natural pentru întreaga comunitate naţională, regional europeană şi internaţională. Ediţia din acest an se edifică printr-o particularitate evidentă, consacrată de tema „Drept Internaţional Umanitar. Legislaţia internă şi internaţională cu privire la protecţia mediului natural în caz de criză şi conflict armat”.

Marcarea celei de-a VIII-a ediţii a Zilei Dreptului Internaţional Umanitar în comunitatea ploieşteană reanimă permanent memoria colectivă a reprezentanţilor instituţiilor de educaţie, cultură şi a administraţiei publice, contribuind semnificativ la conturarea sensului de a fi pentru orice fiinţă umană iubitoare de cunoaştere, umanitarism şi pace.

Cu încrederea şi speranţa că provocările impuse de situaţia pandemică fără precedent din istoria omenirii vor fi luat sfârşit, Asociaţia Română de Drept Internaţional Umanitar – filiala Prahova (ARDUPH) a celebrat, la 14 mai 2021, Ziua Dreptului Internaţional Umanitar, ca o pecete acordată unui moment solemn pentru România, ratificarea Convenţiilor de la Geneva, întemeiată pe Legea nr.177/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 349/2013. În contextul prefaţat, marcarea acestei zile este însoţită, aşa cum i-am obişnuit pe iubitorii de cunoaştere, de un periplu epistemic profund evidenţiat ca în fiecare an, printr-o lucrare de natură ştiinţifică cu tematică de actualitate, protecţia mediului natural pentru întreaga comunitate naţională, regional europeană şi internaţională.

Ediţia din acest an se edifică printr-o particularitate evidentă, consacrată de tema „Drept Internaţional Umanitar. Legislaţia internă şi internaţională cu privire la protecţia mediului natural în caz de criză şi conflict armat [3]”. Conţinutul lucrării poartă amprenta ştiinţifică a specialiştilor în domeniul dreptului internaţional umanitar, alături de reprezentanţi ai unor organisme naţionale din domeniul militar, al educaţiei şi culturii. Tematica abordată devine o sursă inepuizabilă de cunoaştere şi de promovare a valorilor şi principiilor umanitarismului, precum şi o vizibilă aplecare asupra protecţiei mediului natural în condiţii de criză şi conflict armat.

Direcţiile abordate în lucrare analizează cu precădere cadrul juridic intern şi internaţional privind protecţia mediului natural, efectele devastatoare asupra mediului natural în situaţii de criză, identificarea şi promovarea regulilor de protecţie a mediului natural pentru o dezvoltare sustenabilă. Totodată, lucrarea îşi propune să furnizeze date relevante, aspecte dezbătute de societatea civilă şi reglementări adoptate de decidenţii politici europeni şi internaţionali în asigurarea securităţii mediului la nivel global. Este evidentă şi construcţia unei Europe sustenabile, care vizează o misiune comună a tuturor actorilor statali şi non-statali prin elaborarea de politici publice la nivel înalt, cu o aplicare clară şi eficientă a acestora în domeniul schimbărilor climatice şi de protecţie a mediului.

Necesitatea protejării cadrului destinat „patrimoniului comun al umanităţii” este susţinută de Carta Mondială a Naturii, adoptată la 28 octombrie 1982, potrivit căreia, „natura va fi apărată de degradările cauzate de război sau alte acte de ostilitate”. Prevederile documentului alcătuiesc sfera convenţională a dreptului internaţional al mediului, unde obligativitatea statelor-părţi devine imperativă, în vederea protecţiei dreptului la mediu înconjurător natural. Pe baza elementelor enunţate, sunt evidente interpelări precum: „Care este rolul dreptului internaţional umanitar în protecţia mediului natural în caz de criză şi conflict armat?”, „Dreptul internaţional al mediului este o condiţie sine qua non pentru atingerea obiectivele de dezvoltare durabilă?” etc. La baza interpelărilor noastre se regăseşte ca punct de acţiune relaţia edificatoare a dreptului internaţional umanitar cu dreptul internaţional al drepturilor omului, căutând armonizarea „acţiunilor umanitare în raport cu forţele armate şi cele politice” pentru „asigurarea protecţiei ecosistemului natural şi uman”. În aceste condiţii, dreptul la mediu sănătos face parte integrantă din categoria drepturilor de generaţia a treia, care, potrivit teoriilor lui Karel Vasak, depăşesc sfera de cuprindere personală, concentrându-se pe cea colectivă. În consecinţă, se conturează o invitaţie vizibilă către toţi decidenţii statali şi non-statali, de a acţiona în comun la progresul uman şi natural, cu accent pe legătura om-natură. 

Răspunsuri însemnate, fără îndoială fundamentate pe principiile şi valorile dreptului internaţional umanitar, se regăsesc în demersul nostru ştiinţific, întreprins prin intermediul lucrării. Cu  nuanţe profund juridice, de drept european şi internaţional, articolele cuprinse în lucrare devin relevante pentru materia dreptului la mediu înconjurător natural. În acest sens, relevantă este intervenţia preşedintelui ARDUPH, prof. univ. dr. Dumitru Codiţă, care afirma: „Omul este o creaţie a lui Dumnezeu, ca parte a mediului natural”, ceea ce presupune conexiunea dintre mediul natural şi om, dar şi desăvârşirea acestuia prin latura inegalabilă a demnităţii umane. Existenţa unui mediu înconjurător natural nevătămat implică în egală măsură influenţe pozitive asupra sănătăţii comunităţilor umane. Deopotrivă, studiul face referire şi la una dintre instanţele judecătoreşti internaţionale cu răspundere în sancţionarea vinovaţilor pentru crimele împotriva umanităţii, Tribunalul de la Nurnberg supus unor transformări vizibile de natură procesuală şi procedurală în contextul pandemiei COVID-19.

Experienţa academică în domeniul drepturilor omului se reflectă în articolul proesorului univ. dr. Irina Moroianu Zlătescu şi asistentului univ. dr. Elena Marinică, „conştienţi fiind că problemele de mediu reprezintă o componentă importantă a drepturilor fundamentale ale omului”. Astfel, este analizată o componentă importantă a drepturilor fundamentale ale omului, protecţia mediului în conflictele armate din perspectiva reglementărilor internaţionale. În acest context este evidentă recunoaşterea drepturilor omului ca o „premisă determinantă a stopării distrugerii deliberate a mediului în timpul conflictelor armate”. Într-o notă responsabilă este şi intervenţia profesorului univ.dr. Valentin Bădescu, care evidenţiază securitatea mediului ca parte integrantă a securităţii naţionale: „Criza mediului devine cu trecerea timpului un proces din ce în ce mai acut şi mai sesizabil, (...), o problemă globală a secolului XXI”. Evidentă este şi tranziţia ambiţioasă de a consacra o protecţie clară la nivel european în contexte naţionale pentru o „Europă verde şi rezilientă”.

Preocupările concludente asupra cadrului internaţional de aplicare a legislaţiei privind dreptul la mediu înconjurător natural în contextul conflictelor armate sunt prezentate de profesor drd. Elena Roxana Vişan, indicând o dinamică contemporană accentuată a sferei dreptului internaţional al mediului. În esenţă, articolul reflectă interferenţa normelor de drept internaţional al mediului cu dreptul umanitar, consolidând intervenţia educaţiei în protejarea dreptului la mediu înconjurător natural. În virtutea acestor direcţii, autoarea reliefează contribuţia „educaţiei umanitare cu educaţia pentru mediu natural sănătos, educaţia ecologică, educaţia pentru dezvoltare durabilă etc. Interferenţele disciplinare promovează noi perspective de învăţare şi de raportare la provocările societale, unde «inter şi trans» disciplinaritatea în demersul didactic şi ştiinţific conlucrează la o viziune comună pentru formare şi progres a tinerei generaţii”.

Semnificativ pentru salvgardarea securităţii globale prin politica de protecţie a mediului natural este studiul realizat de profesor univ. dr. Constantin Iordache, prin descrierea construcţiei securitate-dezarmare-determinare, cu rol în asigurarea protejării mediului natural. Totodată, studiul reflectă activitatea politico-diplomatică a renumitului diplomat, jurist, profesor universitar român, Nicolae Titulescu. Figură emblematică la nivel internaţional, acesta  este recunoscut „pentru un sistem juridic coerent, fundamentat pe politici necesare dezvoltării social-istorice, militând pentru acţiuni bazate pe raţiune şi moralitate, promovând obiective în care sunt relevante, într-un mod generos, interesele ecologice ale tuturor cetăţenilor”.

Articolul realizat de colonel (rz.) ing. Florin-Dănuţ Mirodonie evidenţiază un studiu de caz asupra zonei de conflict Donbas din Ucraina, cu note practic-aplicative privind reglementările prevăzute în instrumentele juridice internaţionale din domeniul dreptului umanitar şi consecinţele acţiunilor militare asupra mediului natural.În calitate de ofiţer monitor în cadrul Misiunii Speciale de Monitorizare a OSCE din Ucraina ne prezintă realitatea sumbră din teren, provocările impuse de conflictele armate faţă de populaţia civilă, infrastructura economică, agricolă şi mediul înconjurător natural. Afirmaţia autorului: „Din timp de pace, ne pregătim de război. «Umanizarea» războiului produce multe tratate internaţionale, aranjamente regionale multidisciplinare sau ţinte pe anumite domenii, cu scopul declarat de a reduce la maximum ravagiile devastatoare ale luptei armate. Dar situaţia militară din teren dictează realitatea!”, subliniază efectele devastatoare asupra întregului ecosistem natural şi uman, şi, de multe ori, neputinţa normelor de drept internaţional umanitar.

Un alt studiu de caz relevant se concentrează pe războiul geofizic asupra mediului natural. Autoarea, Loredana Andreea Arnăutu, expune în cadrul temei cercetate răspunsul comunităţii internaţionale la provocările războiului geofizic şi efectele arsenalului militar convenţional şi neconvenţional asupra mediului natural. În acelaşi cadru, evidente sunt şi efectele devastatoare ale utilizării armelor de nimicire în masă asupra mediului natural, reflectate în articolul dr. Giuşcă Florin Laurenţiu, unde pericolul iminent produs de proliferarea armelor chimice şi biologice tinde „să devină o serioasă ameninţare la securitatea globală pentru mediul natural”.

O continuă şi incontestabilă implicare pentru dezvoltarea educaţiei umanitare în rândul tinerei generaţii este susţinută printr-un demers educativ, materializat în proiectul regional cu caracter transdisciplinar „Valenţe educative ale dreptului internaţional umanitar în promovarea unei culturi a păcii”, iniţiatoare fiind profesor metodist Elena Roxana Vişan. Manifestările din cadrul proiectului s-au reflectat sub forma unei competiţii interdisciplinare cu tema „Să cunoaştem prevederile dreptului internaţional umanitar cu privire la protecţia mediului!”, având drept obiectiv principal sensibilizarea decidenţilor naţionali şi internaţionali, societatea civilă cu privire la importanţa cunoaşterii şi respectării mediului natural în situaţii de criză şi conflict armat. În spiritul conturării valorilor umanitare în rândul educabililor, dna prof. de arte vizuale Carmen Chifor realizează o paletă artistică şi literară specifică domeniului  abordat, o incursiune în sfera conflictelor armate şi protecţiei mediului natural, însoţită de conotaţii pertinente din perspectiva viziunii tinerilor.

Publicaţia de faţă valorifică în mod esenţial preocupărilor actorilor interesaţi de domeniul dreptului internaţional umanitar şi de forţa dreptului internaţional al mediului în dezvoltarea unei conştiinţe universale la care decidenţii internaţionali să se ralieze, evitând pe cât posibil consecinţele asupra ecosistemului natural şi uman. Prin urmare, limitarea acţiunilor cu impact devastator asupra mediului natural în situaţii de criză şi conflict armat trebuie să fie obiectivul-cheie al oricărui organism regional european, internaţional, interguvernamental şi nonguvernamental, materializat într-o solidarizare comună, vizibilă prezentului şi viitorului umanităţii.

Conţinutul pe larg al problemelor abordate poate fi consultat în biblioteca virtuală a Revistei Forţelor Terestre [3] care poate fi accesată şi de pe site-ul www.arduph.ro [4].

* Elena Roxana VIŞAN este formator de Drept Internaţional Umanitar şi vice-preşedinte al Asociaţiei Române de Drept Umanitar, filiala Prahova.